Noul președinte al Subcomitetului pentru conflicte înghețate din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Egidijus Vareikis (PPE, Lituania) spune că marea speranță a rezolvării conflictului transnistrean vine din faptul că „ambele părți sunt dispuse să se întâlnească”. „Nu este la fel de ușor să organizăm discuții între cei din Nagorno Karabah, Azerbaidjan și Armenia, de pildă. În cazul Transnistriei, oamenii sunt destul de raționali ca să vorbească unii cu alții,” spune într-un interviu cu Europa Liberă deputatul conservator lituanian, care este și co-raportorul APCE pentru Moldova. „Fie creăm condițiile în care pentru Kremlin să fie util să rezolve problema, fie Moldova trebuie să fie creativă. Iată, balticii au inventat revoluția cântată și Uniunea Sovietică nu era pregătită pentru asta. Așadar, fie Moldova vine cu ceva absolut revoluționar, fie este ajutată de vestul Europei”, mai spune Vareikis.
Europa Liberă: Domnule Vareikis, Turcia și Rusia par să facă echipă bună în cadrul APCE când vine vorba de Moldova. Ultima dată, au dat emoții Moldovei cerând introducerea unor solicitări controversate legate de Transnistria și Găgăuzia într-un raport despre Moldova.
Egidijus Vareikis: „Colegii parlamentari turci au încercat să introducă în acel document o solicitare pentru mai multă autonomie în Găgăuzia. Nu era locul, iar noi știm că problema Găgăuziei este una actuală. Sunt soluții, problema Găgăuziei nu este uitată. Dar acum noi suntem preocupați de instituțiile democratice din R.Moldova: Curtea constituțională, Justiția, în general, Parlamentul, felul în care funcționează coaliția parlamentară. Următorul nostru raport despre Moldova va include și soluții pentru Găgăuzia. Propunerea rusă a fost mult mai controversată. Ne-au cerut să introducem o propoziție în text. Dacă citeai textul separat de text erau ok, dar în contextul raportului, nu, pentru că modifica total sensul raportului. Adunarea Parlamentară a respins cele două amendamente și a adoptat raportul nostru. De această dată nu au avut succes. Dar, vedeți Dvs. un singur insucces nu echivalează cu insuccesul pe ansamblu.
Un singur insucces nu echivalează cu insuccesul pe ansamblu...
Uneori este vorba de un proiect pe termen lung. Toată lumea știe, și de aceea nici de astă dată nu m-a surprins că Rusia apără interesele așa numitei Republici separatiste a Transnistriei, o structură statală nerecunoscută la nivel internațional. Nu este de mirare, având în vedere faptul că acolo staționează trupe rusești. Lucrurile se schimbă. Douăzeci de ani în urmă nimeni nu s-ar fi gândit că Crimeea va deveni teritoriu rusesc. Ca atare, trebuie să vedem și să identificăm proiectele pe termen lung, nu doar să citim inițiativele singulare. Îmi aduc aminte de țara mea, Lituania, care a fost anexată de Uniunea Sovietică, anexare care nu a fost recunoscută de majoritatea statelor. Acea independență ne-a ajutat mai târziu, căci am putut să ne îndreptăm și să fim acceptați in structurile europene- UE și NATO.”
Europa Liberă: Sunteți noul președinte al Subcomitetului pentru conflicte înghețate din cadrul APCE. Precedentul președinte al structurii, deputatul socialist Stefan Schennach, ne-a declarat în nenumărate rânduri că Transnistria este conflictul cel mai simplu de rezolvat, ba chiar că este foarte aproape de a fi rezolvat. Realitatea o știm. Împărtășiți optimismul domnului Schenach?
Egidijus Vareikis: „Dacă va fi voință politică în Moscova, o soluție pentru conflictul transnistrean poate veni foarte ușor.”
Europa Liberă: Asta e cheia. Și cum puteți convinge Moscova să își ia mâna de pe Transnistria?
Egidijus Vareikis: „Fie să convingem Moscova, fie să creem condițiile în care pentru Kremlin să fie util să rezolve problema. În anii 90, de pildă, Lituania, țara mea, nu avea pe teritoriul său nici un soldat rus. Au fost create condițiile să fie așa. La fel putem face pentru Moldova. Actualmente Moscova dorește să mențină aceste conflicte înghețate. Moldova nu este suficient de puternică să rezolve singură această problemă. Trebuie să fie creativă. Iată, balticii au inventat revoluția cântată și Uniunea Sovietică nu era pregătită pentru asta. Așadar, fie Moldova vine cu ceva absolut revoluționar, fie este ajutată de vestul Europei. Actuala putere pare să aibă voința politică să schimbe lucrurile. Există această discuție: cum să abordăm regimurile autoritare: unii spun, să vorbim cu ele. Alții recomandă să le răsturnăm. Referitor la Transnistria: ideea este că toată lumea știe cum funcționează lucrurile acolo, toată lumea știe care este soluția, dar nimeni nu întreprinde ceva pentru a pune în aplicare soluția. Poate că se dorește un nou sistem mai funcțional, și durează până la crearea lui.”
Europa Liberă: Toată lumea vorbește de Moscova și Chișinău. Dar oamenii, cei care trăiesc în Transnistria și Moldova, care au familii separate de un râu și o graniță, și care poate s-au rusificat în acești ani, acești oameni unde sunt în această discuție?
Egidijus Vareikis: „Moldova este o țară în care identitatea moldovenească este pusă greu la încercare. Sunt unii care se simt ruși, alții care se simt moldoveni, alții români, iar alții ucrainieni. O consecință naturală a istoriei, desigur. Depinde de oameni să decidă cine sunt. În spațiul baltic oamenii au vrut să își conserve identitatea baltică și să devină vest-europeni. Cei care trăiesc în Transnistria nu sunt liberi să își decidă soarta. Și nu doar din cauza prezenței militare rusești. Sunt multe altele care nu îi fac suficienți de puternici să spună cu tărie cine sunt și să se impună. Trebuie să îndrăznească să viseze, căci apoi, cine știe, poate se și împlinește visul!”
Europa Liberă: Care este obiectivul Dvs ca președinte al Subcomitetului APCE pentru conflicte înghețate?
Egidijus Vareikis: „Nu putem lua decizii politice în cadrul acestui subcomitet, dar putem facilita dialogul și procesul către deciziile politice. Nu voi spune ca dl Schennach, că Transnistria este cel mai ușor de rezolvat conflict. Marea mea speranță aici vine din faptul că ambele părți sunt dispuse să se întâlnească. Nu este la fel de ușor să organizăm discuții între cei din Nagorno Karabah, Azerbaidjan și Armenia, de pildă. În cazul Transnistriei, oamenii sunt destul de raționali ca să vorbească unii cu alții. Să dialogheze. Iar asta ne va ajuta în impunerea unei soluții.”
