Prezența dronelor din aer și de pe mare a transformat câmpul modern de luptă, iar acum atât Rusia, cât și Kievul par să fie pe punctul de a desfășura un număr mare de drone terestre pe pământ ucrainean.
Un clip video recent publicat relevă nivelul la care vehiculele fără pilot transformă câmpul de luptă modern. Imaginile arată două drone terestre rusești înarmate cu lansatoare de grenade, fiind distruse de drone aeriene ucrainene, care la rândul lor, sunt capturate de o dronă de recunoaștere ce zbura în apropiere.
Distrugerea dronelor de către alte drone este doar una din mai multele imagini lansate în săptămânile trecute, care prezintă vehiculele terestre fără pilot. Alte clipuri arată drone terestre trăgând salve de gloanțe trasoare către pozițiile rusești, iar o dronă kamikaze pe roți transportă un dispozitiv exploziv imens pe teren deschis, înainte de a fi detonată sub un pod de pe un teritoriu controlat de ruși.
Nataliia Kușnerska, șefa organizației guvernamentale ucrainene Brave1, care ajută la facilitatea adoptării invențiilor private de către armata Kievului, a spus pentru RFE/RL că organizația are dezvoltarea roboților tereștri drept „una din prioritățile de top pentru a ține pasul cu alte sisteme fără pilot”.
Brave1, spune ea, a primit peste 200 de proiecte pentru astfel de vehicule, dintre care 50 au fost testate până de curând.
Dronele terestre au fost utilizate pentru prima dată în luptă de Uniunea Sovietică, în timpul invaziei Finlandei în 1939. „Teletancurile” sovietice erau de fapt niște tancuri convenționale echipate cu un sistem de control prin radio. Vehiculele erau limitate în acțiune de controlorii umani care trebuiau să le conducă și să țintească armele de la o distanță considerabilă, fără ajutorul mijloacelor video moderne. Aceste teletancuri sovietice au fost utilizate pentru ultima dată în 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Totodată, în timpul războiului, armata germană a construit o dronă terestră kamikaze care a fost botezată „Goliat”. Micul vehicul blindat era încărcat cu explozibili și era controlat prin intermediul unui cablu care se deplasa în urma lui Goliat, în timp ce acesta se îndrepta spre pozițiile inamice. Au fost produse mii de astfel de „drone de demolare”, dar acestea s-au dovedit a fi lente și greoaie fiind oprite cu ușurință de focuri de armă.
De la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, s-au făcut multiple încercări de a reînvia conceptul de dronă terestră de luptă, toate însă cu un succes limitat. Tancul fără pilot al Rusiei Uran-9 a fost folosit în luptă în timpul războiului civil din Siria în 2018, dar se pare că s-a descurcat atât de prost încât un ofițer a remarcat că sistemul era la cel puțin un deceniu distanță de a fi pregătit pentru luptă. Vehiculul nu a fost desfășurat în Ucraina.
Michael Boyle, profesor asociat la Universitatea Rutgers și autor al unei cărți despre războiul cu drone, a declarat pentru RFE/RL că există mai multe motive pentru care dronele terestre de luptă s-au dezvoltat lent. „Primul este terenul", a spus el. În timp ce dronele aeriene pot zbura, în general, la fel de liber ca și păsările, iar dronele marine se deplasează, de asemenea, printr-o zonă relativ liberă, dronele terestre „trebuie să fie capabile să se deplaseze rapid pe suprafețe accidentate pentru a-și îndeplini sarcina și să facă acest lucru sub foc în regiunile contestate”, spune Boyle.
În plus, obstacole la fel de simple ca un șanț sau ca niște spirale de sârmă ghimpată, peste care un soldat ar putea sări cu ușurință, reprezintă o barieră de netrecut pentru multe drone terestre.
Un alt factor cheie este costul. „Dezvoltarea unui vehicul terestru care poate opera pe teren accidentat de la distanță și care poate fi integrat cu alte unități militare este costisitoare”, a spus Boyle.
În timp ce dronele aeriene kamikaze, care costă câteva sute de dolari, sunt trimise în mod obișnuit într-o singură misiune, dronele terestre suficient de mari și avansate pentru a naviga pe câmpurile de luptă marcate „nu sunt, în general, de unică folosință în același mod”, a spus Boyle. Expertul în drone a adăugat că „infrastructura de comunicații (cu dronele terestre) trebuie să fie deosebit de sigură, cel puțin deocamdată, cât timp rămân atât de scumpe, iar acest lucru reprezintă propria barieră de intrare”.
Kușnerska spune că cel mai promițător dintre modelele de drone terestre pe care Brave1 le testează este în prezent un vehicul conceput pentru a transporta răniții de pe câmpul de luptă. „Comunicarea cu armata ne-a arătat că apărătorii suferă multe dintre pierderi în timpul evacuării răniților”.
Ea spune că un vehicul controlat de la distanță sau unul autonom ar putea înlocui de la trei până la șase soldați necesari pentru a transporta un soldat rănit departe de linia frontului.
„Până la sfârșitul anului 2024, ne așteptăm ca acest vehicul fără pilot (de evacuare) să devină o parte sistematică a acțiunilor armatei noastre”, a prezis ea.