Inițiată de europarlamentarul român Eugen Tomac, rezoluția a fost semnată de toți eurodeputații români și susținută de marea majoritate a membrilor Parlamentului European.
„Succes uriaș în Parlamentul European! Rezoluția privind restituirea Tezaurului României sechestrat în Rusia a fost votată cu o largă majoritate de voturi. (...) Este o chestiune de demnitate națională. România nu poate si nu trebuie să accepte nimic mai puțin decât restituirea celor 91,5 tone de aur și a întregului Tezaur cultural”, a scris europarlamentarul Eugen Tomac pe pagina sa de Facebook.
Transferul în Rusia al rezervelor românești de aur și a altor colecții substanțiale de obiecte culturale, artistice și de arhivă, s-a realizat între anii 1916 și 1917. Operațiunea a făcut obiectul unui acord oficial și valabil din punct de vedere juridic și până în prezent pentru a fi păstrate în siguranță în circumstanțe excepționale.
Acordul, care a fost încheiat în timpul Primului război mondial, conține inclusiv garanții legale de returnare, ale cărui obligații stipulate au fost încălcate de Rusia.
Tezaurul național al României aflat în Rusia cuprinde 91,5 tone de aur fin aparținând rezervelor de aur ale Băncii Naționale a României.
Acesta are în componență colecții regale de bijuterii și monede rare cu valoare numismatică și culturală pe lângă valoarea aurului în sine, precum și obiecte culturale, religioase și de arhivă care fac parte din patrimoniul național al României.
Transportat în condiții de război
Oficialii români de la acea vreme au explorat mai multe opțiuni de evacuare a tezaurului, fiind vorba inclusiv de transferul acestuia la Londra. Bancheri precum Mauriciu Blank au cerut insistent premierului de atunci, Ionel Brătianu, să nu-l trimită în Rusia, însă argumentele lor nu au fost suficiente.
De altfel, reprezentantul Rusiei în România la acel moment a susținut că transferul Tezaurului ar fi avut menirea să strângă „legăturile de alianță”.
Pe 20 decembrie 1916, un prim transport care conținea Tezaurul Băncii Naționale și bijuteriile reginei Maria ajungea la Moscova.
Valoarea calculată a Tezaurului închis în 1.738 de casete, dintre care trei erau cu lingouri de aur fin, iar restul cu valută, era de 314.580.456,84 lei aur, iar cele două casete ale Reginei aveau o valoare de 7.000.000 lei aur. Este de la sine înțeles că o parte importantă dintre monedele aflate în Tezaur aveau valoare numismatică, dar aceasta nu a fost luată în calcul la acel moment.
Pe 3 august 1917 ajungea la Moscova cel de-al doilea tren care aducea Tezaurul Băncii Naționale din România, dar și depozitele Casei de Depuneri și Consemnațiuni, ale băncilor și instituțiilor publice și private, plus odoare mănăstirești, opere din colecții de artă publice și private, arhive și colecții ale Academiei Române. În termeni absoluți, valoarea acestui transport era estimată la 7,5 miliarde de lei.
Finalul războiului aducea România în tabăra învingătoare, dar Rusia nu mai era nici aliată, nici imperială. Moscova devenea centrul mondial al comunismului, iar odată cu Revoluția bolșevică, Tezaurul era pus la adăpost de „oligarhia română”, spune istoricul Daniel Citirigă.
Moscova susține contrariul
Purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova a venit cu o replică la votul Parlamentului European. Într-o postare pe canalul său de Telegram, ea susține că România ar vrea să-și rezolve problemele economice pe seama Rusiei.
Zaharova mai afirmă că Bucureștiul ar încerca să pună pe umerii Rusiei „datoriile sale fantomă” vechi de un secol și că, de fapt, datoriile României față de Rusia și fosta Uniune Sovietică depășesc „potrivit calculelor experților” de 20 – 25 de ori valoarea întregului tezaur românesc predat la păstrare în anii 1916 – 1917.
Mai mult, Zaharova citează „jurnalele” fostului dictator român, Nicolae Ceaușescu, care ar fi scris că 80% din tezaurul sechestrat la Moscova, ar fi fost întors de Rusia între anii 1948 – 1949.
În același mesaj, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei nu a ezitat să critice România pentru încercarea de a „absorbi un stat independent (...) prin agenții săi instalați în marile cabinete de la Chișinău”, făcând referire la Republica Moldova.
Articol scris cu ajutorul Europa Liberă România.
