Cum a ajuns economia rusă în serviciul actualei guvernări, a lui Putin și a oamenilor din anturajul său? Cât costă Vladimir Putin și ce anume poate pune în pericol sistemul putinist? A comis sau nu Medvedev o greșeală, asigurându-i lui Putin revenirea în fotoliul de la Kremlin? Iată câteva din întrebările adresate de jurnalistul Iuri Jigalkin de la serviciul rusesc al postului nostru de radio (Radio Svoboda) economistului suedez Anders Aslund, autorul cărții „Capitalismul de cumetrie în Rusia”, publicată recent de editura Yale University Press.
„Deceniul de Aur” al Rusiei, al cărui „părinte” oficial propaganda rusă îl consideră a fi pe Vladimir Putin, a fost, în realitate, rezultatul reformelor demarate de Elțin, scrie în cartea sa economistul suedez Anders Aslund, fost consilier în guvernul lui Gaidar, în perioada 1991–1994. Criza financiară din 1998 a contribuit substanțial la implementarea reformelor demarate anterior, iar Putin nu a făcut decât să culeagă beneficiile noii economii de piață și a creșterii subite a prețurilor la energie.
Potrivit lui Aslund, economia Rusiei ar fi continuat să se dezvolte vertiginos și după criza din 2008, dacă nu s-ar fi transformat, datorită eforturilor intense ale lui Vladimir Putin, într-o „cleptocrație autoritară”.
Petrolul scump și câștigurile ușoare l-au ispitit pe Putin, afirmă economistul suedez, care consideră că doar foarte puține țări - cum ar fi Norvegia, de exemplu - sunt capabile să folosească veniturile obținute din comerțul cu petrol în beneficiul întregii economii. Pentru majoritatea altor state însă acest comerț devine un adevărat blestem, ce duce la proliferarea corupției și a protecționismului, întârziindu-le mult dezvoltarea.
Îmbogățirea rapidă a lui Putin și a anturajului său a început în 2004, după naționalizarea companiei Yukos, realizându-se conform planului și sub conducerea nemijlocită a lui Putin, care, potrivit lui Aslund, este autorul unui sistem întreg de control și însușire a veniturilor provenind din buzunarul statului.
Aslund o citează pe economista americană Karen Dawisha, autoarea celebrei cărți Cleptocrația lui Putin: „Grupul aflat astăzi la putere în Rusia este adeptul unui mod de viață dedicat în totalitate jafului, care nu are egal. Această cleptocrație nu poate provoca decât dezgust”.
Potrivit lui Aslund, sistemul creat de Putin se bazează pe patru piloni sau așa-zise „cercuri”. Este vorba în primul rând de prietenii săi din KGB-ul din Leningrad, care au preluat controlul asupra serviciilor de securitate, a întregului aparat de stat și a sistemului judiciar. Al doilea cerc este compus din întreprinderile de stat conduse de oameni loiali lui Putin. Cel de-al treilea cerc este format din vechii tovarăși ai lui Putin din lumea antreprenorialului, care au devenit miliardari jefuind visteria statului. Cel de-al patrulea pilon de susținere a actualei puteri în Rusia este bazat pe offshor-uri, în special cele din Statele Unite și Marea Britanie, unde, datorită tradiției anonimatului, deocamdată le este încă relativ ușor să-și adăpostească banii.
***
Radio Europa Liberă (Svoboda): Ce anume v-ați propus în calitate de autor al acestei noi cărți dedicate Rusiei lui Putin, căci, după cum bine știm, până acum, s-au scris destule cărți pe această temă?
Anders Aslund: Scopul a fost acela de a arăta cum a distrus Putin sistemul economic din Rusia și care au fost urmările pe care le-a avut de suportat în consecință Rusia și alte state.
Cel mai interesant este că majoritatea capitalurilor rusești sunt păstrate peste hotarele Rusiei...
Radio Europa Liberă (Svoboda): Care este, în opinia dvs., cel mai curios lucru pe care l-ați descoperit lucrând la această carte?
Anders Aslund: Cel mai interesant mi se pare faptul că cea mai mare parte a capitalurilor rusești sunt păstrate la ora actuală peste hotarele Rusiei, fiind, în mod ineficient, investiți în imobile, și nu sunt folosite.
Radio Europa Liberă (Svoboda): Altfel spus, sistemul creat de Putin încurajează, oarecum, scurgerea peste hotare a unei importante părți a capitalurilor rusești?
Anders Aslund: Asta înseamnă că investițiile în economia rusă constituie 20% și nicidecum nu 30% din PIB, așa cum ar trebui să fie. Iar creșterea economică este de 1% și nu de 7%, așa cum a fost la începutul anilor 2000.
Radio Europa Liberă (Svoboda): Vladimir Putin este personajul principal al cărții dvs. Conform concluziilor la care ați ajuns, anume în baza unor scenarii puse la cale de el, economia rusă a fost transformată - în mod premeditat - într-un mecanism de îmbogățire fabuloasă pentru un cerc extrem de restrâns de oameni.
Anders Aslund: Cred că Putin a reușit să-și consolideze puterea politică, dezvoltând corupția pe scară largă, așa cum și-a propus, de fapt. Este vorba de un soi foarte eficient de corupție, menit să servească intereselor sale și celor ale prietenilor săi.
Radio Europa Liberă (Svoboda): Cu toate acestea, dvs. susțineți că, până în anul 2004, Putin a susținut la modul serios reformele economice?
Anders Aslund: A făcut asta doar pentru a-și consolida puterea. (...) Pentru ca apoi să o concentreze toată în mâinile sale și să înceapă, de facto, să facă ceea ce și-a și propus cu adevărat de la bun început.
Radio Europa Liberă (Svoboda): Înseamnă oare asta că exproprierea companiei YUCOS a marcat oarecum debutul perioadei în care Vladimir Putin și favoriții săi au început jaful nemijlocit al proprietăților statului și a proprietăților private, cu toate că pe atunci lumea nu prea înțelegea ce se întâmplă cu adevărat?
Anders Aslund: Da, cred că a fost vorba de o pură tâlhărie chiar de la bun început. Este foarte interesant faptul că Putin a spus în repetate rânduri că nu își dorește naționalizarea companiei YUKOS. Investitorii străini i-au dat crezare timp de mai bine de un an, perioadă în care valoarea acțiunilor YUKOS nu a scăzut.
Radio Europa Liberă (Svoboda): În ce măsură pot fi definite la această oră sursele de îmbogățire ale lui Vladimir Putin? Karen Dawisha, autoarea faimoasei cărți „Cleptocrația lui Putin”, susține că puterea lui Putin se bazează pe accesul său nelimitat la resurse (кормушка) și faptul că-și poate permite să taie „oxigenul” oricui dorește?
Anders Aslund: Cea mai bună referință în acest sens este Serghei Kolesnikov, care povestea, în 2010, că Putin deține acțiuni în 32 de întreprinderi. Altădată, exista și opinia precum că alte persoane, cum ar fi: Rotenberg, Timcenko, Kovalciuk, ar deține aceste proprietăți în pentru el. Kolesnikov a spus însă că Putin nu deține, de fapt, nicio cotă parte.
Apoi, avem și acel „dosar Panama” (Panama Papers), unde aflăm despre violoncelistul Serghei Roldughin, care deținea mai bine de două miliarde de dolari. Tot acolo sunt amintite cazuri când Kerimov îi plătește lui Roldughin 259 de milioane de dolari pentru servicii. Ar putea fi vorba de o extorcare din partea lui Putin, dar poate fi și altceva.
Radio Europa Liberă (Svoboda): Apropo, dvs. sunteți cel care îl puneți într-o lumină nouă pe Dmitri Medvedev, care, președinte fiind, de dragul luptei împotriva corupției, a emis un decret ce interzicea aderarea funcționarilor publici la consiliile de administrație ale companiilor de stat. Dvs. sugerați că acest decret l-a alarmat atât de mult pe Putin, încât el s-a grăbit să-și anunțe participarea la alegerile prezidențiale din 2012?
Anders Aslund: Da, am constatat (și cred că sunt primul în acest sens) că la șase luni după ce Medvedev a luat această decizie, Putin a hotărât să revină în fotoliul de președinte.
(...) Medvedev nu a înțeles însă nimic despre cum funcționează această schemă a lui Putin. Medvedev credea, probabil, că deține o putere reală, fapt care, evident, nu era așa.
Radio Europa Liberă (Svoboda): Dvs. sugerați, totodată, că acest sistem economic, adaptat exact pentru îmbogățirea lui Putin și a anturajului său, a început să se formeze după anul 2004?
Anders Aslund: Începând cu 2004, evident, atunci când Putin a devenit cu adevărat bogat. După ce Alexandr Voloșin și Mihail Kasianov și-au pierdut posturile și imediat după confiscarea companiei YUKOS, moment în care Putin controla cu adevărat toate canalele.
Alexei Miller, de exemplu, a devenit directorul general al Gazprom în 2001, dar abia după 2004, prietenii lui Putin își pot permite să fure fără jenă din buzunarul Gazprom-lui. Am aflat asta datorită cărții semnate de Vladimir Milov și Boris Nemțov. Este, de fapt, și prima sursă din care am aflat ce se întâmplă cu adevărat.
Radio Europa Liberă (Svoboda): În ce măsură ne putem permite astăzi să construim ipoteze credibile despre cât de bogat este președintele rus?
Anders Aslund: De la 100 de miliarde de dolari la 160 de miliarde de dolari. Așa cred eu. Cât din capitalurile grupului Putin îi aparțin, de facto, lui Putin rămâne oarecum un mister. Cred că este vorba de aproximativ jumătate din suma despre care vorbește Serghei Kolesnikov. Acești bani sunt păstrați în străinătate, în firme offshore, și, probabil, sunt investiți, în principal, în domeniul imobiliar. Potrivit lui Serghei Kolesnikov, de exemplu, ar fi vorba de vreo 20-30 de straturi de companii anonime, motiv pentru care este, practic, imposibil să afli unde sunt banii.
Medvedev nu a înțeles nimic despre cum funcționează această schemă a lui Putin...
Radio Europa Liberă (Svoboda): O altă posibilă componentă a mecanismului puterii creat de Putin pe care o amintiți este „sistemul țarist feudal”, grație căruia a apărut o nouă aristocrație regală cu dreptul de patrimoniu.
Anders Aslund: Ceea ce a devenit acum deosebit de vizibil este faptul că feciorii prietenilor lui Putin ocupă cu toții poziții cât se poate de importante și dețin, de obicei, posturi de vicepreședinți ai unor bănci mari de stat sau în alte întreprinderi de stat.
(...) Este un fenomen destul de periculos. Întâlnesc adesea tineri dezamăgiți de faptul că în Rusia toate ușile sunt închise pentru ei și lor nu le rămâne decât să părăsească țara. Evident, nu emigrează toată lumea, alții vorbesc despre faptul că sistemul trebuie neapărat schimbat.
Radio Europa Liberă (Svoboda): Ce credeți că ar putea reprezenta cea mai mare amenințare la adresa sistemului creat de Putin și la adresa lui Vladimir Putin în persoană? Presupunem că provocarea ar putea veni din partea unor: Ivanov, Patrușev, Bortnikov sau alții care nu au participat la împărțirea bunurilor publice.
Anders Aslund: (...) Putin se joacă acum cu riscuri foarte mari, fapt care ar putea constitui un mare pericol pentru el. Să nu uităm și de oamenii de rând din această țară, care au mult prea multe probleme economice, și care, pot spune, la un moment dat, că s-au săturat de acest lucru.
Radio Europa Liberă (Svoboda): Credeți că Kremlinul nu va avea suficienți bani pentru a le oferi oamenilor un nivel de trai acceptabil?
Anders Aslund: Cred că ei redistribuie resursele atunci când este necesar, dar uneori poate fi prea târziu sau insuficient. Este o cleptocrație. După cum spuneam, să le acorzi 2% din PIB celor mai bogați oameni din ţară, furând de la popor – este total inacceptabil.
Este o cleptocrație. Să le acorzi 2% din PIB celor mai bogați oameni din ţară, furând de la popor – este total inacceptabil....
Radio Europa Liberă (Svoboda): Încheiați cartea dvs. cu un sfat pe care îl adresați rușilor, îndemnându-i să elimine această „tumoare canceroasă”. Nu exclud că mulți v-ar reproșa faptul că este o naivitate să privești astfel lucrurile.
Anders Aslund: Eu cred altfel. Întrebarea este cât de repede se va întâmpla acest lucru. În Rusia din toate timpurile, cam 10% din populație rămân a fi oameni sănătoși, cu priviri liberale – este o cifră cât se poate de serioasă. Alteori, regimuri de acest gen se destramă, pur și simplu, așa cum s-a întâmplat, bunăoară, în Polonia în 1989. Toată lumea se aștepta că va fi o schimbare extrem de sângeroasă, dar, in realitate, conflictul s-a rezolvat pe o cale cât se poate de calmă și pașnică.
