Se publică și în România, pe platforma contributors.ro, analiza realizată de Denis Cenușă pentru Fundația Germană Hanns Seidel și pentru Agenția de presă IPN privind definiția protestelor anti-Lukașenka din Belarus. Autorul le compară cu cele din Georgia, Armenia, Ucraina, Republica Moldova, adică din spațiul Parteneriatului Estic. „Cel mai dezirabil model de revoluție democratică ar fi cel armean, scrie Denis Cenușă, dar autorii protestelor belaruse nu dispun de instrumente formale minime – drepturi extinse pentru a protesta nestingherit. Totodată, aceștia se arată reticenți față de scenariul ucrainean, cu care asociază violența și dihotomia geopolitică, anexarea Crimeii și intervenția militară a forțelor ruse în Donbas. De asemenea, situația din Belarus diferă considerabil de revolta democratică din Moldova, în care au existat episoade de violență și retorică geopolitică excesivă”. Protestele din Belarus au unele trăsături de la fiecare din celelalte, dar nu se aseamănă, cel puțin deocamdată. Tot ce se poate spune este că acolo „a început o revoluție democratică”, a cărei continuare depinde de mulți „factori/actori- cheie – funcționalitatea platformei politico-civice belaruse creată recent, tacticile de supraviețuire ale regimului lui Lukașenka, implicațiile intervențiilor ruse și valorificarea pârghiilor politice, tehnice, financiare și de sancționare disponibile în Occident”. Există un prim succes, constând în solidarizarea unor parți ale societății care până acum nu au avut prilejul să-și testeze comunitatea de interese.
Întorsătură interesantă pe scena politică din România : Partidul Social-Democrat dă semne că ar renunța să mai depună moțiune de cenzură împotriva guvernului liberal condus de Ludovic Orban. Pe blogurile Adevărul, Ștefan Vlaston susține că Vasile Dâncu, recent cooptat în conducerea PSD, l-ar fi convins pe președintele Marcel Ciolacu că partidul are de pierdut și dacă moțiunea trece, și dacă pică la vot. E vorba și de o problemă de constituționalitate, dar nu aceea invocată de PNL în sesizarea către Curtea Constituțională a României, anume că a fost depusă în timpul vacanței parlamentare, ci, spune Vlaston, faptul că e depusă într-o sesiune parlamentară și dezbătută într-o altă sesiune. Sigur, moțiunea ar putea fi depusă din nou în septembrie, dar nu-și are de fapt rostul, ce a fost de îndeplinit s-a îndeplinit : instalarea definitivă (fără probleme) a lui Marcel Ciolacu la conducerea partidului, la Congresul de sâmbăta trecută.
În editorialul ziarului Evenimentul zilei, Dan Andronic se oprește tocmai la această alegere de șef de partid. El recunoaște că PSD nu e deloc în formă bună, dacă e comparat cu partidul condus acum 15 ani de Adrian Năstase. Constatarea s-a mai făcut, jurnalistul are însă ambiția să detecteze cauza, și ea ar fi schimbarea Constituției în timpul guvernării Năstase, când mandatul președintelui a fost crescut la cinci ani, iar cel al parlamentului a rămas de patru ani. Se știe că Năstase și-a pregătit pentru sine un mandat mai lung, dar șef al statului a ajuns, în decembrie 2004, pentru 10 ani !, Traian Băsescu. Băsescu, ca și Iohannis au dovedit că știu să folosească din plin această decuplare a scrutinelor. Ca atare, opinia lui Dan Andronic este că reformarea PSD – dar mai bine zis revenirea sa în formă – n-ar fi posibilă decât printr-o nouă modificare a Constituției, prin care să se revină la mandate simultane pentru Președinte și respectiv pentru Parlament.
