Şaisprezece ani de la… ce-o fi fost - subiect de dezbateri, analize şi reflecţii. În unele ziare începând cu data de 20 decembrie, în altele pe 21-22, după caz.
Revoluţie sau puci ? Terorişti or ba ? Şi totuşi, cine a tras în mulţime ? – se întreabă şi în acest an Népújság. Răspunsuri nu dă nici de această dată.
Revoluţie ori ba? - se întreabă şi editorialistul cotidianului Új Magyar Szó. Şi ne dă răspunsul: miracol. Or, miracolele au un avantaj imens: nu necesită explicaţii.
Şi Nyugati Jelen dedică un editorial întrebărilor anuale legate de decembrie ’89. În final conchide: se pare că vinovaţii vor fi condamnaţi exclusiv de Istorie.
Háromszék publică memoriile unui participant activ la evenimente, care ulterior a fost şi condamnat pentru linşarea unui maior de miliţie. Cel în cauză neagă cu vehemenţă că ar fi fost implicat în uciderea miliţianului, îşi aminteşte doar că făcuse apel la calm şi păzea transporturile umanitare trimise la Sfântu Gheorghe.
În Krónika putem citi o anchetă realizată în rândul liceenilor. Un elev de clasa a IX-a spune că revolta din 1989 a izbucnit pentru că oamenii erau obligaţi să aplaude tot timpul. Alt licean îi compătimeşte pe cei care aveau doar două ore de emisiuni televizate pe zi, şi alea cu Ceauşescu. Căci – mai adaugă - nici el nu e încântat de emisiunile cu Băsescu, dar cel puţin poate butona telecomanda.
În ajun de Crăciun se risipesc speranţele pensionarilor din România– aflăm din Népújság. Şi asta pentru că s-a ratificat acordul bilateral româno-ungar potrivit căruia, chiar dacă îşi schimbă cetăţenia, pensionarii vor fi plătiţi de statul pe teritoriul căruia au lucrat.
Până acum a fost în vigoare un acord din anii ’60, care prevedea asigurarea pensiilor de ţara-gazdă. Krónika prezintă cazul unui profesor pensionar originar din România, dar care a emigrat în Ungaria. În România, pensia lui nu depăşea 3 milioane de lei, pe când în Ungaria primeşte echivalentul a 14 milioane.
Transindex dezvoltă subiectul, citând lideri ai Opoziţiei ungare, care spun că acordul odată ratificat, nimic nu mai stă în calea acordării dublei cetăţenii Desigur, guvernanţii de la Budapesta au şi ei o părere, respectiv aceea că nu e bine să se exagereze.
Un o altă înţelegere încheiată la sfârşit de an este cea dintre firma americană Bechtel şi Guvernul României. După ce – aflăm din Allgemeine Deutsche Zeitung – premierul Popescu-Tăriceanu a pus în vedere rezilierea contractului cu firma care construieşte autostrada Borş-Braşov, aceasta s-a mai îmbunat. Şi a acceptat a scădere semnificativă a tranşelor ce trebuiesc plătite.
Tot în ajun de Crăciun, Allgemeine Deutsche Zeitung scrie despre Bucureşti, mai exact, despre fundăturile Capitalei. Bucureştii se cufundă într-o imensă fundătură. Străzi întortocheate, maşini parcate pe trotuare, pietoni plimbându-se în plină şosea, şoferi furioşi, ca să nu mai vorbim de biciclişti. Nimic neobişnuit deci, poate doar faptul că autorul articolului găseşte că toate acestea conferă un şarm special Bucureştilor. Un şarm pe care Bucureştii şi bucureştenii nu pun preţ.
Aşa, înainte de sărbători, o droaie de optimism răzbate din paginile săptămânalului A hét. Care în citează pe Călin Popescu-Tăriceanu: promisiunile au fost respectate, economia română funcţionează bine. Ceea ce – consideră comentatorul publicaţiei – trebuie să ne bucure. Şi, aşa în ajun de sărbători, trebuie să evităm să ne imaginăm cum ar fi dacă nu ar funcţiona atât de bine.
Revoluţie sau puci ? Terorişti or ba ? Şi totuşi, cine a tras în mulţime ? – se întreabă şi în acest an Népújság. Răspunsuri nu dă nici de această dată.
Revoluţie ori ba? - se întreabă şi editorialistul cotidianului Új Magyar Szó. Şi ne dă răspunsul: miracol. Or, miracolele au un avantaj imens: nu necesită explicaţii.
Şi Nyugati Jelen dedică un editorial întrebărilor anuale legate de decembrie ’89. În final conchide: se pare că vinovaţii vor fi condamnaţi exclusiv de Istorie.
Háromszék publică memoriile unui participant activ la evenimente, care ulterior a fost şi condamnat pentru linşarea unui maior de miliţie. Cel în cauză neagă cu vehemenţă că ar fi fost implicat în uciderea miliţianului, îşi aminteşte doar că făcuse apel la calm şi păzea transporturile umanitare trimise la Sfântu Gheorghe.
În Krónika putem citi o anchetă realizată în rândul liceenilor. Un elev de clasa a IX-a spune că revolta din 1989 a izbucnit pentru că oamenii erau obligaţi să aplaude tot timpul. Alt licean îi compătimeşte pe cei care aveau doar două ore de emisiuni televizate pe zi, şi alea cu Ceauşescu. Căci – mai adaugă - nici el nu e încântat de emisiunile cu Băsescu, dar cel puţin poate butona telecomanda.
În ajun de Crăciun se risipesc speranţele pensionarilor din România– aflăm din Népújság. Şi asta pentru că s-a ratificat acordul bilateral româno-ungar potrivit căruia, chiar dacă îşi schimbă cetăţenia, pensionarii vor fi plătiţi de statul pe teritoriul căruia au lucrat.
Până acum a fost în vigoare un acord din anii ’60, care prevedea asigurarea pensiilor de ţara-gazdă. Krónika prezintă cazul unui profesor pensionar originar din România, dar care a emigrat în Ungaria. În România, pensia lui nu depăşea 3 milioane de lei, pe când în Ungaria primeşte echivalentul a 14 milioane.
Transindex dezvoltă subiectul, citând lideri ai Opoziţiei ungare, care spun că acordul odată ratificat, nimic nu mai stă în calea acordării dublei cetăţenii Desigur, guvernanţii de la Budapesta au şi ei o părere, respectiv aceea că nu e bine să se exagereze.
Un o altă înţelegere încheiată la sfârşit de an este cea dintre firma americană Bechtel şi Guvernul României. După ce – aflăm din Allgemeine Deutsche Zeitung – premierul Popescu-Tăriceanu a pus în vedere rezilierea contractului cu firma care construieşte autostrada Borş-Braşov, aceasta s-a mai îmbunat. Şi a acceptat a scădere semnificativă a tranşelor ce trebuiesc plătite.
Tot în ajun de Crăciun, Allgemeine Deutsche Zeitung scrie despre Bucureşti, mai exact, despre fundăturile Capitalei. Bucureştii se cufundă într-o imensă fundătură. Străzi întortocheate, maşini parcate pe trotuare, pietoni plimbându-se în plină şosea, şoferi furioşi, ca să nu mai vorbim de biciclişti. Nimic neobişnuit deci, poate doar faptul că autorul articolului găseşte că toate acestea conferă un şarm special Bucureştilor. Un şarm pe care Bucureştii şi bucureştenii nu pun preţ.
Aşa, înainte de sărbători, o droaie de optimism răzbate din paginile săptămânalului A hét. Care în citează pe Călin Popescu-Tăriceanu: promisiunile au fost respectate, economia română funcţionează bine. Ceea ce – consideră comentatorul publicaţiei – trebuie să ne bucure. Şi, aşa în ajun de sărbători, trebuie să evităm să ne imaginăm cum ar fi dacă nu ar funcţiona atât de bine.
