Luni, 28 decembrie
Dulcea minune a Crăciunului părea să se fi spulberat odată cu ploaia deasă de afară. Cerul de plumb trimitea averse reci care se încăpăţânau să topească mormanele de omăt, înegrite peste noapte. Dimineaţa am primit un mesaj despre amânarea şedinţei plenare a Parlamentului. Merg la ULIM unde în biroul meu am posibilitatea să rezolv inclusiv şi problemele legate de activitatea parlamentară. Veşmântul alb de nea al Chişinăului se transformase în adevărate zdrenţe noroioase, plouă de sus, apă şi zăpadă jos - un mic potop la sfârşitul anului 2009, care împiedica pietonii să-şi urmeze obişnuitul traseu matinal spre locul de muncă.
Oraşul se trezeşte cu greu din amorţeala sărbătorilor. De fapt, copiii sunt în vacanţă, mai savurează din placerea odihnei. Sunt în vacanţă şi studenţii, vor reveni după 9 ianuarie, când se vor încheia sărbătorile de iarnă în R. Moldova.
În căsuţa poştală mă aşteaptă zeci de lucrări ale studenţilor, e adevărat că le-am neglijat în ultimul timp, încerc să fac faţă cu greu unei navete frenetice între parlament şi universitate. Mă surprinde gândul că nu mă isprăvesc cu sarcinile ce-mi incumbă. Uneori exclam în forul meu interior: ce combinaţie nefericită - politica şi universitatea. Prima este un conglomerat osmotic de ideologii, ambiţii, intrigi, exagerări, cea de a două – un templu al sacrificiului, vocaţiei, cunoaşterii. Cum să alung ideea obsedantă că am greşit, crezând că pot schimba cu adevărat şi în ritm rapid, la nivel de republică, lucrurile în domeniul de care mă leagă experienţa de un sfert de secol?
Între timp pregătesc materialele pentru cele trei examene pe care le voi avea imediat după vacanţă cu studenţii de la ciclul licenţă şi masterat. Câţiva colegi vin să-şi împărtăşească problemele de serviciu. Se bucură că au posibilitatea să mă vadă, căci e adevărat: am cam rărit-o pe la universitate.
Scanez şi expediez echipei Cahul a Partidului Liberal răspunsurile la interpelările mele. De fapt, ele sunt menite să rezolve solicitările alegătorilor din teritoriu, totuşi, mă decepţionează prin abilitatea autorilor de a se eschiva de responsabilitate şi de a o transfera pe umerii altcuiva. Academismul abordărilor mele nu cadrează deloc cu uzanţele maşinăriei birocratice a statului. Iarăşi devin cicălitoare.
Marţi, 29 decembrie
Sedinţa plenară a Parlamentului. Au fost votate un şir de legi, inclusiv în a doua lectură. Deputaţilor din AIE s-au alăturat în timpul exerciţiului de vot şi cei patru desprinşi din fracţiunea PCRM. Precum şi era de aşteptat, votarea membrilor delegaţiilor RM la APCE a stârnit animozităţi din partea comuniştilor. Votarea nominală i-a lăsat în afara delegaţiei pe liderul PCRM Voronin şi înflăcăratul leninist neo-comunist Petrenco. Au ameninţat cu un nou scandal la Consiliul Europei, aidoma tărăboiului declanşat de comunişti la sesiunea de toamnă a APCE. Vezi Doamne, şi-au dorit votare la pachet, asigurându-i capului PCRM imunitate parlamentară europeană. Nu a fost să fie. Comunistul Voronin şi mai mulţi ortaci de-ai săi merită să stea după gratii pentru abuzurile comise pe parcursul celor 8 ani de guvernare şi nu mandat de reprezentanţă în prestigiosul for al Consiliului Europei. E foarte enervantă demagogia obraznică a minorităţii comuniste, care sfidează bunul simţ. Sunt cuprinşi de o furie debordantă din cauza că nu au rămas la putere. Probabil, ei ştiu ce pierd şi ce au a mai pierde. Mă surprinde a câta oară coruptibilitatea puterii, atunci când este pusă în serviciul propriilor interese şi nu ale cetăţenilor.
Seara împreună cu soţul mergem la sărbătoarea corporativă a ULIM-ului. Această tradiţie durează de mulţi ani. Profesorii au parte de o veritabilă petrecere cu multe surprize, într-o atmosferă caldă şi prietenoasă. Rectorul ULIM Andrei Galben a reuşit să concentreze într-o singură instituţie un colectiv de excepţie, personalităţi eminente, talentaţi manageri şi savanţi. Nu cred să fie o simplă coincidenţă că în acest an cu două campanii electorale patru prorectori de la ULIM au ajuns deputaţi în parlament şi funcţionari în guvernul AIE. Nici o altă instituţie de învăţământ superior nu a „livrat” în politică atâţia intelectuali.
Miercuri, 30 decembrie
Seminar organizat pentru deputaţii din parlament de către direcţia juridică a legislativului. Tema e una utilă şi interesantă: procesul de legiferare. Ca deputaţi începători am beneficiat de câteva prelegeri la temă. Din păcate, am constatat că la capitolul calitatea legilor şi a actului de legiferare în sine R. Moldova nu este un exemplu de urmat. Mai trist e că nu există posibilitatea responsabilizării acelor persoane care au iniţiat legi, ba chiar şi le-au votat în Parlament, pentru ca apoi să fie retrase din cauza non-conformităţii cu normele comunitare sau vicierea lor. Şi unde mai pui că procesul de elaborare a legilor este şi remunerat! Drept exemplu voi cita Codul învăţământului, care a fost votat de Parlamentul cu majoritatea comunistă în decembrie 2008 în a II lectură, iar actualul parlament nu şi-a menţinut votul. Cum poţi delapida banii publici în aşa hal? Să faci legi proaste şi încă să mai iei şi bani pentru aceasta! Se tot vorbeste despre mecanismul implementarii legilor, dar am impresia ca acest „mecanism” e departe de a fi elaborat, si nici ca se va mai elabora curand, atata timp cat nu exista responsabilitate personală şi foarte concretă pentru actul legiferării.
Maine e ajun de An Nou. Unde o fi zburat anii? Fiica Romina Bianca e în ultima clasă de liceu, fiul Augustin termină programul de masterat la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franţa. Fiica e în căutare de burse pentru studii în universităţile europene, fiul doreşte să revină acasa.
Seara vorbesc cu Augustin la telefon. Îşi face griji că nu-şi va găsi de lucru la Chişinău conform specialităţii. Tranzacţiile financiare şi pieţile valorilor mobiliare ţin de activităţile burselor internaţionale. Bursa de la Chişinău e una cvasiinexistentă. Ce pot să-i spun? Va trebui să înceapă cu activităţi aferente, poate în sistemul bancar. E sincer cu noi, recunoaşte toate avantaje calităţii vieţii pe Coasta de Azur, plus Marea Mediterană prin fereastra garsonierei pe care o închiriază, plus clima favorabilă etc.etc. Mă bucură, totuşi, că vrea să revină. Desigur, îi ducem dorul fiului Augustin. E al doilea Crăciun şi revelion pe care îl petrece departe de casă. Ne bucurăm, că am avut şansa să ne revedem la Paris, când am fost recent în deplasare. Am admirat luminile de pe Champs Elysées, Turnul Eiffel noaptea, catedrala Notre-Dame. Adevărat, că şi Chişinăul în acest an arată feeric. Am avut Crăciun pe cinste, ne-am bucurat de frumoasa sărbătoare împreună cu Parisul, Madridul, Berlinul, Roma şi Bruxelul.
O, ce veste minunată, bucurie de nedescris, colo-n dealul din Schinoasa Todercan a fost demis! Fără comentarii. S-a vărsat prea multă cerneală la temă.
Într-un târziu intrăm pe la magazinul din proximitate pentru a face plinul frigiderului, mâine e revelionul. În acest an de criză nu prea ne bucură comercianţii cu reduceri. Dar nu contează, mai vivificator e aerul libertăţii ce s-a instaurat în RM începând cu 29 iulie sera ora 21.00 când au apărut rezultatele exit-poll-ului. Şi mă gândesc: cât de puţin îi trebuie unui om ca să fie fericit.
Joi, 31 decembrie
Am participat la inaugurarea Parlamentului Tinerilor. În acest an respectivul proiect are altă conotaţie. Exerciţiul parlamentar va fi imitat având deja un alt echilibru de forţe. Privesc atent feţele tinerilor şi citesc în ele dorinţa de a se implica în procesul de luare a deciziilor, inclusiv la nivel de societate. Mai e ceva în privirea lor: un fel de mândrie asumată pentru rolul pe care l-au jucat în radicala cotitură a anului 2009. E simbolică inaugurarea parlamentului tinerilor la finele acestui an. Nici nu putea fi altfel. Tinerii au adus schimbarea. Ei au declarat toleranţa zero faţă de un regim dictatorial, care şi-a arătat faţa-i hâdoasă în cea mai dezastruoasă formă: prin torturarea şi maltratarea viitorului unui stat. Aceşti tineri reuniţi la Palatul Republicii sunt viitorii politicieni, economişti, jurişti, care, cu siguranţă, vor pleca din R. Moldova doar pentru a-şi continua studiile şi a se perfecţiona. Cel puţin aşa-i văd eu, aşa sper eu, cu gândul şi la fiul Augustin care va reveni în Moldova după susţinerea tezei de masterat.
E revelionul. Atmosfera sărbătorilor de iarnă este una inedită. Îmi aminteşte mereu de copilărie. La masa de revelion, ca de obicei, ne vin în ospeţie finii. Mămica noastră, Valentina Petrov, este sufletul şi simbolul tuturor sărbătorilor. Îşi asumă corvoada pregătirii bucatelor de rezistenţă – piftia, plăcintele şi platourile de carne. Suntem fericiţi că o avem alături, că ne poartă de grijă. Sărmana, a avut multe emoţii cât am participat la cele două campanii electorale. Nici acum nu e cu inima împăcată. E la curent cu orice mişcare din politica autohtonă, însă ştiu că ar prefera s-o urmărească de la distanţă, şi ar fi extrem de liniştită dacă aş renunţa la noile mele responsabilităţi.
Prin satelit răbufneşte multitudinea de canale româneşti, atât de multicolore, atât de variate, atât de apropiate spiritului familiei noastre. Mă gândesc la sutele de mii de cetăţeni ai R. Moldova care au fost ţintuiţi timp de 8 ani la doar două canale – Moldova 1 şi NIT. Dacă aş avea suficient de mulţi bani primul lucru pe care l-aş face - aş internetiza toate casele din R. Moldova, mai ales cele de la ţară, şi le-aş asigura fiecărei familii câte o antenă parabolică. Pentru ca să cunoască mai bine limba română, iar unii din ei – să înveţe, într-un sfârşit să citească în limba română, să-şi cunoască Ţara, să-şi cunoască rădăcinile, să se îndrăgostească de folclorul românesc autentic, să se molipsească de dorul de Ţară, să –i cuprindă nestăvilita dorinţă de a călători prin Ţară. Nu revizuiesc istoria, însă atunci când spun Ţară, am în vedere Mama România. Să nu uităm că anul 2009 a fost anul aniversării a 70 de ani de la încheierea celui mai dezastruos pentru români pact – pactul Molotov-Ribentropp, care a aruncat Basarabia într-o interminabilă rătăcire identitară. Şi, da, sunt unionistă, şi da, sunt naţionalistă, atâta timp cât a fi naţionalist însemană a-ţi iubi patria în propria ta ţară. Sunt cetăţean european cu acte în regulă. Pentru mine aceste acte, alias cetăţenia şi paşaportul românesc, înclină balanţa în defavoarea paşaportului meu diplomatic.
La Moldova 1 într-un sfârşit apar premierul Vlad Filat şi preşedintele interimar Mihai Ghimpu. E primul an când ascultăm mesajele de felicitare ale demnitarilor R. Moldova, în anii precedenţi ascultam doar mesajul lui Traian Băsescu, mai târziu pe cel al lui Nicolas Sarkozy. Iată că în acest an am revenit la normalitate. Adio anule 2009, an al revoluţiei tinerilor, an de cotitură în istoria modernă a R. Moldova, bine ai venit anule 2010, ce schimbări noi ne vei aduce?
Vineri, 1 ianuarie 2010
Dacă mai există o zi care durează mai puţin decât o noapte, apoi aceasta zi e 1 ianuarie. E cea mai lenoasă zi din an, se consumă ca o bucată de ciocolată atunci când creierul are nevoie de un imbold caloric pentru a mobiliza materia cenuşie. Seara mă aşez la calculator. Am început să lucrez la un articol pentru cea de a 5-ea ediţie a colocviului „Francopolifonie” din martie. Genericul este unul foarte interesant: Limba şi puterea. Ce să zic – temă predilectă, mai ales în R. Moldova. E tema cea mai dureroasă pentru un lingvist-romanist. Dincolo de doctrine şi teorii, problema limbii române în R. Moldova mă doare, ne doare. Ne deranjează strâmtoarea la care e băgată limba majorităţii populaţiei din R. Moldova în mass-media, fragilitatea puterii sale economice. Interminabila diglosie în care ne zbatem noi aici în R. Moldova, vorbind limba normată doar în instituţii, iar cea pocită în restul locaţiilor, exasperează orice pedagog, accentuând vanitatea eforturilor, aparent singulare, ale lingviştilor pe fundalul indiferenţei generale.
Ce să zic, intenţionez să elaborez un proiect de iniţiativă legislativă pentru abrogarea legii despre funcţionarea limbilor pe teritoriul RSSM din 1989. E o lege obsoletă şi depăşită. Am asamblat deja şi un proiect de lege referitor la politicile lingvistice în R. Moldova. Nu ştiu cât de prioritară va părea în raport cu reforma constituţională. Dar, presupun deja reacţiile posibile vis-a-vis de ea: nu e momentul pentru aşa ceva, e un subiect incendiar, să nu supărăm pe cutare, să nu zdruncinăm pe cutărică. Vine momentul întrebărilor retorice: de ce basarabeanul trebuie mereu să se uite în jur înainte de a-şi îndrepta coloana vertebrală? Ori poate nu este el cetăţeanul majoritar al acestui multpătimit colţ de pământ? Cu siguranţă voi aborda aceaste probleme în articolul pe care îl scriu. Ca să vezi, constat încă odată, e mult mai uşor să promovezi idei ştiinţifice cu soluţii practice, decât să le implementezi prin legi, hotărâri sau ordonanţe. Un lucru este cert: atât timp cât limba română nu va fi la ea acasă în R. Moldova, orice putere politică şi economică se va zbate între fantomele trecutului şi creaturile venetico-mutante de ultimă oră, prelungindu-şi autoflagelarea la care a fost condamnată Basarabia de la 1812 încoace, cu un scurt respiro în anii 1918-1940 şi 1941-1944.
La mulţi ani, Republica Moldova, oriunde s-ar afla cetăţenii tăi, iubitori şi vorbitori de limbă română, cunoscători ai istoriei neamului, căci, în opinia mea, doar ei se pot numi cetăţeni adevăraţi ai acestui stat! Sau poate greşesc? Să fie oare adevărat că sunt o radicală? Eu una consider că sunt o reformatoare, iar în condiţiile R. Moldova reformele nu pot fi decât radicale. Habemus fiduciam!
Dulcea minune a Crăciunului părea să se fi spulberat odată cu ploaia deasă de afară. Cerul de plumb trimitea averse reci care se încăpăţânau să topească mormanele de omăt, înegrite peste noapte. Dimineaţa am primit un mesaj despre amânarea şedinţei plenare a Parlamentului. Merg la ULIM unde în biroul meu am posibilitatea să rezolv inclusiv şi problemele legate de activitatea parlamentară. Veşmântul alb de nea al Chişinăului se transformase în adevărate zdrenţe noroioase, plouă de sus, apă şi zăpadă jos - un mic potop la sfârşitul anului 2009, care împiedica pietonii să-şi urmeze obişnuitul traseu matinal spre locul de muncă.
Oraşul se trezeşte cu greu din amorţeala sărbătorilor. De fapt, copiii sunt în vacanţă, mai savurează din placerea odihnei. Sunt în vacanţă şi studenţii, vor reveni după 9 ianuarie, când se vor încheia sărbătorile de iarnă în R. Moldova.
În căsuţa poştală mă aşteaptă zeci de lucrări ale studenţilor, e adevărat că le-am neglijat în ultimul timp, încerc să fac faţă cu greu unei navete frenetice între parlament şi universitate. Mă surprinde gândul că nu mă isprăvesc cu sarcinile ce-mi incumbă. Uneori exclam în forul meu interior: ce combinaţie nefericită - politica şi universitatea. Prima este un conglomerat osmotic de ideologii, ambiţii, intrigi, exagerări, cea de a două – un templu al sacrificiului, vocaţiei, cunoaşterii. Cum să alung ideea obsedantă că am greşit, crezând că pot schimba cu adevărat şi în ritm rapid, la nivel de republică, lucrurile în domeniul de care mă leagă experienţa de un sfert de secol?
Între timp pregătesc materialele pentru cele trei examene pe care le voi avea imediat după vacanţă cu studenţii de la ciclul licenţă şi masterat. Câţiva colegi vin să-şi împărtăşească problemele de serviciu. Se bucură că au posibilitatea să mă vadă, căci e adevărat: am cam rărit-o pe la universitate.
Scanez şi expediez echipei Cahul a Partidului Liberal răspunsurile la interpelările mele. De fapt, ele sunt menite să rezolve solicitările alegătorilor din teritoriu, totuşi, mă decepţionează prin abilitatea autorilor de a se eschiva de responsabilitate şi de a o transfera pe umerii altcuiva. Academismul abordărilor mele nu cadrează deloc cu uzanţele maşinăriei birocratice a statului. Iarăşi devin cicălitoare.
Marţi, 29 decembrie
Sedinţa plenară a Parlamentului. Au fost votate un şir de legi, inclusiv în a doua lectură. Deputaţilor din AIE s-au alăturat în timpul exerciţiului de vot şi cei patru desprinşi din fracţiunea PCRM. Precum şi era de aşteptat, votarea membrilor delegaţiilor RM la APCE a stârnit animozităţi din partea comuniştilor. Votarea nominală i-a lăsat în afara delegaţiei pe liderul PCRM Voronin şi înflăcăratul leninist neo-comunist Petrenco. Au ameninţat cu un nou scandal la Consiliul Europei, aidoma tărăboiului declanşat de comunişti la sesiunea de toamnă a APCE. Vezi Doamne, şi-au dorit votare la pachet, asigurându-i capului PCRM imunitate parlamentară europeană. Nu a fost să fie. Comunistul Voronin şi mai mulţi ortaci de-ai săi merită să stea după gratii pentru abuzurile comise pe parcursul celor 8 ani de guvernare şi nu mandat de reprezentanţă în prestigiosul for al Consiliului Europei. E foarte enervantă demagogia obraznică a minorităţii comuniste, care sfidează bunul simţ. Sunt cuprinşi de o furie debordantă din cauza că nu au rămas la putere. Probabil, ei ştiu ce pierd şi ce au a mai pierde. Mă surprinde a câta oară coruptibilitatea puterii, atunci când este pusă în serviciul propriilor interese şi nu ale cetăţenilor.
Seara împreună cu soţul mergem la sărbătoarea corporativă a ULIM-ului. Această tradiţie durează de mulţi ani. Profesorii au parte de o veritabilă petrecere cu multe surprize, într-o atmosferă caldă şi prietenoasă. Rectorul ULIM Andrei Galben a reuşit să concentreze într-o singură instituţie un colectiv de excepţie, personalităţi eminente, talentaţi manageri şi savanţi. Nu cred să fie o simplă coincidenţă că în acest an cu două campanii electorale patru prorectori de la ULIM au ajuns deputaţi în parlament şi funcţionari în guvernul AIE. Nici o altă instituţie de învăţământ superior nu a „livrat” în politică atâţia intelectuali.
Miercuri, 30 decembrie
Seminar organizat pentru deputaţii din parlament de către direcţia juridică a legislativului. Tema e una utilă şi interesantă: procesul de legiferare. Ca deputaţi începători am beneficiat de câteva prelegeri la temă. Din păcate, am constatat că la capitolul calitatea legilor şi a actului de legiferare în sine R. Moldova nu este un exemplu de urmat. Mai trist e că nu există posibilitatea responsabilizării acelor persoane care au iniţiat legi, ba chiar şi le-au votat în Parlament, pentru ca apoi să fie retrase din cauza non-conformităţii cu normele comunitare sau vicierea lor. Şi unde mai pui că procesul de elaborare a legilor este şi remunerat! Drept exemplu voi cita Codul învăţământului, care a fost votat de Parlamentul cu majoritatea comunistă în decembrie 2008 în a II lectură, iar actualul parlament nu şi-a menţinut votul. Cum poţi delapida banii publici în aşa hal? Să faci legi proaste şi încă să mai iei şi bani pentru aceasta! Se tot vorbeste despre mecanismul implementarii legilor, dar am impresia ca acest „mecanism” e departe de a fi elaborat, si nici ca se va mai elabora curand, atata timp cat nu exista responsabilitate personală şi foarte concretă pentru actul legiferării.
Maine e ajun de An Nou. Unde o fi zburat anii? Fiica Romina Bianca e în ultima clasă de liceu, fiul Augustin termină programul de masterat la Universitatea Sophia Antipolis din Nisa, Franţa. Fiica e în căutare de burse pentru studii în universităţile europene, fiul doreşte să revină acasa.
Seara vorbesc cu Augustin la telefon. Îşi face griji că nu-şi va găsi de lucru la Chişinău conform specialităţii. Tranzacţiile financiare şi pieţile valorilor mobiliare ţin de activităţile burselor internaţionale. Bursa de la Chişinău e una cvasiinexistentă. Ce pot să-i spun? Va trebui să înceapă cu activităţi aferente, poate în sistemul bancar. E sincer cu noi, recunoaşte toate avantaje calităţii vieţii pe Coasta de Azur, plus Marea Mediterană prin fereastra garsonierei pe care o închiriază, plus clima favorabilă etc.etc. Mă bucură, totuşi, că vrea să revină. Desigur, îi ducem dorul fiului Augustin. E al doilea Crăciun şi revelion pe care îl petrece departe de casă. Ne bucurăm, că am avut şansa să ne revedem la Paris, când am fost recent în deplasare. Am admirat luminile de pe Champs Elysées, Turnul Eiffel noaptea, catedrala Notre-Dame. Adevărat, că şi Chişinăul în acest an arată feeric. Am avut Crăciun pe cinste, ne-am bucurat de frumoasa sărbătoare împreună cu Parisul, Madridul, Berlinul, Roma şi Bruxelul.
O, ce veste minunată, bucurie de nedescris, colo-n dealul din Schinoasa Todercan a fost demis! Fără comentarii. S-a vărsat prea multă cerneală la temă.
Într-un târziu intrăm pe la magazinul din proximitate pentru a face plinul frigiderului, mâine e revelionul. În acest an de criză nu prea ne bucură comercianţii cu reduceri. Dar nu contează, mai vivificator e aerul libertăţii ce s-a instaurat în RM începând cu 29 iulie sera ora 21.00 când au apărut rezultatele exit-poll-ului. Şi mă gândesc: cât de puţin îi trebuie unui om ca să fie fericit.
Joi, 31 decembrie
Am participat la inaugurarea Parlamentului Tinerilor. În acest an respectivul proiect are altă conotaţie. Exerciţiul parlamentar va fi imitat având deja un alt echilibru de forţe. Privesc atent feţele tinerilor şi citesc în ele dorinţa de a se implica în procesul de luare a deciziilor, inclusiv la nivel de societate. Mai e ceva în privirea lor: un fel de mândrie asumată pentru rolul pe care l-au jucat în radicala cotitură a anului 2009. E simbolică inaugurarea parlamentului tinerilor la finele acestui an. Nici nu putea fi altfel. Tinerii au adus schimbarea. Ei au declarat toleranţa zero faţă de un regim dictatorial, care şi-a arătat faţa-i hâdoasă în cea mai dezastruoasă formă: prin torturarea şi maltratarea viitorului unui stat. Aceşti tineri reuniţi la Palatul Republicii sunt viitorii politicieni, economişti, jurişti, care, cu siguranţă, vor pleca din R. Moldova doar pentru a-şi continua studiile şi a se perfecţiona. Cel puţin aşa-i văd eu, aşa sper eu, cu gândul şi la fiul Augustin care va reveni în Moldova după susţinerea tezei de masterat.
E revelionul. Atmosfera sărbătorilor de iarnă este una inedită. Îmi aminteşte mereu de copilărie. La masa de revelion, ca de obicei, ne vin în ospeţie finii. Mămica noastră, Valentina Petrov, este sufletul şi simbolul tuturor sărbătorilor. Îşi asumă corvoada pregătirii bucatelor de rezistenţă – piftia, plăcintele şi platourile de carne. Suntem fericiţi că o avem alături, că ne poartă de grijă. Sărmana, a avut multe emoţii cât am participat la cele două campanii electorale. Nici acum nu e cu inima împăcată. E la curent cu orice mişcare din politica autohtonă, însă ştiu că ar prefera s-o urmărească de la distanţă, şi ar fi extrem de liniştită dacă aş renunţa la noile mele responsabilităţi.
Prin satelit răbufneşte multitudinea de canale româneşti, atât de multicolore, atât de variate, atât de apropiate spiritului familiei noastre. Mă gândesc la sutele de mii de cetăţeni ai R. Moldova care au fost ţintuiţi timp de 8 ani la doar două canale – Moldova 1 şi NIT. Dacă aş avea suficient de mulţi bani primul lucru pe care l-aş face - aş internetiza toate casele din R. Moldova, mai ales cele de la ţară, şi le-aş asigura fiecărei familii câte o antenă parabolică. Pentru ca să cunoască mai bine limba română, iar unii din ei – să înveţe, într-un sfârşit să citească în limba română, să-şi cunoască Ţara, să-şi cunoască rădăcinile, să se îndrăgostească de folclorul românesc autentic, să se molipsească de dorul de Ţară, să –i cuprindă nestăvilita dorinţă de a călători prin Ţară. Nu revizuiesc istoria, însă atunci când spun Ţară, am în vedere Mama România. Să nu uităm că anul 2009 a fost anul aniversării a 70 de ani de la încheierea celui mai dezastruos pentru români pact – pactul Molotov-Ribentropp, care a aruncat Basarabia într-o interminabilă rătăcire identitară. Şi, da, sunt unionistă, şi da, sunt naţionalistă, atâta timp cât a fi naţionalist însemană a-ţi iubi patria în propria ta ţară. Sunt cetăţean european cu acte în regulă. Pentru mine aceste acte, alias cetăţenia şi paşaportul românesc, înclină balanţa în defavoarea paşaportului meu diplomatic.
La Moldova 1 într-un sfârşit apar premierul Vlad Filat şi preşedintele interimar Mihai Ghimpu. E primul an când ascultăm mesajele de felicitare ale demnitarilor R. Moldova, în anii precedenţi ascultam doar mesajul lui Traian Băsescu, mai târziu pe cel al lui Nicolas Sarkozy. Iată că în acest an am revenit la normalitate. Adio anule 2009, an al revoluţiei tinerilor, an de cotitură în istoria modernă a R. Moldova, bine ai venit anule 2010, ce schimbări noi ne vei aduce?
Vineri, 1 ianuarie 2010
Dacă mai există o zi care durează mai puţin decât o noapte, apoi aceasta zi e 1 ianuarie. E cea mai lenoasă zi din an, se consumă ca o bucată de ciocolată atunci când creierul are nevoie de un imbold caloric pentru a mobiliza materia cenuşie. Seara mă aşez la calculator. Am început să lucrez la un articol pentru cea de a 5-ea ediţie a colocviului „Francopolifonie” din martie. Genericul este unul foarte interesant: Limba şi puterea. Ce să zic – temă predilectă, mai ales în R. Moldova. E tema cea mai dureroasă pentru un lingvist-romanist. Dincolo de doctrine şi teorii, problema limbii române în R. Moldova mă doare, ne doare. Ne deranjează strâmtoarea la care e băgată limba majorităţii populaţiei din R. Moldova în mass-media, fragilitatea puterii sale economice. Interminabila diglosie în care ne zbatem noi aici în R. Moldova, vorbind limba normată doar în instituţii, iar cea pocită în restul locaţiilor, exasperează orice pedagog, accentuând vanitatea eforturilor, aparent singulare, ale lingviştilor pe fundalul indiferenţei generale.
Ce să zic, intenţionez să elaborez un proiect de iniţiativă legislativă pentru abrogarea legii despre funcţionarea limbilor pe teritoriul RSSM din 1989. E o lege obsoletă şi depăşită. Am asamblat deja şi un proiect de lege referitor la politicile lingvistice în R. Moldova. Nu ştiu cât de prioritară va părea în raport cu reforma constituţională. Dar, presupun deja reacţiile posibile vis-a-vis de ea: nu e momentul pentru aşa ceva, e un subiect incendiar, să nu supărăm pe cutare, să nu zdruncinăm pe cutărică. Vine momentul întrebărilor retorice: de ce basarabeanul trebuie mereu să se uite în jur înainte de a-şi îndrepta coloana vertebrală? Ori poate nu este el cetăţeanul majoritar al acestui multpătimit colţ de pământ? Cu siguranţă voi aborda aceaste probleme în articolul pe care îl scriu. Ca să vezi, constat încă odată, e mult mai uşor să promovezi idei ştiinţifice cu soluţii practice, decât să le implementezi prin legi, hotărâri sau ordonanţe. Un lucru este cert: atât timp cât limba română nu va fi la ea acasă în R. Moldova, orice putere politică şi economică se va zbate între fantomele trecutului şi creaturile venetico-mutante de ultimă oră, prelungindu-şi autoflagelarea la care a fost condamnată Basarabia de la 1812 încoace, cu un scurt respiro în anii 1918-1940 şi 1941-1944.
La mulţi ani, Republica Moldova, oriunde s-ar afla cetăţenii tăi, iubitori şi vorbitori de limbă română, cunoscători ai istoriei neamului, căci, în opinia mea, doar ei se pot numi cetăţeni adevăraţi ai acestui stat! Sau poate greşesc? Să fie oare adevărat că sunt o radicală? Eu una consider că sunt o reformatoare, iar în condiţiile R. Moldova reformele nu pot fi decât radicale. Habemus fiduciam!
