Un analist politic şi-a exprimat deunăzi nemulţumirea într-o emisiune televizată. Analistul a spus că s-a săturat ca de mere pădureţe de mulţimea de dosare care nu schimbă nimic. Nu schimbă nimic pentru că mai nimeni nu ajunge în puşcărie. Prin urmare, a presupus analistul, puzderia de dosare e mai curînd un mijloc de a exercita presiune asupra oponenţilor politici decît o încercare de a învinge mişmaşul. Triste, foarte triste mi s-au părut reflecţiile analistului.
Şi mă gîndesc că în linii mari el are dreptate. De la 1991 încoace nenumăraţi indivizi au fost prinşi în flagrant delict luînd mită, nenumăraţi indivizi au fost arestaţi, iar dosariada a luat proporţii impresionante. Dar cîţi dintre aceştia au fost apoi condamnaţi şi trimişi la închisoare? Puţini, foarte puţini. Amuzantă de-a dreptul a fost, nu demult, constatarea unor ziarişti de investigaţie, aceea că în închisorile Moldovei nu era în nici un deţinut care să fi luat mită.
Iar caravana arestărilor şi dosarelor nu se opreşte o clipă. Mereu cineva e prins în flagrant delict luînd mită. Iată deunăzi un şef al secţiei examinare şi evidenţă a transportului a fost prins în timp ce primea nişte bani. Iată că şi preşedintele asociaţiei unor producători e bănuit de „corupere pasivă”. Iar cazurile astea se suprapun peste alte cazuri fără o finalitate clară, care şi ele, la rîndul lor, se suprapun peste altele.
Şi-i vezi, peste o vreme, pe oamenii învinuiţi, muncind ca şi cum nimic nu li s-a întîmplat. Păi, ce a fost flagrantul care li s-a organizat? O greşeală a organelor de ordine? Dar nu sînt oare cam multe greşelile astea? Sau poate justiţia autohtonă e excesiv de blîndă? Misterul acesta e greu de dezlegat aici.
Mass-media e şi ea departe de perfecţiune în această privinţă. Cîtă zarvă s-a făcut cînd au fost arestaţi vameşii vinovaţi de trecerea lejeră în România a unui tir bucşit cu ţigări de contrabandă! Cîtă atenţie i s-a acordat cinovnicului din primărie care a fost prins în flagrant delict luînd cîteva mii de euro! Păi, ce mai fac oamenii aceia? Nu avem încă un verdict? Sau el există şi noi habar nu avem? Sau poate oamenii aceia sînt în închisoare? Multe nu prea poţi să ştii cînd mass-media e preocupată cu precădere de flagrant delict, adică de începutul poveştii.
Dincolo de toate aceste reflecţii, un fapt mi se pare de domeniul evidenţei. Avem prea multă hoţie şi corupţie, şi prea puţini cinovnici băgaţi în puşcărie pentru hoţie şi corupţie. E ca şi cum corupţia şi hoţia ar exista numai în afara structurilor de stat...
