Da, după accidentul în care au murit opt tineri grăbiţi, guvernanţii au dat impresia că vor să pună capăt dezmăţului de pe şoselele patriei. Dar vor reuşi oare? Nu ştiu. Mai curînd efortul lor se va evapora ca picătura de apă în deşertul Sahara. S-ar putea nici camerele de luat vederi, pe care conducătorii vor să le instaleze pe unele străzi din capitală, să nu schimbe esenţial starea lucrurilor.
De altfel, poliţia rutieră e de aproape un an de zile într-un proces de reevaluare. În răstimpul acesta am văzut suficiente maşini şi motociclete urlătoare, care se mişcau prin capitală cu o viteză năucitoare. În răstimpul acesta, am avut parte de multe nopţi în care răgetul unor maşini m-a trezit din somn, deşi blocul meu de locuinţe e departe de şosele. În răstimpul acesta am văzut suficienţi şoferi bădărănoşi, care împroşcau cuvinte urîte, care se sfădeau în ambuteiaje. În răstimpul acesta a avut loc şi moartea celor opt tineri care se deplasau pe şoseau Munceşti cu o viteză de aproape 200 de km pe oră. E un păienjeniş imens de probleme care s-au acumulat din zorii tranziţiei. Vor fi ele soluţionate de guvernanţi acum? Nu cred. Şi o să vă spun de ce.
În Moldova există o sumedenie de probleme mai simple decît cea a traficului pe şoselele patriei. Şi aceste probleme, deşi mai puţin complicate, par insolubile, veşnice. De pildă, guvernanţii de toate culorile nu au făcut mai nimic pentru a strînge cîinii vagabonzi de pe străzile oraşelor. Nimic nu se poate face cu chiştoacele, plasticurile şi resturile de mîncare aruncate pe trotuare. Noi nici măcar să separăm gunoaiele nu ne-am învăţat. Dar vrem să facem ordine rapidă pe şoselele patriei!
Mai întîi ar trebui să facem ordine în capetele noastre, să vrem cu adevărat să ne primenim ţara, nu doar să ne clădim bunăstarea personală, să luptăm crîncen cu corupţia, cu evaziunea fiscală, cu bădărănia şi mişmaşul care nu mai au frontiere. Şi abia atunci, poate, lucrurile se vor urni din punctul mort.
