Linkuri accesibilitate

„Demult nu mai urmăresc ce se difuzează la TV și radio ca un simplu radio/telespectator”


Jurnalul săptămânal cu Cristina Mîțu.



Cristina Mîțu e născută la 10 iunie 1986 în orașul Drochia. Este licențiată în Relații Internaționale, magistru în Științe politice, audientă a Institutului European de Studii Politice și masterandă la Academia de Administrare Publică unde studiază Dreptul Constituțional. Și-a început cariera ca redactor artistic la Revista ”NOI”, a condus serviciul de presă la Departamentul Instituțiilor Penitenciare, în prezent este Membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

Luni

Diminețile mele sînt în forță, cît timp mă machiez îmi aranjez în minte programul zilei, task-uri, e-mail-uri, pe cine trebuie să sun, cu cine să mă văd, cine își sărbătorește ziua de naștere. Ajung la serviciu, pînă mă ridic în birou ne împărțim cu colegii salutări și zîmbete, se anunță o săptămînă frumoasă! Ziua de muncă începe cu verificarea poștei, a e-mail-urilor, butonarea telecomenzii, urmăresc ce se dă pe post, conținutul buletinelor de știri, ce subiecte sînt abordate la matinale, ce invitați sînt și ce teme discută, inserarea publicității și altele. Demult nu mai urmăresc ce se difuzează la TV și radio ca un simplu radio/telespectator, această activitate care în mod normal relaxează, pentru mine a devenit o misiune: monitorizare, analiză și sesizare.

Luna septembrie e una generoasă, un nou post TV își începe emisia în unele rețele de televiziune prin cablu, la un post TV se lansează o nouă emisiune de sinteză, la alt post o emisiune de divertisment, iar la altul vor apărea noi prezentatori. Îmi plac asemenea noutăți!

M-am bucurat să-mi văd colegii reveniți de la Reuniunea Anuală a Forumului Autorităților de Reglemenare din Țările Mării Negre, care s-a desfășurat săptămîna precedentă la Kiev. Aflu cu satisfacție că, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a fost prezentat țărilor membre drept model de bune practici la capitolul protecției copiilor, promovarea unui mod sănătos de viață și respectul demnității umane în programele radio și cele televizate.

Știrea zilei devine cazul de intoxicare în masă la un restaurant din capitală și vizita Patriarhului Kirill în Republica Moldova. Zeci de reacții, analize, experți, emisiuni...

După masă primesc un sunet de la Centrul Lingvistic American, de unde o domnișoară amabilă mă anunță că începem orele de engleză din 17 septembrie. ”Perfect!”, îmi zic, și setez un memo pe telefonul mobil.

La 17:15 am o întrevedere cu Lia, o frumoasă moldoveancă care face caritate în Monaco și care este reprezentanta diasporei moldovenești din Franța. Discutăm despre proiecte care ar facilita asigurarea accesului diasporei moldoveneşti la informaţii şi la produsele audiovizuale autohtone difuzate în spaţiul internaţional. După ce stabilim mai multe repere de colaborare, facem schimb de cărți de vizită și o invit la o întrevedere la CCA, unde să discutăm în format mai larg ideile schițate la un suc.

Merg repejor acasă, îmi iau geanta de sport și fug la sală. Acolo mă așteaptă ”tiranul” - antrenorul, mă întreabă cum a decurs prima zi a săptămînii și mă anunță că azi vom executa exerciții pentru mușchii abdominali și ai spatelui. Extenuată, pe la 21:45 de minute intru în casă, la telefon îi povestesc lui tata cum a decurs ziua, verific ce mai scrie lumea pe Facebook, urmăresc știrile și răsfoiesc blog-urile.

Marți

Probabil m-am sculat cu piciorul stîng. Afară e posomorît, mușchii mă dor, dispoziția e la zero. Pentru a da un strop cu culoare dimineții, decid să îmi cumpăr flori, așez astrele în vază pe masa de lucru... gata, e altă atmosferă în birou. Plăcerea de a avea flori vii în casă și la serviciu am moștenit-o de la mama care mereu are buchete noi fie din grădină, fie îi sînt aduse în dar.

Primesc materialele pentru sedința CCA din 12 septembrie. Este prima ședință organizată de la revenirea membrilor din concediu. Avem un număr mare de chestiuni de analizat: organizarea unui concurs al proiectelor de emisiuni, rezultatele monitorizării la capitolul respectării procentajului de muzică autohtonă la radio, promovarea campaniilor sociale, reperfectări și cesiuni de licență etc.

La prînz mă văd cu o persoană dragă, de la care am învățat multe în ale PR-ului cînd mă aflam la început de carieră. Savurăm cîte un capuccino, povestim de ale noastre și ne împărtășim niște lucruri frumoase care ni s-au întîmplat în ultimul timp.

Revenită la muncă, analizez prevederile cîtorva decizii emise de CCA în anii precedenți și iarăși mă cufund în examinarea chestiunilor pentru ședința de joi.

La sfîrșitul zilei de muncă îmi felicit prietenii omagiați și mă grăbesc să ajung la un eveniment organizat de Clubul nostru. Invitatele ediției ne povestesc despre cariera lor, familie, studii, sacrificii. Decid să scriu pe blog despre eveniment și pe parcursul discuțiilor îmi fac notițe pentru a-mi ușura munca asupra textului. Cele mai multe însemnări le fac în timpul discuțiilor cu Vicepreședintele Parlamentului, Liliana Palihovici care ne îndeamnă să avem încredere în noi, în capacitatea de a rezolva poblemele și de a găsi forțe pentru a ieși victorioase din orice situație. Seara o încheiem cu o tombolă cu premii, la care mă aleg și eu cu un cadou din partea partenerilor, la care rămîn surprinsă fiindcă nu prea îmi amintesc să fi cîștigat ceva vreodată fără a depune efort, muncă și concentrare. Îi mulțumesc Doinei pentru eveniment și mă pornesc spre casă, unde ajung un pic mai tîrziu de ora 23:00.

Pentru că am pierdut buletinele de știri de seară, deschid site-urile televiziunilor și urmăresc reportajele, apoi portalurile informaționale, rețelele de socializare și merg la somn cu un sentiment de satisfacție că am avut o zi reușită.

Miercuri

”Știu bine ce vreau”, îmi cîntă Nicoleta Gavriliță și Alex Calancea band chiar din primele secunde de la trezire, piesa asta a devenit virală de cînd am descoperit-o la insistența unui prieten. Merg la bucătărie să-mi pregătesc laptele cu cereale, la geam aud gîngurind porumbeii, dar își iau zborul cînd deschid fereastra.

La serviciu, găsesc masa de lucru plină cu legi, decizii, materiale pentru ședință, atmosfera lucrativă de ieri se menține și mă scufund în lucru, nici gălăgia și aerul răcoros ce intră pe geam nu mă deranjează. Aproape de ora 11:00, constat că încă nu am deschis televizorul și decid să fac o pauză cu știri și o retrospectivă a conținutului ce se difuzează la toate posturile TV.

Amintindu-ne tragicele evenimente de acum doisprezece ani, împreună cu colegii adresăm un mesaj de compasiune Ambasadorului SUA în Republica Moldova, Excelența Sa, William Moser, unde ne exprimăm sentimentele profunde pentru poporul american și familiile îndoliate cu ocazia comemorării a doisprezece ani de la atacurile teroriste de la 11 septembrie.

În presă apar informații despre revenirea TVR în Republica Moldova şi stingerea litigiului aflat pe rol la CEDO și embargoul impus de Rusia asupra vinurilor moldovenești, al doilea subiect ocupă top-urile de vizualizări.

După masă, în timp ce urmăresc Ședința Guvernului, primesc un e-mail de la omologii din Cipru, care își prezintă disponibilitatea de a vizita Republica Moldova în prima săptămînă a lunii noiembrie, cînd vom semna Acordul bilateral de colaborare. Îmi dă o stare de satisfacție, negocierile purtate în aceste luni dau roade!

Spre seară mă cuprinde o inspirație de a găti și merg acasă unde mă pierd pe vreo cîteva ore la bucătărie.

Joi

Ziua aceasta probabil este cea mai complicată din această sptămînă. Avem planificate două ședințe ale CCA, zeci de chestiuni pe ordinea de zi, dezbateri, analize, sancțiuni...

Înainte de ședința de la ora 10.00, e agitație mare, discutăm cu colegii unele subiecte din ședință, jurnaliștii își fac loc în sală, începem lucrările. Se iau mai multe decizii, lansăm un concurs pentru radiodifuzori, decidem să inițiem o monitorizare lingvistică a emisiunilor difuzate la radio, sancționăm un post tv și mai multe de radio.

La masă luăm prînzul împreună cu colegii, postez pe blog materialul pregătit despre evenimentul de marți și mă pregătesc de ședința de la ora 14.00.

După ce ies din ședință, verific poșta electronică, unde găsesc o invitație la o emisiune, la care accept cu plăcere participarea.

Împreună cu colegul meu Nicolae Damaschin avem o nouă întrevedere cu Lia, reprezentanta diasporei din Franța și stabilim punți de colaborare și acces la Radio Montecarlo pentru produsele radio moldovenești.

Spre seară, trag aer în piept și merg la sală, antrenorul mi-a pregătit un program nou de antrenament.

Vineri

Ploaia mi-a creat multe probleme, dar le-am depășit ușor. În drum spre serviciu, privesc mîhnită miile de billboard-uri care urîțesc capitala și mă întreb retoric: oare cineva chiar consideră frumoase și utile aceste construcții teribile, oare sîntem atît de lipsiți de simțul esteticului ca să le acceptăm la tot colțul și chiar supraetajate? Eu le asociez cu niște sperietori de păsări din livada cu cireși, doar că ”up-date-ate la modern”, la arhitectura fără de arhitectură a Chișinăului.

Pare o zi obișnuită, muncă, discuții, apeluri telefonice... În mediul on-line e forfotă mare, toți discută că e zi de vineri, data de 13, mă lasă rece astfel de gînduri fiindcă niciodată nu am înțeles superstițioșii, pînă la urmă atitudinea este totul.

Stabilesc cu o veche prietenă să ne revedem diseară, intuiesc că va fi o discuție interesantă la care vom vorbi ambele în același timp de la atîtea cîte s-au adunat să ne povestim.

Totuși ploița asta mă face să devin mai melancolică, azi sînt îngîndurată și am o poftă să citesc... aștept week-end-ul.
XS
SM
MD
LG