Demult nu am fost la Oficiul de Cadastru Chişinău, stimaţi ascultători. Îmi amintesc că mulţi ani în urmă îmi crăpase răbdarea acolo, în timp ce făceam coadă.
Deunăzi, am călcat pragul acestei instituţii după o sincopă îndelungată şi am simţit aerul primenirii. În primul rînd, am intrat într-o încăpere nouă, spaţioasă. Nu mai existau, în mod surprinzător, cozile insuportabile, oamenii nu se buluceau la ghişee. Şi asta pentru că, la intrare, fiecare individ se înregistra, lua un bon cu un număr şi aştepta să fie chemat la ghişeu cînd îi va veni rîndul.
E adevărat că a trebuit să aştept cam mult, vreo două ore, dar asta, pesemne, doar pentru că cetăţenii nu se folosesc încă de serviciile electronice pe care le oferă Oficiul de Cadastru. Presupun deci că peste o vreme nu va mai fi aşa.
În hol exista chiar un aparat care le oferea vizitatorilor ceai sau cafea. Nu gratis, fireşte, dar faptul merită remarcat. Doamnele de la ghişee mi s-au părut destul de OK. Nici foarte amabile, dar nici foarte iritate.
O revelaţie năucitoare am avut atunci cînd m-am dus la un ghişeu să-mi xeroxez două foi. Mi s-a dat un bon fiscal pentru plata de 1 leu! E prima dată cînd mi se dă un bon fiscal pentru xeroxarea unor pagini. Am rămas cîteva clipe cu ochii boldiţi de uimire.
Aşadar, am văzut un soi de primenire la Oficiul de Cadastru Chişinău! Măi să fie! Iată o instituţie care s-a europenizat, mi-am zis. Fericirea mea ar fi fost desăvîrşită dacă şi denumirea instituţiei s-ar fi primenit, dacă în loc de Oficiul Cadastral am avea Oficiul de Cadastru!
