Născută la 30 martie 1968, în orașul Florești. A absolvit Universitatea de Medicina „Nicolae Testemițanu”. Medic cardiolog la Centrul Mamei și Copilului din Chișinău.
Luni
Încă e întuneric afară, e liniște. Băieții mai dorm. Îmi fac cafeaua, deschid Biblia și mă dizolv în ea. Uneori chiar îmi pare că inima mea e o bucată de lut în mâinile Domnului…
Sunt înscrisă la ciclul de perfecționare, prima zi fiind organizatorie, voi avea de circulat la decanat, apoi la catedră.
Afară e frumos, e o zi luminoasă, crengile copacilor sunt acoperite cu gheață și miile de iepurași de soare mă bucură nespus. Aerul e rece, dar păsările ciripesc, de parcă e primăvară.
Universitatea de Medicină, mulțimea de studenți gălăgioși, același miros de cărți, aceeași aromă de cafea cu chifle. Mă simt studentă, de parcă mai ieri a fost… Atmosfera e aceeași. Studenții sunt la fel cum am fost și noi. Mă simt atât de bine, aș vrea să îi cuprind pe toți și să le transmit și lor mesajul primit dimineață: savurați din fiecare clipă, căci ea nu se mai repetă, nu pierdeți timpul cu supărare, ceartă, dezbinare, minciună, ură, neiertare, căci toate acestea vă fură din propria viață… Oare ce s-ar întâmpla, dacă aș face-o, să îi îmbrățișez? Va spune cineva că m-am smintit. Cred că nu sunt unica cu așa dorințe de a încuraja, de a inspira, de a ajuta, de a iubi și de a împărți mesajul dragostei tuturor…
Marți
Stau acasă și învăț, la catedră mi s-a dat informația electronică, aoleu! șapte cărți voluminoase! Și prima săptămână din ciclu învățăm de sine stătător. Doamne, ajută-mă!
M-a sunat o prietenă să îmi ceară sfatul. A mers la țară și a găsit pe maică-sa în stare gravă. A pornit cărările spre medicul din sat, apoi spre raion, nu le mai dădea de capăt și ajutor femeii nu i s-a mai acordat. Să o aducă pe mama la Chișinău în spital nu putea, deoarece mama are cetățenie în Transnistria. I s-a dat de înțeles că boala pacientului e problema doar a pacientului...
Când eram mică, în orașul meu natal a murit un om în stradă. Făcuse infarct miocardic, putea fi salvat, dar nu s-a apropiat nimeni de el, credeau că era beat.
O mătușă de a mea povestea că pierdea cunoștința în stradă, se trezea deja în spital și, de fiecare dată, oamenii o considerau beată. În final, s-a aflat că avea cancer la creier, a decedat, sărmănica.
De unde vine indiferența? De ce oare noi putem fi atât de miloși și grijulii cu o pisică, un câine și atât de cruzi cu oamenii? Poate din frica de a ne asuma niște responsabilități? Sau chiar e indiferență? F i e c a r e poate schimba situația din jurul său, prin propria poziție… Pentru aceasta nu e neapărat să fii parlamentar sau un bogătaș, important e să dorești să faci bine și conștient să începi să acționezi, chiar acum. Observă ce se petrece acum în jurul tău! Încearcă să ajuți pe cineva. Bucură-te pentru succesul altuia. Permite-i cuiva să ți se plângă. Șterge-i lacrimile. Încurajează pe cineva…
Miercuri
E ziua de naștere a feciorului meu Nicolae, primul meu copil… 23 de ani de bucurie, de vise, de mici și mari realizări, de lacrimi de bucurie, dar și de tristețe uneori. Mult, mult din ceea ce se numește viață de părinte… E o binecuvântare, adevărat dar al cerului! Îl iubesc nespus…
Pe parcursul zilei, îmi vin o sumedenie de gânduri. Dar eu aleg căruia dintre acestea îi permit să își facă cuib în capul meu. Eu aleg ce să citesc, ce să privesc, pe cine să ascult, auzindu-l. Am observat că multe lucruri urâte mi se impun drept normale, prin toate sursele care există acum. Dar libertatea mea se manifestă prin aceea că eu aleg ce să resping și ce să primesc. Aleg să văd partea plină a paharului…
Joi
Am visat că mă aflam într-un aeroport. Nu știu ce făceam acolo. Dar m-am trezit cu gândul că am multe de făcut. Am atâtea de învățat. Reprezentările schematice ale cordului, în diferite secțiuni – se pare că le văd și pe pereți, nu doar pe ecranul calculatorului. Aa, de ce oare din toată lista cu temele de perfecționare eu mi-am ales, de data aceasta, ecografia, eco-cardiografia?! Nu știu, sper că voi afla cândva.
De acuma mi-e dor de ocupația mea de toate zilele. Mi-e dor de pacienți, de tot procesul care începe cu întrebarea: „Ce vă deranjează?” și continuă în mintea mea cu căutarea răspunsului corect în rezolvarea problemei, ca, în final, să treacă prin inima mea, pentru ca omul să plece măcar parțial deja tămăduit, dar și cu recomandările clare pe care le va urma. Iubesc ceea ce fac, sunt cu adevărat fericită, fiind medic...
Vineri
Am fost aseară la o conferință cardiologică unde s-au adus informații despre rezultatele studiilor recente în cardiopatia ischemică. Medicamentul inventat aproape cincizeci ani în urmă, dat uitării, acum iarăși studiat și ridicat în slăvi…
Cât de repede zboară timpul! Va veni Nicu pe la noi. Vine o dată în săptămână. Vom sta toți împreună, soțul meu Oleg, feciorii Nicu și Alex, cât de mult îi iubesc… Peste perete locuiesc părinții mei dragi. Se vor bucura și ei. Sunt fericită. Repejor fac o zeamă de casă, niște pârjoluțe, să îi văd pe toți ai mei, sătui și mulțumiți. Băieții mamei, scumpi băieți…
