În august 2000, Kursk-ul lua parte la aplicații în Marea Barents împreună cu alte 30 de nave ale Flotei Nordice ruse. Nava amiral era crucișătorul Petru cel Mare. Pentru exerciții, fuseseră curățate apele pe o distanță de 150 de km la nord-est de Murmansk. Aplicațiile erau urmărite de două submarine nucleare americane clasa Memphis.
Kursk a fost un submarin nuclear rusesc, clasa Oscar. Construcția sa a început în 1992, la Severodvinsk și a durat doi ani. Despre submarinele de acest fel se spune că sunt de nescufundat, având corp dublu.
Elicea navei
154 metri
18.2 metri
- 98 000 Cai putere
-Viteza: 15 noduri (33,3 km/h) la suprafață
33 noduri (52 km/h) sub apă
- Autonomie de navigare: 120 de zile
- Adâncime de lucru: 420 metri
- Adâncime maximă: 500 metri
Două reactoare nucleare
Echipaj: 130
24 rachete de croazieră anti-navă Granit
24 torpile Shkval
4 lansatoare pentru torpile de 533 milimetri
2 lansatoare pentru torpile de 650 milimetri
Ușile etanșe ale lansatoarelor de torpile erau deschise în momentul exploziei. Ca rezultat, primele două din nouă compartimente ale submarinului au fost sparte. Șapte oameni au fost uciși și 36 - răniți. Echipajul nu a reușit să activeze sistemele de alarmă. Nici balizele de salvare folosite în caz de accident nu au fost lansate.
În cadrul exercițiilor, Kursk-ul a simulat lansarea unei rachete de croazieră Granit înspre o flotilă de nave de suprafață, la 12 august.
Potrivit versiunii oficiale, la 11:28 ora locală, în compartimentul torpilelor s-a produs o scurgere de concentrat de peroxid de hidrogen folosit drept combustibil pentru torpile. Concentratul a intrat în reacție în lanț cu cuprul și alama din compartiment, ducând la o eplozie.
Magnitudinea primei explozii înregistrate de seismografe a fost între 1,5 și 2,2 pe scara Richter.
Explozia a distrus corpul submarinului, prevăzut să reziste presiunii la o adâncime de 1 000 de metri. Apa a început să pătrundă în compartimentele doi și patru cu o viteză de 90 000 de litri pe secundă. Toți marinarii de acolo au fost uciși. Compartimentele reactoarelor nucleare nu au fost afectate.
Magnitudinea celei de-a doua explozii înregistrate de seismografe a fost între 3,5 și 4,4 pe scara Richter.
23 de marinari au supraviețuit ambelor explozii. S-au adunat în compartimentul nouă, unde se afla a doua ieșire de salvare. La acea etapă, puteau părăsi submarinul unul câte unul, de la o adâncime de 100 de metri. Însă, echipajul a refuzat să părăsească submarinul, luând decizia să aștepte o navă de salvare. La puțin timp, reactoarele submarinului s-au oprit, deconectându-se și sursa de energie de urgență. Temperatura în interiorul submarinului a început să scadă. Salvatorii nu au reușit să stabilească legătura cu echipajul.
1
2
Elicea navei
154 metri
18.2 metri
- 98 000 Cai putere
-Viteza: 15 noduri (33,3 km/h) la suprafață
33 noduri (52 km/h) sub apă
- Autonomie de navigare: 120 de zile
- Adâncime de lucru: 420 metri
- Adâncime maximă: 500 metri
i
i
i
i
1
2
2
1
2
1
2
15 august 2000
Comandamentul naval a anunțat începutul operațiunilor de salvare. La locul aflării submarinului scufundat au sosit peste 20 de vase. Dar începutul operațiunilor era împiedicat de furtună.

Speranțele salvării echipajului s-au împuținat. Presa rusă a vehiculat versiunea că în submarin a pătruns apa.
108 metri
18 august 2000
Un aparat de salvare a coborât pentru prima dată la submarinul scufundat. Dar nu a reușit să se prindă de corpul submarinului, din cauza curenților subacvatici puternici. Pe 20 august, operațiunilor de salvare li s-aa alăturat submarinul norvegian Normand Pioneer și cel britanic LR5.
21 august 2000
În jurul orei 13:00, un echipaj de scafandri de mare adâncime a reușit să deschidă ușile exterioară și interioară ale unei ieșiri de urgență de pe submarin.

Salvatorii au găsit primul marinar mort lângă ieșirea de urgență. La 17:00, vice-amiralul Flotei Nordice, Mihail Morțak a confirmat oficial moartea întregului echipaj al Kursk-ului. Operațiunile de salvare au fost oprite, dar a continuat inspectarea submarinului cu o cameră video.
Partea cea mai mare a submarinului cu excepția celei din față a fost ridicată la suprafață. Pe 8 octombrie 2001, epava a fost adusă la uzina navală Roslyakovskiy din apropiere de Murmansk. Nava care s-a aflat timp de peste un an sub apă a fost ridicată pe o barjă specială, Gigant 4.

O beschie robot acționată hidraulic a tăiat partea din față a Kursk-ului, care fusese deteriorată.
Din epavă, au fost scoase 115 cadavre din 118 și înmormântate în Rusia. Trei persoane din compartimentul torpilelor nu au putut fi identificate.
Decedații
0
Explozie
Salvare
Norvegia
Elveția
Finlanda
Rusia
KURSK
Tragedia submarinului Kursk

Sumbarinul nuclear rusesc era considerat indestructibil. Dar, pe 12 august 2000, cei 118 de marinari aflați la bord au fost uciși. Kursk-ul s-a dus la fund după două explozii. Cum s-a întâmplat acest lucru și cum s-a desfășurat operațiunea de salvare?
Surse: mmspektrum.com, akademon.cz, wikipedie.cz, military.cz, ru.wikipedia.org