La Chişinău, analişti politici şi experți constituţionalişti încearcă să găsească o explicaţie a unei sesizări depuse de democraţi la Curtea Constituţională pentru prelungirea împuternicirilor Guvernului. S-au prefigurat două versiuni: fie democraţii se pregătesc să guverneze prin intermediul actualului executiv, în caz de criză îndelungată, fie sesizarea are doar valoare tactică, de presiune asupra participanţilor la negocierea noii coaliţii. Dar câtă substanţă constituţională stă în spatele demersului democraților la Curte? O discuție cu fostul preşedinte al Curţii Constituţionale Alexandru Tănase.
Alexandru Tănase: „Înainte de a examina aceste întrebări, probabil, trebuie să se țină cont de jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, care a adoptat câteva decizii fundamentale în ultimii 7-8 ani de zile legate de funcționarea acestei instituții - instituția angajării răspunderii Guvernului printr-o declarație sau printr-un proiect de lege, care limitează utilizarea acestei instituții și o limitează destul de drastic la situații excepționale. Trebuie să înțelegem un lucru: angajarea răspunderii nu este un instrument clasic de legiferare.
Unica autoritate legiuitoare a statului sau care are competența de a legifera rămâne a fi Parlamentul și principiul separației puterilor în stat este un principiu constituțional în sistemul nostru, prin urmare această instituție poate fi utilizată doar în cazuri absolut excepționale, este mai degrabă un instrument de verificare a sprijinului politic al unui Guvern decât un instrument clasic de legiferare. Și aici Curtea, cred că, va trebui să dea un răspuns și nu va avea o misiune simplă în acest sens.”
Europa Liberă: Autorul sesizării, atunci când a enumerat argumentele, a spus în felul următor: „În caz că nu se creează o coaliție, nu se numește Guvernul, avem anticipate, iar în caz că nici aceste anticipate nu se soldează cu altceva decât cu blocaj, iată vreo 18 luni ar trebui să existăm fără legi, fără legiferare”. Și în cazul acesta de ce n-ar fi o situație excepțională? Asta v-aș întreba pe Dvs.
Alexandru Tănase: „Păi suntem în zona ipotezelor. În cazul în care Parlamentul nu va reuși, în cazul în care după alegeri iarăși nu se va reuși, suntem în zona ipotezelor și putem formula cu aceeași ușurință o ipoteză că în cazul în care după cinci scrutine anticipate nu se reușește formarea Guvernului, dar cred că este cel mai bine să pornim de la anumiți termeni practici care sunt.
La ora actuală avem o hotărâre a Curții Constituționale, care deblochează parțial această situație. Este vorba de hotărârea prin care șeful statului este obligat să dizolve Parlamentul, dacă în termen de trei luni de zile nu se formează Guvernul, asta înseamnă că această perioadă de incertitudine se reduce la trei luni de zile, după care alegerile ca regulă resetează întregul sistem. Curtea cred că va trebui să răspundă dacă este posibilă instituirea unui mecanism care ar permite adoptarea de legi organice prin angajare de răspundere în timp ce există un Parlament ales. Nu știu, chiar mi se pare o sarcină destul de complicată.”
Europa Liberă: Apropo de ceea ce spuneați un pic mai devreme, de exemplu, unii constituționaliști spun că, în timp ce democrații vorbesc sau autorul sesizării vorbește despre vid, ei zic că în Constituție există mecanismul exact la care vă refereați și Dvs. – dizolvarea Parlamentului.
Alexandru Tănase: „Constituția nu conține niciun fel de vid și nu există în general Constituție în lume, inclusiv Constituția moldovenească, care să nu răspundă la toate întrebările. Sigur că, dacă citești doar textul Constituției, dar nu citești și hotărârile Curții Constituționale, poți rămâne cu senzația că există un vid, dar în realitate, cel puțin pe instituția angajării răspunderii Guvernului, Curtea Constituțională a dat răspunsuri foarte clare: este o instituție care se utilizează în cazurile excepționale.
Angajarea răspunderii Guvernului nu este un instrument de legiferare directă...
Mai mult ca atât, angajarea răspunderii Guvernului nu este un instrument de legiferare directă, este mai degrabă un instrument de legiferare colateral. Acest mecanism este prevăzut pentru a verifica dacă un Guvern are sau nu are sprijin politic, deoarece în Constituție este indicat că Guvernul se angajează mai întâi pentru o declarație sau mai apoi urmează proiect de lege. Este un element, dar al doilea element de care trebuie să ținem cont, și Curtea iarăși va avea de răspuns la această întrebare: care este consecința respingerii unei angajări de răspundere? Demisia Guvernului.
Cum poate sau nu poate fi demis un Guvern, care, de fapt, este în exercițiu? Nu știu, chiar nu știu exact cum va răspunde Curtea, voi aștepta cu foarte mult interes să văd cum va dezlega această situație.
Să ne imaginăm ipotetic situația că Guvernul într-o perioadă de timp cât nu..., același Guvern care este și astăzi sau care, mă rog, va exista ipotetic în cazul în care nu va fi posibil de a forma Guvernul după alegeri ș.a.m.d., se vine cu o lege, pentru care își angajează răspunderea și Parlamentul votează împotrivă. Care este consecința? Constituția spune că Guvernul demisionează. Poate un Guvern în exercițiu să demisioneze? Eu zic că nu, că dacă ar demisiona, cine ar veni în locul lui? Adică lucrurile sunt mult mai complexe decât se pare la prima vedere.”
Europa Liberă: Și s-ar putea presupune din felul cum a fost prezentată această inițiativă că autorii ei ar vrea să se creeze un fel de paralelă cu blocajul legat de alegerea șefului statului, acea situație când câțiva ani la rând nu s-a putut alege șeful statului. Asta voiam să știu – vedeți vreo paralelă?
În cazul de față există o hotărâre a Curții Constituționale care dezleagă această situație...
Alexandru Tănase: „Nu cred... Nu am văzut această paralelă, ea nu este posibilă. În ceea ce privește alegerea șefului statului nu a fost un blocaj, care ar fi avut o reglementare constituțională explicită, el mai degrabă a fost o consecință a unor circumstanțe de ordin politic, dar în cazul de față există o hotărâre a Curții Constituționale care dezleagă această situație. Dacă nu greșesc, dl deputat Godea la acel moment a fost autorul acelei sesizări, unde Curtea a menționat explicit că în cazul imposibilității formării Guvernului timp de trei luni de zile, indiferent care ar fi aceste motive, urmează a fi declanșate alegeri anticipate. Prin urmare, după anticipate, întregul sistem se resetează, absolut.”
Europa Liberă: Și ultima întrebare, dle Tănase. Analiștii politici, în special, încearcă să ghicească ce-i cu această sesizare – se pregătesc forțele politice de o criză îndelungată sau, dimpotrivă, ar fi un mijloc de presiune în negocierile care stau să înceapă sau au început deja între partide? Dvs. v-ați aventura să emiteți un punct de vedere despre asta?
Alexandru Tănase: „Ținând cont de, hai să zicem așa, „ecosistemul” nostru politic, orice este posibil. Este posibil că această sesizare are o anumită valoare tactică de a pune presiune, este posibil că, într-adevăr, autorii sesizării caută soluții pentru eventualitatea unui blocaj de lungă durată, dar răspuns la această întrebare nu va da Curtea Constituțională, în funcție de ceea ce vor decide ei, cred că vom putea deja să înțelegem în ce direcție se vor mișca lucrurile.”
Europa Liberă: Dar unii au zis că Curtea ar trebui să respingă demersul?
Alexandru Tănase: „Din perspectiva mea, sigur că Curtea a interpretat cam tot ce era de interpretat la acest capitol, când este vorba despre funcționarea instituției angajării răspunderii Guvernului, dar nu este exclus ca judecătorii să aibă un alt punct de vedere și să ia o altă decizie decât cea pe care am spus-o eu.”
