Linkuri accesibilitate

Avantajele, surprizele și secretele europenizării (II)


Europenizarea care devine, odată cu victoria Maiei Sandu, doctrină de stat și program de guvernare în Republica Moldova are, deja, cîteva efecte cu totul remarcabile, aproape supra-politice, și va, aduce, foarte probabil, alte mutații majore în viața unui stat de mult timp nemișcat. Primul și cel mai curios efect al europenizării e reducerea sau chiar eliminarea unionismului, prin cooptare. România și românismul nu au aproape nimic în comun cu valul care a adus victoria Maiei Sandu. Forțele unioniste au obținut un rezultat abia consemnabil (1-2%) și au dispărut, astfel, oficial din viața politică a Moldovei. Nici Președinta aleasă Maia Sandu, nici liderii politici români nu au mai atins tema unionistă și nu au evocat în mod serios tema legăturilor moldo-române. Și unii și alții au trecut peste aceste formule considerîndu-le prezente în subtextul europenizării. Pînă și unioniștii moldoveni au procedat la fel, presupunînd mai degrabă decît invocînd unionismul. Europenismul a devenit astfel o gazdă care își adăpostește prietenul tăcut și scutește de nevoia de a-l aminti pe nume. În mod paradoxal, vechea teorie a unificării moldo-române în cadrul UE, consolidează, acum, distanța între două state care renunță la discursul unionist și încep, tot mai mult, să se considere unite de apartenența la același cadru de valori și instituții. Dealtfel, paradoxul continuă. Astfel, o mare parte a voturilor care au dat victoria Maiei Sandu și europenizării au venit de la moldoveni cu pașaport românesc. Însăși Maia Sandu e cetățean român. Măcar pentru o clipă, această situație cere recunoașterea meritului istoric al fostului Președinte Băsescu. Decizia prin care fostul Președinte al României a intensificat acordarea de pașapoarte românești a învins împotrivirea cercurilor oficiale vest-europene, a creat o nouă situație politică în Moldova și e, pînă, la urmă singurul ajutor concret pe termen lung acordat moldovenilor. Astăzi, situația generată de aceste acte istorice a luat o întorsătură aproape bizară. Avantajele sînt cunoscute. Mai puțin cunoscut e numele singurei victime: politica unionistă. Tema patriotismului unionist moldo-român a ieșit, practic, din valorile, amintirile și proiectele noii generații. Situația nu poate fi privită ostil de Rusia care va constata că noua stare de fapt e preferabilă vechilor proceduri anti-unioniste. Acolo unde domneau replicile dure și retorica de școală veche a comunismului sovietic se află acum un consens larg și pașnic în care unionismul se pierde covîrșit de idealuri umanitare și morale superioare.

Al doilea efect posibil al europenizării va fi trecerea de la politica rudimentară de partid și de la figurile de haiduc-oligarh la tehnocratism. Maia Sandu a fost deja sfătuită de observatori și analiști aliați să se înconjoare cu un aparat tehnic bine structurat pentru a promova agenda europeană. E de crezut că noua Președintă va încerca să facă exact asta. Succesul final nu e garantat dar transformarea politică e inevitabilă. Experții și consilierii cunoscători ai temelor și legislației europene vor cîștiga rapid pondere. Limbajul și temele principale ale discursului politic se vor ermetiza și vor fi descifrate, spre înțelegere publică, de un corp tot mai influent de tehnocrați. Ceea ce nu înseamnă că Moldova va pierde brusc trăsăturile și personajele rudimentare ale lumii vechi. Înseamnă doar că lumea veche va trebui să se adapteze sau să piardă partida. E exact ce s-a întîmplat și se întîmplă în România, unde lumea neșlefuită a politicii imediat următoare lui 1989, a domnit, apoi a servit de material didactic negativ, apoi s-a adaptat și, acum, după preluarea unui nou cadru de limbaj și valori, e mult mai aptă.

Victoria Maiei Sandu e, într-adevăr, un așa numit punct de inflexiune istorică. Europenizarea sosește în Moldova și începe să lucreze de sus în jos, într-un cadru bine protejat. Maia Sandu va trebui să facă față unor probleme uriașe. Mai întîi lipsei de precizie în programele concret-economice. Ea va putea conta pe o imagine destul de puternică pentru a face față, un timp, dificultăților economice și adversarilor politici. În fond, figura Maiei Sandu devine irelevantă din chiar momentul strălucitei ei victorii. Deasupra ei, marea preschimare prin europenizare va lucra autonom și își va alege periodic noii lideri.

Vezi comentarii

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG