Linkuri accesibilitate

Bătălia de acum nu este între modele economice concurente, ci între modele de viaţă în viitor (Cristian Unteanu/adevărul.ro)


Revista presei de la București.

Tot mai puțin factuale, analizele și comentariile din presă capătă o componentă apăsat reflexivă. Revine aproape în fiecare text neliniștea față de ce urmează: cât va dura, cu ce consecințe. Pare să fie mai ales un reflex individual, statele încă nu gândesc strategic, dacă luăm de bună teoria lui Ciprian Mihali, schițată pe site-ul ziare.com. El crede că a existat la un moment dat un divorț între stat și cunoașterea științifică, favorizat de globalizare. Istoricii ideilor vorbesc încă din anii 20-30 ai secolului trecut de o lume modernă guvernată de biopolitică (adică de moduri de guvernare care mizează pe viața oamenilor). De ceva vreme – două-trei decenii, spune Mihali – s-a diluat preocuparea biopolitică. Așa s-a ajuns ca „puteri non-statale să ocupe piața cunoașterii, a știintei și a tehnologiei în folosul oamenilor”. „Statele nu numai că pierd monopolul cunoașterii, dar par să se și debaraseze cu oarecare bucurie de grija ei, lăsând în grija privatului producerea și utilizarea cunoștintelor privitoare la viața oamenilor. Iar, în caz de amenințări grave la adresa sănătății populațiilor se folosesc de organizații internaționale sau non-guvernamentale pentru a le face față (OMS, Crucea Roșie, Médecins sans Frontières etc.). De cel putin douăzeci de ani încoace, statul este un actor secundar în domeniul sănătății. Iar sănătatea a devenit o afacere a firmelor de medicamente, a laboratoarelor private, a industriilor stării de bine și a ideologiilor vindecării individuale prin terapii din cele mai fanteziste”. Una din consecințele vizibile : subfinanțarea cercetării științifice la nivel de stat, pentru că nu prezintă interes comercial. Cum ajunge să fie în această etapă statul ? „Devine literalmente ignorant și prost (fără vreo nuanță peiorativă, dacă pot spune așa)”, adaugă Ciprian Mihali. Statul se limitează la a manipula statistici fictive, pe care le poate fabrica și instrumenta cum dorește – vezi și ancheta laborioasă de care a fost nevoie în România ca Ministerul Sănătății să afle câte paturi de reanimare sunt, în realitate, în spitale.

Cristian Unteanu prezintă pe blogurile Adevărul un document mult discutat emis de Fondul Monetar Internațional privitor situația produsă de pandemie. In Marele Blocaj Global (titlul documentului), cuvintele folosite – "tragedie" şi "dezastru" – n-ar fi exagerări, iar asta ar fi demonstrat cu cifre. Previziunile FMI sunt că, pe termen scurt, toate economiile lumii se vor contracta extrem de mult, cu două excepţii: China şi India. Numărul de infectări și de decese din aceste țări cu populație imensă e totuși în limite aproape obișnuite. In plus, sunt țări cu mulți tineri, cu natalitate solidă, capabile de regenerare. Vor rezista însă ele la fel de bine și dacă nu se găsesc tratament și vaccin pentru COVID-19 ? Nimeni nu e sigur, așa că bătălia pe resurse a început și va deveni crâncenă. Sunt, scrie Cristian Unteanu, „extrem de puţine ţările care au acumulat un nivel confortabil de rezerve strategice de supravieţuire. Bătălia de acum nu este în primul rând între modele economice concurente ci între modele de viaţă în viitor. Întrebarea este dacă va urma o prelungire a conceptului occidental de bunăstare garantat de statul-providenţă sau ne va trimite, mai mult sau mai puţin simbolic, la filozofia bolului de orez”.

XS
SM
MD
LG