Linkuri accesibilitate

„Bolnițele-s fără leacuri și fără medici și fără toate celea...” (VIDEO)


La piață la Călărași

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă, Valentina Ursu, și interlocutorii ei, locuitorii din Călărași și un jurist revenit din Statele Unite.

Majoritatea moldovenilor trăiesc la limita sărăciei, fiecare al treilea cetățean spune că veniturile nu-i ajung nici pentru strictul necesar – aceste date sunt din Barometrul Opiniei Publice, realizat la finele anului trecut. Cel mai mare număr al respondenților cred că, pentru a îmbunătăți situația social-economică, ar trebui combătută corupția, schimbată conducerea țării, să se dezvolte întreprinderile și să fie combătută criminalitatea. Despre sărăcie și bogăție vorbim la acest sfârșit de săptămână.

* * *

Care este diferența dintre bogați și săraci? Unul are milioane, altul – doar un biet măgăruș; unul are palat și vilă, altul – o cocioabă; unul are conturi în străinătate, altul trebuie să întoarcă creditele luate de la bancă – sunt constatările oamenilor cu care am discutat la Călărași. Realitatea din Moldova profundă este cea care le ocupă cetățenilor tot timpul și le oferă în schimb mult prea puțin, dar care nu le impune totuși frica de a povesti despre necazuri.

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă și Valentina Ursu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:32:57 0:00
Link direct

– „Îi sărăcie mare tare, îi sărăcie mare peste măsură, lumea plânge că bolnițele-s fără leacuri și fără medici, și fără toate celea.”

Europa Liberă: De s-a ajuns să se vorbească despre oameni săraci în Republica Moldova?

– „Că guvernarea-i numai pentru dânșii, fură și-i totul numai pentru dânșii, fac castele și mașini de sute de mii de euro.”

Europa Liberă: Și cei bogați nu se gândesc la cei săraci?

– „Nu se gândesc deloc, numai la familiile lor.”

Europa Liberă: Alegătorii îi trimit acolo să guverneze.

– „D-apoi alegătorii la noi n-au învățat carte, în Germania, dacă chică economic cu 10 bănuți, toți îs în stradă, dar la noi au furat miliardul, dar el nici nu știe câte zerouri are miliardul și el zice: „Da’ ce au să mi-l dea mie, dacă am să mă duc eu acolo?”.”

Europa Liberă: Credeți într-o Moldovă prosperă, cu oameni prosperi?

– „Nu mai credem deloc! Asta nici peste 100 de ani n-o să fie înapoi cum a fost.”

Europa Liberă: Și nu e în puterea cetățeanului să schimbe situația?

– „E în puterea, dar lumea-i indiferentă, că îi trimite 50 de euro de peste hotare și el zice că el azi are cu ce trăi și de atâta și trăiesc așa.”

Europa Liberă: Dacă ați fi un om bogat ce ați face, cum ați împărți bogăția?

– „Aș da și la săraci, și la oameni calici și bolnavi.”

Europa Liberă: Vedeți că se fac mai multe acțiuni de caritate, încearcă să arate și cei de sus că sunt generoși, că n-au uitat de cei mai triști.

– „Asta fac numai față ca să ne mai înmoaie oleacă, să ne mai slăbească oleacă nervii. Plahotniuc trebuie dat jos și gata, că toată țâța-i acolo.”

La Călărași
La Călărași

Europa Liberă: Și dacă într-o zi pleacă dl Plahotniuc?...

– „Da’ de-ar pleca, azi să plece...”

Europa Liberă: Ce se schimbă în Republica Moldova dacă el pleacă?

– „Poate o să se schimbe înspre bine, Europa o să ne finanțeze și o să ne dea bani, dar așa toți banii europeni i-a furat tot guvernarea noastră.”

Europa Liberă: Dar Dvs. vă considerați un om bogat?

– „La mine bogăția-i sănătatea, familia să fie lângă mine și eu să fiu lângă dânșii. Dacă să am case pe-o insulă, iar eu trăiesc aici și insula șede acolo, asta nu-i bogăție, asta-i bătaie de joc de norodul din Moldova. Ai mei tot îs plecați toți peste hotare, dar ei pleacă...”

Europa Liberă: Se zice că Moldova a rămas săracă fără milionul de moldoveni plecați?

– „Dar ei pleacă zi de zi, dar noi nu ne dăm seama. Prin sate nu-i nimeni. Au rămas numai pensionarii și case cu lanțuguri la poartă, cu lacătele puse la porți, dar noi nu ne dăm seama. Iaca, uitați-vă aici printre lume. Vedeți vreun om de 30 de ani? Arătați-mi vreunul tânăr amu, iaca, uitați-vă, numai bătrâni cu capetele sure. Dar unde-i tineretul nostru?”

Europa Liberă: Credeți că sărăcia i-a alungat din țară?

– „Numai sărăcia, numai sărăcia și posturile de lucru. Cu 2.000 de lei ce pot face doi tineri care se căsătoresc acum? Cu 2.000 de lei să lucreze au amândoi 4.000 de lei. Și ce fac doi tineri cu 4.000 de lei? Unde-s posturile de lucru? Iaca în Călărași aici,

Bandiții îs la putere, țară banditească, dar banditul, să țineți minte, niciodată nu cedează, ca și bețivul ...

unde este post de lucru, măcar unul să zică mâine că intră la lucru cineva? Trist de tot! Bandiții îs la putere, țară banditească, dar banditul, să țineți minte, niciodată nu cedează, ca și bețivul. Bețivul vede că vine ploaia, dar scoate șiferul (ardezia) de pe casă și-l duce pe băut, că el așa-i bolnav; așa-i și banditul. Banditul nu cedează înapoi niciodată.”

Europa Liberă: Dar la bogăția spirituală cine se mai gândește?

– „Greu de spus...”

– „Aist sărac se gândește la bogăția spirituală, dar cel bogat se gândește numai la bogăție materială, la asta spirituală nu se mai gândește deloc. Odată o să moară și o să răspundă pentru toate acestea.”

– „Dar noi totul facem cu mâna noastră și cu capul nostru, că noi „hai să votăm”, dar ei: „Ei, dar ce? Am pus o pecete...”, dar el nici nu-și dă seama ce-i cu pecetea ceea, că am pus ștampila pe buletinul de vot. Și iaca de atâta noi și trăim așa și plâng pensionarii, săracii.”

Europa Liberă: Se vinde votul?

– „Se vinde votul, iaca ei îl vând, ei, săracii, de foame, că omul zice: „Ei, dacă o să-mi dea un kil de cârnăciori, măcar cu aiștia să mă aleg...”. Săracii oameni carne n-au văzut de luni de zile în casă la dânșii și el, săracul, de atâta și se vinde, pentru un kil de grecikă (hrișcă) își dă votul, că zice: „Măcar atâta să am și eu acasă”. Fug oamenii la magazinele lui Șor, cel mai mare tâlhar și bandit, dar ei nici nu-și dau seama cine-i Șor. Acela are milioane, mașini și avioane, dar oamenii... „Ei, hai la Șor, hai la Șor”.”

– „Tot pe dânsul să-l îmbogățească, tot pe Șor, că el aduce producția de calitatea cea mai rea și o dă cu 50 de bani mai ieftin, dar lumea dacă-i săracă și n-are, ea crede că toată producția îi ieftină, dar toată producția îi mai stricată. Iaca, Șor acum mai dă și câte-un cozonac, că vede că alegerile încă nu se știe poate au să fie anticipate, ori cum se cheamă...”

– „Da, da, da...”

– „Și el de-amu trebuie să-i cumpere iarăși. Și iaca el iar vrea să-i cumpere cu un cozonac, cu te miri ce, așa-ia. Dar moldovanul ce să facă? Săracul, săracul mai ales?”

– „Ce se dă, degeaba nu se dă. El înapoi își întoarce totul.”

Europa Liberă: Ia ziceți, Moldova e o țară săracă?

– „Săracă de tot, că toți ne amăgesc, toți ne fură...”

Europa Liberă: Ce înseamnă sărăcie la moldoveni?

– „Când vede o bucățică de carne, o pupă și-o mănâncă, dar eu am 76 de ani și mă duc cu vacile. Iaca, eu așa cum mă vezi, luni mă duc cu vitele. Eu m-am sculat la ora 5 azi și am venit la piață. Am împărțit la păsări, am împărțit la porci, că am doi porci, am 40 de găini și-s singurică.”

Europa Liberă: Înseamnă că sunteți un om bogat, aveți și văcuță, aveți și godaci, aveți și păsări...

– „Vai de capul la cel care are, cum de greu se ține. O căruță de lemne îi 500 de lei și nu-ți ajunge pentru două săptămâni și s-a mântuit căruța. Dar de unde să iei? Pensia n-ajunge. O spus că să votăm. Hoții i-am votat, îți spun drept că hoții i-am votat! „Trandacirii” au umblat la ora 3 de noapte pe drumuri și au dat câte 100 de lei și i-au votat. N-o votat cu dreptate, o votat cu bani, cu bani o votat! Eu îți spun, un suflet am și o să mor și-ți spun adevărul – iaca ce-au făcut.”

La piață la Călărași
La piață la Călărași

Europa Liberă: Dar are șansă Republica Moldova să ajungă o țară bogată unde oamenii să vorbească despre prosperitate, nu despre necazuri?

– „Nu, nu cred! Pentru că toți o fură pe Moldova și toți au furat-o și care o intrat la conducere, o intrat pentru dânsul și pentru neamurile lui, n-o intrat pentru mine ori pentru alt bătrân. O spus că au să mărească pensia. Ce-au dat? 45 de lei mi-au dat la mie? Ce iau eu de 45 de lei? 300 de lei îi un sac de făină și plătesc; dacă pot să mă duc cu vacile, îi bine, dacă nu – mai plătesc de păscut vacile și mă duc și-mi iau un balon (butelie) de gaz și... s-o mântuit pensia. Cu ce să trăiesc?”

Europa Liberă: Dacă ați avea un miliard de dolari, ce ați face cu banii ăștia, cum i-ați împărți?

– „Aș da la un bătrân, la un bolnav care îmblă să-și cumpere... un pachet de tablete îi 40-80 de lei. Apoi ce îți ajunge pensia? Vă spun că hoții, numai hoții i-am votat, pe alții nimenea.”

Europa Liberă: Într-o țară săracă poți să fii un om bogat?

– „Numai dacă va amăgi și va fura poate să fie bogat. Ce nu-i drept așa?”

Europa Liberă: Despre bogăție și sărăcie la moldoveni ce spuneți?

– „Dar ce bogăție?... Aceia-s bogați, conducerea, dar noi suntem săraci, vai de capul nostru.”

Europa Liberă: Conducerea asta tot Dvs. o votați.

– „Nu, eu votez ca să fie mai bine, dar de-amu acolo cum se aleg ei...”

Europa Liberă: Dar cine poate face ca Moldova să fie o țară cu oameni bogați?

– „Oamenii! Oamenii trebuie să fie olecuțică mai deștepți când își pun votul.”

Europa Liberă: Ce preț are votul?

– „El are o valoare foarte bună, dar oamenii nu înțeleg.”

Europa Liberă: Dar într-o țară săracă poți să fii un om bogat?

– „Care-i la conducere, nu cred. Acela nu trebuie să fie bogat, el trebuie să fie aproape sărac și el, ca și oamenii iștilalți de rând.”

Europa Liberă: Dar el spune că vine tot de acolo unde a fost sărăcie?

– „Da, d-apoi el a furat, el a furat...”

Europa Liberă: Dar cum se câștigă banul cinstit?

– „Iaca, eu lucrez cinstit, omul ista tot cinstit lucrează...”

Коля, вор на воре сидит и вором погоняет” („Colea, la noi hoțul strigă „Hoțul!”)”

Europa Liberă: Moldova e un stat sărac, dacă au plecat un milion de cetățeni peste hotare, în străinătate să-și caute bucata de pâine?

– „Of, să spun așa: ce fel de viitor poate să aibă, dacă tineretul a plecat, au rămas cei bătrâni, pensionarii și săracii? Cine lucrează ca să-mi facă mie ca eu să primesc pensie mai mare? Cine lucrează? Nu lucrează nimeni. Sperăm că le-or veni mințile la cap poate la conducere și s-or apuca de lucru, să aibă grijă de oameni, ca să nu se ducă tineretul. Eu am trei fii și-s duși toți peste hotare. Eu, iaca, mai am grijă de părinții mei, dar de noi cine o să aibă grijă?”

Europa Liberă: Dacă ați avea un milion de dolari, ce ați face cu banii?

– „Aș mai împărți și la alții, că nu iei nimic cu tine acolo.”

Europa Liberă: Valentina Ursu, de la Europa Liberă. Am ajuns cu microfonul aici, la Călărași, și întrebăm lumea despre sărăcie și bogăție la moldoveni. Cine-s săraci, cine-s bogați azi?

– „Săraci îs cam aproape majoritatea. Dacă înainte era păturile de sus, mijlocie și de jos, acum îs toți ori bogați, ori săraci. Noi ne străduim să facem față la toate greutățile, dar oricum nu putem. Cum îi arunci la câine, așa, câte-un os, așa vin ei și aruncă câte-un sac de cartofi la săraci. Ei au adus țara aceasta la sărăcie iată cu cadouri de astea electorale din tagma lui Șor, Plahotniuc, aiștia, ca să prostească lumea, dar îi sărăcie, nu se vede nimic absolut înspre îmbunătățire.”

Europa Liberă: Cum se scapă de sărăcie?

– „Ei, cum se scapă?... Care și încotro. Iată, vedeți că majoritatea pleacă din țară, fiecare caută un loc de trai mai bun.”

Europa Liberă: Și credeți că asta e soluția cea mai adecvată?

– „Nu e cea mai adecvată, dar totodată îi înțeleg pe cei care pleacă, pentru că aici e imposibil să faci față la toate greutățile. De aceea pleacă, pleacă lumea pe capete. Dacă nu se stabilește și nu se regulează la noi în țară bunăstarea, nu se rezolvă ceva în țară, apoi toată lumea o să plece.”

Europa Liberă: Dvs. dacă ați fi un om bogat, ce ați face cu un miliard de dolari, de exemplu?

– „Eii, acesta-i numai un vis. Ce aș face? Aș ajuta, în primul rând, necăjiții care sunt primprejur. Eu în genere tot timpul spun „din puținul pe care îl am și totuna...”, am o soră care trăiește poate puțin mai greu, o ajut tot timpul, copiii îi ajut cu ce pot. Chiar și acești bogați, chiar și acei săraci nu iau nimic cu dânșii...”

Europa Liberă: Dar așa se zice că prin muncă cinstită, prin efort poți să ajungi să fii om înstărit, om cu avere?

– „Nu poți prin muncă cinstită, doamnă. Am 25 de ani de când lucrez la stat și tot oleacă de salariu este, oricum nu faci față și din credite nu mai ieșim, ceva apare și tot așa.”

Europa Liberă: Poate cerințele sunt prea mari?

– „Nu... Ei, dacă ar fi cerințele mari... Știți că este om care are și tot vrea să mai aibă, lăcomia asta la om persistă. Cei săraci se mulțumesc cu cât au, poate vor și ei mai bine, dar dacă nu-i, nu-i. Fac și eu ca mama mea, se ducea la cineva în ospeție, venea și zicea: „Doamne, cum trăiește lumea!”, adică la cineva care era mai înstărit, mai bogat, dar pe de altă parte, zicea: „Dar când mă uit la altă pătură cum trăiește, parcă mă mulțumesc cu ceea ce am”. Așa-i.”

Europa Liberă: Cine-i om sărac și cine-i om bogat în Republica Moldova?

– „Îs mai mulți săraci decât bogați, că așa-i conducerea noastră. Cetățeanul alege ca conducerea asta să facă ceva mai bun pentru om, dar se greșesc.”

Europa Liberă: Și cei bogați credeți că sunt mai fericiți?

– „Nu, nu, aceia au mai mare grijă că nu știu ce să facă cu bogăția, să nu le-o fure, să nu-i ucidă, așa că-s mai fericiți acei săraci. Cum se zice: „Sărac, dar curat”. Oamenii nu-s toți totuna, unii se mulțumesc cu ceea ce au, dar la alții nu le ajunge ceea ce au și veșnic nu le ajunge.”

Europa Liberă: Dacă ați fi un om bogat, putred de bogat, ce ați face cu banii?

– „Eu mă gândesc că m-aș împărți cu cei care n-au, îs săraci.”

Europa Liberă: Credeți într-o Moldovă prosperă? În următorii ani se pot schimba lucrurile?

– „Îi greu... Se pot schimba, dar greu, de aceea că oamenii învățați au plecat, tineretul a plecat, au rămas la noi în țară bătrânii și bolnavii, și copiii și aiștia-s vai de capul lor.”

Europa Liberă: Vorbim despre bogăție și sărăcie la moldoveni. Cine sunt cei bogați, cine sunt cei săraci?

– „Dar cine sunt bogați? Cei care fură bine, parlamentarii că șed pe scaune moi și ei nu vor să tragă sapa. Ia pe aceia să-i scoateți, câte pământuri sunt pârloagă, la toți câte-o sapă de ceea așa, mare, de disc și să-i pună în rând. O

Pământurile noastre toate-s înțelenite și îmburuienite și în calul care trage, în acela și bate ...

să mai șadă acolo? N-o să șadă nimeni să doarmă, dar așa ce-i? Pământurile noastre toate-s înțelenite și îmburuienite și în calul care trage, în acela și bate, dar acela care nu trage, acela șede și i-i bine. I-i bine, eu mă uit la mine în mahala am niște oameni care n-au muncit toată viața, îl de-o sama cu mine, lor li se dă ajutor, dar mie nu mi se dă nimic. Mi s-a înmulțit, mă gândeam că anul ista o să ies la pensie, dar așa o să ies la cât, la 60 de ani? Cine mă ia pe mine la lucru, că eu îs bolnavă și nu pot lucra nimic? Și pe piața nu prea ne dau voie...”

– „Mori până ajungi la pensie...”

Europa Liberă: Dar Moldova poate ajunge un stat prosper, cu o populație care să nu se mai plângă de sărăcie?

– „Niciodată n-o să ajungă! Niciodată n-o să ajungă, pentru că nu-i un conducător ca lumea. Știți cum? Ca un stăpân la o gospodărie, dacă el îi gospodar în gospodăria lui, face gospodăria frumoasă. Așa și la noi în țară și în Moldova, dar care nu vor să muncească te duci la dânsul în ogradă și-i râs, așa și la noi în Moldova, nu vor să muncească ca lumea, să fie ordine în țara asta.”

Europa Liberă: Dar dvs., cetățenii trebuie să căutați acest lider național după care să mergeți, care să ghideze țara pe un drum corect?

– „Care, că n-avem încredere în nimeni? Eu n-am fost la votare rândul ista, că n-am încredere în nimeni de-amu. Gata, noi am pierdut încrederea în toți!”

Europa Liberă: Și cum se recâștigă?

– „Nu știu, nu știu, de-amu n-avem...”

Europa Liberă: Mai trăiți cu speranța că ați putea să aveți un viitor într-o țară prosperă?

– „Poate copiii noștri, dar noi nu credem să avem așa ceva. Dacă vor ajunge nepoții, strănepoții noștri, dar noi nu credem în nimic.”

Europa Liberă: Și dacă ați fi Dvs. un om bogat, cu un miliard ce faceți?

– „Eu aș ajuta neputincioșii care nu pot munci, bolnavii, nu acei care șed și trândăvesc și le dă bani statul, le dă bani și ei în toată ziua beau și mănâncă binișor, beau rachiu și mănâncă cârnaț și ei n-au să mai muncească toată viața...”

Europa Liberă: Dar dacă moldoveanului i s-ar da undița, ar putea să se învețe a pescui?

– „S-ar învăța! Nu peștele... Dar de ce să mi-l dea mie așa? Eu trebuie să mă învăț, pentru că noi tot prin muncă suntem deprinși, noi nu putem să stăm să nu muncim, noi suntem deprinși să muncim. Îți plânge sufletul când vezi ce pământuri șed împărăginite. Nu vor să lucreze, că tineretul nu vrea să muncească, că vor totul de-a gata. Și iaca de atâta nici n-o să ajungem la nimic, pentru că statul nu susține omul muncitor, ei susțin putorile și lenoșii și bețivii, iaca pe cine susține statul.”

– „Iaca, noi avem pământ, iaca eu anul ista îți dau atâta să muncești, să lucrezi tot pământul. Dar noi cu ce? Vai de capul nostru, venim aici la piață și vindem o mână de buruieni, de pătrunjel...”

– „Înainte i-au ridicat pe cei bogați, i-au dus că ziceau că-s bogați. Ce bogăția avea el, că era gospodar și avea vreo doi saci de grăunțe și ceva și ziceau c-o ridicat boierii și i-au dus la Kurgan, amu trebuie ridicați bogații. Amu aiști bogați i-a ridicat pe cei săraci din țară și i-au trimis peste hotare. Ei i-au trimis. Dar amu să-i trimită pe dânșii la Kurgan acolo, pe cei bogați.”

* * *

Și pentru că Republica Moldova continuă să rămână cea mai săracă țară din Europa, cu o creștere economică modestă, care generează locuri de muncă insuficiente, iar ca urmare populația pleacă peste hotare în căutarea unui loc de muncă bine plătit, l-am invitat la microfonul Europei Libere să vorbim despre bogăție și sărăcie pe un migrant. Juristul Sergiu Dărănuță s-a întors din Statele Unite după șase ani de muncă în străinătate. Din observațiile lui, în țară s-a acumulat sărăcie, corupție și o stare de deznădejde. El crede că viitorul este în mâinile tineretului îndrăzneț și revenirea acasă a celor aflați peste hotare.

Sergiu Daranuta în studioul Europei Libere la Chișinău
Sergiu Daranuta în studioul Europei Libere la Chișinău

Sergiu Dărănuță: „La noi, în Republica Moldova, decalajul acesta dintre oamenii bogați și cei foarte săraci este cel mai vizibil dintre toate țările pe care le-am văzut. Cine este cel bogat? Politicianul, bineînțeles! Eu, de obicei rezum bogăția, dacă noi vorbim despre starea materială a cetățeanului, rezum la bogăție și la bani. În Republica Moldova doar politicienii pot fi, adică persoanele implicate în politică. Businessmenii, adică persoanele care au un business, cu părere de rău, sunt nevoiți să susțină, într-un fel sau altul, politicul, ca să nu rămână fără bani.

De partea cealaltă, discutăm despre persoanele sărace, percepția mea e că în Republica Moldova noi am crescut o republică întreagă de consumatori, adică noi nu educăm persoane care ar putea să investească în ceva, care ar putea să fie mai cu capacitate de analiză și a investi în anumite lucruri sau chiar minimum în copii, fiindcă cea mai bună investiție e în copii, adică este persoana care trăiește astăzi și acum – am 100 de lei, am 1.000 de lei, astăzi și acum eu îi cheltui și, respectiv, peștele de la cap se strică.

Politicienii au nevoie de așa electorat, ca să gândească pentru ei, ca să le ofere oportunități de a consuma și doar de a le plăti lefurile și asta este tot și o dată la patru ani sau, în funcție de cum sunt ciclurile electorale, să-i cheme la urnele de vot.”

Europa Liberă: Vorbești despre o calitate moștenită încă de pe timpul Uniunii Sovietice.

Sergiu Dărănuță: „Eu sunt sigur de asta!”

Europa Liberă: De la proclamarea independenței Republicii Moldova au trecut aproape 30 de ani. Voi chiar sunteți generația nouă, ar trebui să aveți o cu totul altă gândire, o cu totul altă mentalitate.

Sergiu Dărănuță: „Dacă ați observat, probabil am și roșit. Da, au trecut 30 de ani și, practic, la 1 mai străzile au fost din nou pline de roșu, adică acesta-i și răspunsul la întrebare. Noi suntem acolo unde ne-am pornit...”

Europa Liberă: Sergiu Dărănuță este omul care cunoaște bine și mediul celor săraci, și mediul celor bogați. De ce spun că-l cunoști pe cel al oamenilor bogați? Pentru că ai lucrat mulți ani și în străinătate, inclusiv peste Ocean. În America ai avut propria afacere, ai revenit în Republica Moldova, încerci să dai o mână de ajutor pentru cei mai neputincioși. Cum îți explici tu acest strat gros de oameni necăjiți?

Sergiu Dărănuță
Sergiu Dărănuță

Sergiu Dărănuță: „Eu chiar acum am avut un prânz cu o familie, să spun așa, săracă. Eu nu vă pot reda câtă energie pozitivă am luat de la o mamă cu șapte copii, dintre care unul adoptiv. Și nu l-a luat pentru banii de la stat care-s mizeri. Și am întrebat-o de ce l-a luat, iar ea îmi spune: „Dar care-i mai mare bucuria că muncești?”. Venind de peste hotare, percepția mea e că noi am dat voie ca decalajul acesta să fie prea mare dintre persoanele bogate și persoanele sărace. Ăștia bogați, într-un fel, și-ar bate joc sau psihologic îi terorizează pe acești săraci.”

Europa Liberă: Dar acești săraci se împacă cu acest statut al lor de a fi umiliți de către alții?

Sergiu Dărănuță: „Da! Și vă explic de ce. Când vă duceți la policlinică și vedeți niște rânduri interminabile la registratură... Eu prin asta văd împăcarea și, respectiv, neimplicarea civică, începând de la procesul electoral, de la cererea dreptului în stradă sau în altă parte. Adică, când vă duceți Dvs., spre exemplu, la o policlinică și când observați cum stau 30 de persoane într-o încăpere fără aer condiționat, într-o încăpere unde vine cineva și spune că „sunt din partea medicului-șef” și toți tac, am impresia că percepția asta de frică și de iobăgime se păstrează și la etapa actuală la noi.”

Europa Liberă: Poate necazurile și suferința vin și din motivul că unii moldoveni nu vor să lucreze?

Sergiu Dărănuță: „Ar fi și asta o durere, mai ales în localitățile rurale, în satele noastre din Republica Moldova sunt foarte multe persoane degradate. Iată am de deschis o afacere în sat și discutam cu niște persoane pe care vreau să le iau la muncă. Toți își spun cerințele lor, respectiv de câți bani au nevoie. Și când merge vorba de cât trebuie să lucreze pentru banii pe care îi cer, toți spun: „Ei, dar nu, că eu mai bine plec, spre exemplu, în Rusia; mai bine plec acolo, stau două luni, dar știu că am venit acasă...”, adică la suta ceea de dolari sau în funcție de caz, 500 de dolari cât se plătește mai mult peste hotare, nu înclină balanța că stă acasă cu familia, cu copiii, se poate implica, își vede casa, își caută de treaba, seara vine la casa lui și-i stăpân în casa lui. În primul rând este percepția asta în sat că mai bine să mă duc să fiu codaș la oraș decât să fiu fruntaș la mine în sat.

La noi să luăm un domeniu cu care, spre exemplu, nimeni nu se mai ocupă sau care se ocupă foarte puțin, care concurența-i mai mică și să-l dezvoltăm așa cum știm noi, cu săpăliga. Mai ales în ultimul timp se observă venirea granturilor, implicarea Uniunii Europene foarte activă și a Statelor Unite anume în spațiul rural. Ce ne încurcă pe noi? Educația. Noi nu educăm viitori oameni

Ca polenul, toată republica să o instruim în anumite domenii, dar pentru asta este nevoie de voință politică și este nevoie de implicarea statului...

de afaceri, noi nu putem să înțelegem că, dacă noi nu suntem capabili să facem ceva, luăm un avion de persoane de analiză, îi ducem acolo unde nouă ne place, unde credem că-i bine, îi instruim, îi aducem aici și ca polenul, știți, pe toată republica instruim în anumite domenii, dar pentru asta este nevoie de voință politică și este nevoie de implicarea statului. Eu nu spun că statul să se apuce, să-ți arate locul, dar ca să se implice, ca să-ți arate și să te ajute, bineînțeles, financiar. Asta-i foarte important!”

Europa Liberă: Sergiu Dărănuță e omul care uneori dă undița, alteori dă și peștele. Cum îi vezi pe acești oameni la care ajungi și cu undița, și cu peștele?

Sergiu Dărănuță: „În funcție și de undița pe care i-o dai omului. Noi avem la momentul de față fundațiile astea de binefacere. Și ce fac fundațiile „Edelweiss” și „Din suflet” a primei doamne, aceste două pe care le cunoaște toată lumea? Ce fac ele – dau peștele sau dau undița? Ele dau peștele. În momentul în care tu dai peștele, da, tu hrănești astăzi persoana respectivă. Ce face omul acesta mai departe?

Iarăși mă întorc la educație. Chiar să-i dai și undița unei persoane care nu este pescar, unui alcoolic sau unei persoane degradate nu poți să-i dai 100 de mii de lei sau un milion de lei, fiindcă tu ești conștient că suta asta de mii de lei va fi

Educă-l ca el să înțeleagă ce trebuie să facă!...

cheltuită în timp de jumătate de an. Educă-l ca el să înțeleagă ce trebuie să facă cu 100 de mii de lei și după asta poți să vii cu un ajutor financiar, nu are treabă că-s bani sau că-s bunuri materiale. Sau ce va face? Va lua mașina asta de spălat sau frigiderul și-l va vinde pe băutură. Noi trebuie să abordăm lucrurile complex în orice situație și toate astea se întâmplă doar prin educație; educație de la firul ierbii, adică de mic copil...”

Europa Liberă: Dar și tu mergi cu ajutoare la anumite pături vulnerabile?

Sergiu Dărănuță: „Permanent merg. Da, mă duc, dar eu foarte mult mă bazez pe intuiție. Trăiesc la Botanica și în jurul meu cred că am cumpărat tot pătrunjelul, tot mărarul, toate narcisele și lalele de la băbuțele astea care vând acolo. Intuiția îi spune că ele au nevoie. Eu totuși cred că a face un lucru bun e foarte bine, dar încerc, pe lângă faptul că le duc niște produse sau că le dau niște bani, mai încerc să discut cu persoana respectivă, încerc să-i spun cât de greu se fac banii ăștia și cât îi de greu să ajungi la cineva care să vină și să te ajute, doar noi avem în Republica Moldova persoane foarte bogate, pe care nu le interesează, adică omul acesta se dă jos din automobil sau din avion, trece ca vântul pe lângă sărăcie și om și se duce în mahalaua ceea în care casele costă cât jumătate dintr-un sat al Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar bogații cum își gestionează averile?

Sergiu Dărănuță: „Eu m-am uitat cât tam-tam s-a făcut cu miliardul acesta furat și stau și mă gândesc că, spre exemplu, în Statele Unite, dacă vorbim de Bezos, care are 150 de miliarde, un om administrează, el putea să cumpere Republica Moldova și să aibă o republică a lui de 150 de mii de ori. Și totuși, omul acesta ce face? Pe lângă faptul că dezvoltă și afaceri, el înțelege că, având o pătură socială săracă, niciodată businessul nu va merge. De ce spun lucrul acesta? Eu sper foarte mult ca bogații noștri, persoanele avute, cu influență atât în economie, cât și în politică, fiindcă nu putem să le dispersăm – asta de-acum îi clar ca bună ziua –, să înțeleagă că doar cetățenii bogați pot să genereze bogății mai mari. O clasă de mijloc, eu aș spune, care la noi, cu părere de rău, nu există...”

Europa Liberă: Dar în Republica Moldova, cel bogat face din ban alți bani sau îi irosește?

Sergiu Dărănuță: „Bineînțeles că face din ban alt ban, poate și irosește, dar aici este ceva care se cheamă firea moldoveanului. Credeți-mă că poate castelul acesta lui nu-i trebuie și poate niciodată n-o să-i trebuiască, doar că este spiritul acesta al competitivității că, „adică cum să ai tu casă cu trei etaje și eu doar cu un etaj și jumătate sau două? De ce tu ai fost la mare de trei ori, iar eu numai de două ori?”... Și se începe o competiție care nu este nesănătoasă. Da, îl irosește, dar problema e că îl irosește pentru el...”

Europa Liberă: Dar se zice că persoana care risipește banul nu-l muncește în sudoarea frunții?

Sergiu Dărănuță: „Eu știu că sunt în Republica Moldova oameni care și-au făcut onest banii și milioanele și n-aș vrea să pătez o persoane care a muncit foarte mult peste hotare sau aici, cu cât risc, în primul rând, și avem exemple care pentru mine-s legende, și avem pe cineva care peste noapte, cu o iscălitură, cu o rugăminte la un șef de stat sau altul, folosind o pârghie sau alta au făcut o avere impunătoare și nemeritată.”

Europa Liberă: Așa se zice că nu trebuie invidiat omul care e prosper și a reușit să facă cu mintea lui această bogăție?

Sergiu Dărănuță: „De acord.”

Europa Liberă: Dar deseori cei care muncesc 20 de ore din 24, mă refer la cei mai puțin înstăriți, dar care chiar muncesc în sudoarea frunții, ei spun că nu-i văd cu ochi buni pe cei care au mii și milioane, și miliarde. De ce, de exemplu, un profesor care a muncit 40 de ani n-are avuții, de ce un alt funcționar care și-a făcut cinstit și onest meseria nu are averi mari?

Sergiu Dărănuță: „Nu putem să stigmatizăm Republica Moldova. Asta se întâmplă în toată lumea. Persoanele care fac bani, ele fac bani pentru că acesta-i un talent; a vinde, a crea ceva nou – asta-i un talent pe care noi nu îl prea avem. Persoana care s-a dus în profesorat sau s-a dus în alt domeniu din start a știut că nu va fi bogată. Ceea ce spuneți Dvs., inteligența – și dacă este inteligență în lumea aceasta cu adevărat –, ea înțelege care persoană lucrează 20 de ore din 24 și care persoană a devenit... ați spus cuvântul „miliardar”, nu-s prea mulți așa în Republica Moldova, nici să nu-l prea folosim (poate în lei, da) și pe ăștia într-adevăr nu-i vede cu ochi buni, fiindcă rezultatul îmbogățirii lor este acela că noi avem salariile și perspectivele pe care le avem în cazul miliardarilor sau persoanelor care-s bogate peste noapte.”

Europa Liberă: În ce condiții Republica Moldova ar putea să ajungă un stat prosper și cu oameni mulțumiți de condițiile lor de muncă, de trai?

Sergiu Dărănuță: „În primul rând, stoparea exodului populației. Oamenii generează profituri, bani, idei, doar oamenii. Doi: schimbarea generației de politicieni cu alți politicieni, în primul rând, educați peste hotare. De ce peste hotare? De obicei, noi ce facem? Ne uităm la țările mai bogate din Europa de Vest, de peste Ocean, persoanele care au văzut cum se fac banii, cum se administrează, în primul rând, o afacere. Eu aș propune ca persoanele respective să fie aduse în Republica Moldova, remunerate respectiv, și persoanele celea vor genera bani – prin cunoștințele lor, prin ideile lor, prin cercul de cunoscuți pe care îi au peste hotare, fiindcă noi avem foarte multă lume peste hotare, care lucrează pe Wall Street, care au fonduri de investiții...”

Europa Liberă: Dar nimeni nu se grăbește să revină în Republica Moldova...

Sergiu Dărănuță: „Politicul, politicul... Procesul acesta de fermentare a politicului moldovenesc, de eliberare a businessului de bâtele astea politice care sunt la tot pasul, atunci eu cred că vor veni și oamenii cu bani.”

Europa Liberă: Alții mai continuă șirul acestor idei și spun că ar trebui să fie un sol fertil pentru investitori, iar ca să fie atrase investiții străine e nevoie de o justiție independentă, iar ca să fie justiția independentă trebuie curățat sistemul...

Sergiu Dărănuță: „Este cam greu. Care investitor nu ar dori să-și protejeze investițiile? Eu aș vrea să investesc în țara în care investiția mea este bătută în cuie, adică nimeni niciodată nu va încerca să se atingă și când te uiți la șirul acesta de procese pierdute la CEDO, la noutățile care apar că un businessman a fost delapidat sau a avut loc o încercare de a-l șantaja, atunci înțelegi că nu e chiar așa de sigur climatul acesta de a investi la momentul actual în Republica Moldova, cu toate că, fiind patriot al țării noastre, eu foarte mult sper că ceva se va schimba și se va mișca carul din loc.”

Europa Liberă: Dar și investitorii când aud că din Moldova a dispărut un miliard, că s-au spălat atâția bani care au ajuns în offshore-uri, că există regiunea transnistreană, o zonă gri, unde nu se știe cum se fac banii, cine face banii, unde ajung banii, mai multe semne de întrebare se ridică.

Sergiu Dărănuță: „Regiunea transnistreană în general la noi este o zonă gri, acolo în general lumea nu mai știe ce se întâmplă. Adică știu un cerc foarte restrâns de persoane ce se întâmplă acolo. Noi, muritorii de rând, nu cred că cunoaștem procesele care au loc acolo, cu toate că văd că în ultimul timp s-au început niște procese și în regiunea transnistreană.

Atâta timp cât persoanele influente de la noi din Republica Moldova, miliardarii, milionarii care au împletit businessul cu politicul foarte și foarte bine și practic nu-i mai poți diferenția who is who, cine și de unde vine, până când nu se va rupe nodul acesta gordian, până atunci așa și vom trăi și niciodată n-o să se ia în calcul ce se întâmplă în Transnistria și n-o să se ia în calcul cine totuși îs datornicii MoldovaGaz-ului și cum se fac bitcoin-urile în Transnistria, și cum se vând clădirile de pe Ștefan cel Mare ca florile la piață... Cine cunoaște lucrurile acestea astăzi?”

Europa Liberă: Dar de ce societății nu-i pasă de aceste lucruri?

Sergiu Dărănuță: „Fiindcă societatea consumă, consumă știrea care i se dă. Ce se întâmplă mai departe de televizor, pe ea n-o interesează. Iată până aici, aici îi capătul geografiei, cum spunea bunica mea...”

Europa Liberă: Eu am discutat cu Sergiu Dărănuță, cu un om care se consideră bogat, sărac, aparținând păturii mijlocii?

Sergiu Dărănuță: „Niciodată nu m-au interesat banii ca bogăție și nu spun acum că nu cred în puterea banului, permanent m-a interesat procesul de a face bani. Asta pentru mine este bogăția, ca eu să fiu implicat în procesul de a face bani, și nu doar pentru mine, pentru o societate, pentru o comunitate sau pentru o țară întreagă. Doi: ce înseamnă bogăție? Bogăție oare nu este atunci când eu iau copiii de mână și mă duc cu ei prin parc sau pe drum și mă salut cu oamenii și oamenii se salută cu mine? Nu-i asta oare o bogăție? Când am părinții, am rudele, am prietenii în jurul meu – pentru mine asta mai mult înseamnă bogăție. Persoanele care au avioane, case cu nici nu mai știu cu câte etaje sunt, cu funcții și care ies dintr-un buncăr în altul, ce să faci cu bogăția asta? Fericiți, nu prea cred că sunt. Așa că Dvs. vorbiți cu o persoană nu bogată material, dar care are zestre spirituală și totodată înțelegând că de zestrea asta spirituală se folosesc mai-marii lumii, fiindcă omului i se spune: „Fii bogat spiritual, dar material cumva pe lumea cealaltă sau în altă viață”. Iată așa se împletește încet-încet lumea în jurul nostru.”

Europa Liberă: Dar ai putea avea o afacere în Republica Moldova, precum ai avut în Statele Unite ale Americii și să câștigi comparativ aceiași bani?

Sergiu Dărănuță: „Niciodată! Eu am trăit în mai multe țări din Europa și am făcut afaceri în mai multe țări; ceea ce îți oferă Statele Unite nu cred că poate să-ți ofere o altă țară din lume, absolut. De aceea că e tărâmul tuturor posibilităților nu degeaba a spus cineva lucrul acesta, cu toate că înțeleg și acolo, că sunt și acolo niște bule, vorbim de mediul de afaceri unde câteodată nu este important să ai o producere foarte mare pentru a avea mulți bani; chestii tot de tip mediatizare, marketing ca să-și mărească cifrele de afaceri,

Vrem să avem o țară bogată, trebuie să facem oameni bogați. Cum? Prin cultură și educație...

dar ceea ce a fost acolo n-o să fie și nu-i vorba de numerar, noi nu vorbim de numerar ca bani, cantitate, dar în cinci minute compania este deschisă, jumătate de oră ea este închisă, taxele în zece minute sunt achitate, birocrația îi zero. Lucrurile astea îs foarte importante.

Dacă tu vrei într-adevăr să pui țara pe făgașul prosperității, tu trebuie să începi cu așa ceva. Și nu trebuie să ne ducem la Statele Unite. Iată, Estonia, țară aflată și ea 70 de ani sub jugul Uniunii Sovietice, uitați-vă acolo ce se întâmplă. Birocrația, practic, este redusă la zero. Cultura și educația. Vrem să avem o țară bogată, trebuie să facem oameni bogați. Cum? Prin educație, prin cultură, prin schimburi de experiență cu țările bogate... Vrei să fii vultur, trebuie să zbori cu vulturii!”

AntiNostalgia – privind spre viitor

Zece documentare, zece dezbateri publice si mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor” (Winston Churchill)

XS
SM
MD
LG