G4 Media informează despre probabila cumpărare de către compania moldoveană Trans-Oil a fabricii de ulei de la Țăndărei (Ultex Țăndărei). Informația e furnizată de Banca Internațională de Investiții, fosta bancă a statelor comuniste, controlată de Rusia și cu sediul la Moscova, care a împrumutat suma necesară companiei Trans-Oil. Trans-Oil este controlată de un om de afaceri cu triplă cetățenie (rusă, americană și moldovenească) și se află sub influența oligarhului Vlad Plahotniuc, conducătorul de facto al guvernului de la Chișinău. Știrea vorbește și despre perspectivele acestei bănci: își va muta sediul la Budapesta și va funcționa în baza unui acord cu guvernul ungar plin de ciudățenii: între ele, imunitate de tip diplomatic pentru sediul băncii, care nu poate fi controlată fără acordul conducerii ei.
Unii comentatori din presa de la București socotesc că marele pericol pentru justiție ar fi trecut.
În secțiunea de bloguri a ziarului Adevărul, Ștefan Vlaston crede că românii pot respira ușurați - Curtea Constituțională a amânat până după etapa finală a procesului penal de corupție al lui Liviu Dragnea decizia în privința unui act normativ care ar fi putut să-l scape de o condamnare cu executare. „Judecătorii CCR au renunţat să ducă la bun sfârşit puciul planificat”, scrie el. „Justiţia merge mai departe, în ritmul său, breasla magistraţilor nu se lasă intimidată de o putere politică care n-a făcut niciun secret din intenţia de a-şi subordona justiţia. (…) Până şi Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, a întors armele, şi a declarat că CCR nu procedează corect dacă dă decizia de salvare a lui Dragnea şi compania”.
Ioana Ene-Dogioiu scrie pentru ziare.com exact despre schimbarea de atitudine a ministrului de justiție. Practic, el „simte miros de sânge” în PSD și a început să amenințe. A reamintit că el decide asupra ocupanților celor trei funcții cheie din magistratură: procurorul șef anticorupție, conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, respectiv, procurorul european din partea României. Nu s-a oprit însă aici, ci a avertizat că la un moment dat s-ar putea să „vorbească”. „Un demnitar, scrie Ioana Ene, mai ales un ministru al Justitiei, nu face asemenea amenințări. Dacă e ceva de spus, despre ceva ilegal sau imoral, spune de la început, pentru că un ministru al Justiției nu tolerează ilegalitatea și imoralitatea. Dacă nu a spus în momentul în care ilegalitatea sau imoralitatea s-a produs, înseamnă că a devenit complice și acum comite un șantaj.”
Tudorel Urian este ceva mai precaut pe marginaliaetc.ro. Apreciază respiro-ul oferit de amânarea deciziei Curții Constituționale, dar subliniază că acum situația se află în mâinile celor de la Înalta Curte de Casație și Justiție. „Alb sau negru, un eventual verdict al ICCJ ar fi una dintre ultimele șanse ale României de a se repune pe șinele unei aparențe de normalitate în raport cu standardele statului de drept”. Dacă Dragnea ar fi achitat în procesul aflat în fața unei sentințe definitive, CCR n-ar mai avea obiect pentru vreo decizie de constituționalitate. Sigur, Dragnea ar continua să rămână cu mâna pe cârmă, după ce deja a adus România într-o situație jalnică. Dacă instanța supremă ar decide condamnare, atunci Dragnea ar merge în penitenciar, iar pesediștii ar uita instantaneu, și foarte ușurați, de liderul lor.
