Linkuri accesibilitate

Ce obțin partidele cu potențial de șantaj și de ce stă USR pe margine (Cristian Pârvulescu/ziare.com)


Revista presei de la București.

Negocierile pentru formarea noului guvern bat pasul pe loc și aprind tot felul de scenarii. Explicația e simplu livrată de politologul Cristian Pârvulescu în interviul acordat Magdei Grădinaru pentru ziare.com - moțiunea de cenzură a fost adoptată în Parlament în plin context electoral, iar asta declanșează anumite consecințe: „Dacă toate partidele din opoziție care au votat moțiunea de cenzură erau interesate să aibă o victorie simbolică împotriva Guvernului Dăncilă, niciunul dintre aceste partide, cu excepția PNL, nu are interesul ca președintele Klaus Iohannis să fie beneficiarul acestei moțiuni”, spune Pârvulescu. Partidele pun condiții de natură să diminueze avantajele președintelui. Dar de ce procedează cam la fel și PNL, și USR? Pârvulescu împarte partidele politice în „partide cu potențial de negociere” (ar fi PSD, PNL și USR) și „partide cu potențial de șantaj”, fără ca noțiunea să aibă sens peiorativ. Deși are potențial de negociere, USR nu se alătură partidului pivot, PNL, cum ar fi normal, ci se comportă ca un partid cu „potențial de șantaj”. Pârvulescu le atrage atenția celor de la USR că au un electorat încă volatil, care ar putea fi dezamăgit de această atitudine: USR, Dan Barna, vor anticipate, dar cum ele nu sunt acum posibile, riscă să fie făcuți responsabili pentru eșecul acestui prim guvern post-Dăncilă.

Ioana Ene-Dogioiu scrie de asemenea pe site-ul ziare.com despre captivitatea deja evidentă a PNL-ului în plasa de pretenții ale partidelor cărora le cere susținerea parlamentară. Trei sunt deja ca și acceptate: renunțarea la alegerile în două tururi pentru primari, renunțarea la repararea rapidă a Legilor Justiției conform cerințelor instituțiilor internaționale (a și dispărut dintre prioritățile dlui Orban) și renunțarea la parteneri. De pildă, „PNL ar fi dorit să aibă PMP partener la guvernare. Dar se opun ALDE si UDMR. Deci PNL deja joacă dupa cum cântă partenerii de până ieri ai lui Dragnea si Dăncilă”.

Iulian Chifu publică pe blogurile Adevărul textul prezent și în paginile cotidianului Evenimentul zilei despre cum arată lumea de azi „fără implicarea şi leadership-ul SUA” :„Haos, frică, turbulenţe în cascadă”. America lui Trump nu este „izolaţionistă şi retractilă, neimplicată şi non-intervenţionistă, cât în primul rând pragmatică şi tranzacţionistă. O Americă ce acceptă să constituie o bază militară Fort Trump în Polonia dacă acest stat plăteşte costurile, şi care condiţionează rămânerea în Europa şi implicarea în apărarea Europei dacă se respectă angajarea a 2% din PIB pentru apărare de către statele europene”. Iulian Chifu mai spune că măsurile lui Trump sunt și un răspuns la excesul de extindere al prezenţei SUA în lume, la „prezenţa cvasi-universală şi aşteptarea tuturor ca Washingtonul să rezolve toate problemele lumii – asta deşi SUA nu şi-a asumat niciodată postura de hegemon, după prăbuşirea URSS”. Din păcate însă, „când pragmatismul, mercantilismul şi interesul îngust de tip America First se manifestă, vidul de putere şi de responsabilitate se manifestă în formele cele mai nefaste, iar el tinde să fie umplut de cei mai temerari, cu interese directe sau cu voinţă şi dorinţă de implicare cum e cazul în primul rând al Rusiei lui Putin, apoi al Turciei în cazul situaţiei din Nordul Siriei”.

XS
SM
MD
LG