În aceste zile, Chișinăul găzduiește un festival internațional de proză „Quadrat”, organizat inclusiv de Fondul culturii scrise din Moldova, la care participă scriitori și traducători din mai multe țări din regiune. Cu toții au întâlniri cu elevii și studenții din capitală. Una dintre invitate este prozatoarea Cornelia Golna, autoarea romanului „Eroi pătați”, un roman istoric despre Balcani și ultimii ani ai Imperiului Otoman, dar, în primul rând, un roman despre comunitatea aromână.
Europa Liberă: Doamnă Cornelia Golna, recentul Dvs. roman Eroi pătați, apărut la editura Eikon, pare să aibă mai multe mize – e și o sagă de familie, e și o carte despre poporul aromân, e și un roman despre Balcani, e și un roman despre apusul Imperiului Otoman, dar și despre cum istoria mutilează destinul individului. Cum vedeți Dvs. acest roman ca autoare?
Cornelia Golna: „S-au scris mai multe cărți despre aromâni, niciodată despre aromâni în istorie. Și-i povestea aceasta, care este bazată sau inspirată de bunicul meu, este istoria lui, cum a fost afectat și cum a fost afectată familia noastră de istorie.”
Europa Liberă: Ești o autoare care își scrie romanele în limba engleză. Este al doilea roman, și este al doilea roman în limba engleză. Ești fiica unui tată aromân și a unei mame aromânce, locuiești în Olanda, iar romanele le scrii în limba engleză. Este un atu pentru un scriitor acest soi de globalizare?
Cornelia Golna: „Eu am scris în engleză. Se pare că subiectele mele n-au fost destul de interesante pentru edituri engleze sau americane. Până la urmă, am publicat noi – eu cu soțul meu – prima și a doua carte în engleză. Am avut norocul cu prima carte că a fost găsită de o editură grecească, a fost tradusă în grecește acum 12 ani și a fost un bestseller.”
Europa Liberă: O carte despre Constantinopol?
Cornelia Golna: „Da, da...”
Europa Liberă: Care a apărut și turcă, și în greacă?
Cornelia Golna: „Da.”
Europa Liberă: Pentru că totuși e vorba despre un roman despre aromâni, aș vrea să ne spui pe scurt cine sunt aromânii și cât de apropiați sunt ei de români.
Cornelia Golna: „Aromânii sau vlahii – așa cum li se spune în grecește sau în engleză, în toate celelalte limbi – sunt un popor de vorbitori de o limbă romanică, o limbă foarte apropiată, de fapt, de limba română. Dar ei au o istorie foarte deosebită, foarte separată de istoria românilor. Ei au trăit în Balcani și în cele mai multe țări ale Balcanilor, dar au fost separați de români de o mie de ani. Deci, asta înseamnă că sunt mai balcanici, într-un fel, seamănă mai mult cu grecii decât cu românii, aș spune.”
Europa Liberă: Dar limba română e mai apropiată decât greaca de limba aromânilor?
Cornelia Golna: „Este o limbă romană, este foarte apropiată, limba aromână are multe cuvinte din grecește, dar gramatica seamănă foarte mult cu româna. Eu când m-am dus prima dată în Grecia și nu știam grecește, eu mă înțelegeam cu oamenii de acolo, cu rudele, cu familia în aromână. Ei vorbeau română, eu vorbeam o română stricată.”
Europa Liberă: Am citit romanul acesta și am aflat din el mai multe despre viața popoarelor din Balcani sub dominație otomană decât din toate cărțile de istorie pe care le-am citit. Care este avantajul scriitorului în comparație cu istoricul?
Cornelia Golna: „Avantajul romancierului este că poți să intri în pielea personajului. Eu aveam un avantaj aici, că-i cunoșteam pe aromâni oarecum, îl cunoșteam pe taică-meu; tatăl meu care era întotdeauna foarte mândru că este aromân și știam și atitudinea lui, cum se comportă, cum gândește. Deci, am întrebuințat și asta, nu numai istoria. Am citit cărți despre aromâni, dar sunt numai despre tradiții, despre cântece... Am spus: „Bine, este un popor care a trăit și în istorie, a suferit din cauza istoriei”. Și asta am vrut să fac.”
Europa Liberă: Titlul romanului – Eroi pătați – este oximoronic și, aparent, ciudat. Nu este eroul ideal, perfect, infailibil. De ce autoarea îi pătează?
Cornelia Golna: „Cuvântul „erou” implică ceva perfect, cineva care are idealuri și care trăiește într-un mod impecabil, perfect, numai după idealul lui. Oamenii nu sunt așa și ei m-am gândit la început să fie Erou pătat, despre personajul principal, care este bunicul meu, de fapt. Fiind un om care a fost asasinat, fiindcă a fost acuzat că este trădător la cauza grecească pe atunci, în 1904-1908. Și m-am gândit așa: pata este suspiciunea că a fost sau n-a fost culpabil. După aceea, m-am gândit că, de fapt, toți eroii mei din carte sunt pătați, într-un fel sau altul.”
Europa Liberă: De obicei așa se întâmplă că eroii unei etnii priviți din perspectiva altei etnii, de fapt, nu sunt eroi. Știm asta foarte bine, pot fi chiar și dușmani. Vreau o așa întrebare să pun: cât de grea a fost documentarea pentru un asemenea roman, pentru că este un roman de proporții și sunt foarte-foarte multe detalii care trebuiau puse la punct? Cât timp ți-a luat documentarea? Cât de dificilă a fost ea?
Cornelia Golna: „Lucrul cel mai dificil a fost să aflu niște fapte despre personajul principal, care a fost relația lui cu pro-românii. Deci, între aromâni erau cei care mergeau cu românii, care își duceau copiii la școala română – exista atunci școala română în mai multe sate aromânești – și ceilalți, care își duceau copiii la școala greacă.”
Europa Liberă: Deci, un soi de scindare, așa?
Cornelia Golna: „Și erau două tabere care se urau între ele. Și eu am aflat că bunicul meu era de partea grecilor, dar în familie tatăl meu era foarte pro-român și știam de la el că fusese dus la început la școala românească și n-am înțeles lucrul acesta. Până ce am aflat, am găsit un document pe internet, unde scrie că și bunicul meu la un moment dat și-a trimis copiii la școala românească și după aceea s-a răzgândit și a mers cu grecii, i s-a părut că este mai firesc așa. Deci, când am aflat lucrul acesta, după aceea totul a mers mai ușor, fiindcă știam lucrul de bază.”
Europa Liberă: Este în mare măsură un roman istoric, dar în orice tip de roman există jocul acesta dintre ficțiune și realitate. Câtă ficțiune poate să existe într-un asemenea roman istoric?
Cornelia Golna: „Foarte multă, fiindcă eu nu știu cum a gândit bunicul meu, nu știu toate faptele, nu știu tot ce a făcut... Deci, de fapt, bunicul meu sau personajul principal este o ficțiune, este imaginația mea de cum a fost. Toate personajele sunt create de mine după niște fapte pe care le-am respectat.”
Europa Liberă: În acest roman este un episod în care niște revoluționari, luptând cu asupritorii turci, nedreptățesc o altă etnie supusă și ea Imperiului Otoman, ba chiar la un moment dat acei revoluționari par mai sângeroși și mai răi decât soldații turci. Ce ați vrut să sugerați?
Cornelia Golna: „Imperiul Otoman era pe duse atunci. Deci, Bulgaria, pe o parte, și Grecia, pe cealaltă parte, se uitau la provincia Macedonia otomană s-o ia pentru ei. Și s-au luptat foarte dur din amândouă părți. Așa a fost. Turcii încercau să apere ceea ce aveau acolo și nu mai puteau...”
Europa Liberă: Cornelia Golna a scris două romane de proporții, acesta este al doilea. Știu că un roman se scrie foarte greu, mai cu seamă un roman care are multe pagini. Ce ar însemna viața Corneliei Golna fără literatură, fără scrierea acestor romane? Ar fi mai searbădă?
Cornelia Golna: „Foarte... Aici am putut să spun ceea ce am vrut să spun, în cartea asta; și în prima carte, dar și în asta. Nu știu ce aș fi făcut dacă n-aș fi scris.”
