Creștinii ortodocși de rit nou serbează astăzi Crăciunul. În ultimii ani, 25 decembrie este oficial zi liberă în Republica Moldova, după o perioadă îndelungată în care politicienii şi enoriașii s-au contrazis când e mai bine să marcheze Naşterea lui Isus Hristos: pe stil nou (pe 25 decembrie) sau pe stil vechi (pe 7 ianuarie).
Cum e marcat Crăciunul într-o familie de preot şi cine trebuie să-i unească pe creştinii din Republica Moldova? O discuţie cu părintele Maxim Melinti.
Europa Liberă: Ce înseamnă Crăciunul pentru familia preotului Melinti? Cum vă pregătiți, cum îl așteptați?
Maxim Melinti: „Noi în familie obișnuim să numim această sărbătoare Nașterea Domnului, încercăm să evităm denumirea de Crăciun, întrucât, după părerea mea, este străin tradiției creștine și ține mai mult de tradiția populară. Pe de altă parte, mereu spun că atunci când toată țara, toată lumea, creștinii sau ateii au sărbători, pentru noi perioada aceasta este iarăși toiul activităților, evenimentelor: slujbe, concerte, colinde, oaspeți, interviuri, adică o perioadă foarte frumoasă, desigur, cu o magie deosebită, cu așteptări, emoții speciale, poate și cu o doză de nostalgie, pentru că lipsesc părinții mei, cu care mereu am petrecut împreună Revelionul, mereu am marcat împreună sărbătoarea Nașterii Domnului, dar ei de mulți ani deja nu mai sunt cu noi.
Cumva această sărbătoare a fost și rămâne sărbătoarea familiei, doar că am adăugat și am pus pe prim-plan, de fapt, omagierea lui Hristos, pentru că acesta este scopul sărbătorii, celebrăm venirea lui Hristos, Nașterea lui Hristos. Indiferent pentru mine care marchează pe 25 decembrie, care pe 7 ianuarie, pledez și același sentiment promovăm în familie și față de copiii noștri ca această perioadă să fie sărbătoarea când noi dedicăm ceva lui Hristos, noi dăruim ceva lui Hristos, nu așteptăm noi cadouri și daruri speciale de la Moș Crăciun.”
Europa Liberă: Dar copiii Dvs. îl așteaptă pe Moș Crăciun?
Maxim Melinti: „Fără doar și poate!”
Europa Liberă: Aveți brad în casă? Sub brad o să fie i-Phone-uri?
Maxim Melinti: „Nu știu dacă punem anul acesta brad, pentru că îl avem pe cel micuț, de doi ani, care este hiperenergic și-i foarte curios și noi punem la îndoială faptul că o să stea mai mult de 2-3 minute acest brad, chiar dacă îl așezăm sus, pe frigider, totuși el se cațără peste tot și nu vom risca cu siguranța lui. Sigur, cel mare, deși are 9 ani, dar așteaptă și el această sărbătoare. El știe că sărbătoarea este în cinstea lui Hristos, pregătește și el colinde, știe că dimineață noi ne rugăm la biserică cu toată familia, cu toți creștinii din localitate, din comunitatea noastră.
Această sărbătoare a fost și rămâne sărbătoarea familiei, doar că am adăugat și am pus pe prim-plan omagierea lui Hristos…
Ne împărtășim, apoi aducem laudă prin colinde; treptat această sărbătoare trece și în casă, unde ne așezăm la o masă modestă, fără mari răsfățuri. Deci, este așa, o continuitate de la biserică iarăși rămânem pe teritoriul bisericii, pentru că acolo și locuim și totul se rotește în jurul lui Hristos. Desigur, fiul cel mai mare așteaptă și el cadouri, ca și orice copil. A scris și el scrisoare lui Moș Crăciun, așteaptă și el ceva special. Spre deosebire de anii precedenți, anul acesta el solicită de la Moș Crăciun daruri și pentru tata, și pentru mama, și pentru o verișoară. Zice că verișoara are nevoie de o păpușă, care îi place foarte mult.
E o chestie frumoasă, dulce, deosebită, doar că, repet, ideea este ca să nu ne limităm doar în jurul bradului și în jurul darurilor la noi acasă, ci această sărbătoare să fie un prilej de a aduce cât mai multă mângâiere, cât mai multă fericire dincolo de pragul casei noastre, adică și celor care sunt mai puțin fericiți și se află într-o stare mai îngreuiată, mai dificilă, mai delicată.”
Europa Liberă: Cum încercați să combateți moda sau trendurile astea mai noi și mai vechi de a pune accent pe material, în sensul că, iată, ați pomenit de actele de binefacere, care cumva ar trebui să iasă dincolo de perioada asta strictă a sărbătorilor de iarnă?
Maxim Melinti: „Cred că mai mult prin propriul exemplu, exemplul familiei noastre. De sărbători noi explicăm că sărbătoarea trebuie să fie ceva universal. Am făcut nu o singură dată această aluzie că noi suntem niște routere. Dumnezeu este dragoste și ne-a conectat la această posibilitate de a dărui dragoste. Da, router-ul e frumos, dar oricât de puternic ar fi, dacă nu emană Wi-Fi, el nu folosește la nimic. Exact așa și noi, oamenii, suntem destinați să dăruim și să iubim.
Da, noi putem să părem frumoși, îndestulați, încărcați cu de toate – și cele materiale, și cele spirituale –, dar atâta timp cât noi ne oprim doar în cochilia noastră și în zona noastră de confort și nu vedem ce se întâmplă, de fapt, în jurul nostru și nu doar de Revelion, de Crăciun, de Nașterea Domnului, dar 24 din 24 de ore, un an întreg, atunci societatea rămâne așa cum e Polul Nord și este undeva unde-i mai bine, undeva e mai frig și undeva este mai cald.
Noi suntem niște routere. Da, router-ul e frumos, dar oricât de puternic ar fi, dacă nu emană Wi-Fi, el nu folosește la nimic…
Explicăm creștinilor că pentru a fi creștin nu este suficient doar să fii botezat. „Credința fără faptă este moartă”, spune apostolul Iacob. Și atâta timp cât noi nu demonstrăm zilnic prin fapte concrete că a fi creștin înseamnă a iubi, a dărui, a fi harnic, a fi responsabil, a fi activ și implicat în viața întregii societăți, în viața întregii țări unde locuim, atunci suntem niște creștini formali. Și formalitatea aceasta trece la ritualism, iar ritualismul este așa, un fariseism, tot o chestie de asta de egoism. Iarăși ne place, am făcut ceva special, am aprins o lumânărică, am scris acolo la sănătate, la adormiți, m-am rugat, wow, sunt super, OK și am plecat acasă satisfăcut că sunt împăcat cu ale mele. Dar asta nu este suficient! Atâta timp cât există probleme în societatea noastră și trebuie să ne pese, trebuie să ne pese, deoarece indiferența ucide.”
Europa Liberă: În copilărie mergeați să colindați?
Maxim Melinti: „Știți, n-am avut această fericire să colind, am trăit cu familia în apartament, la bloc, în care n-am avut atâtea lucruri interesante în ceea ce ține de sărbătoarea Nașterii lui Hristos, colinde etc. Mai ales că am avut și o traumă copilărească. În timp ce un grup de copii i-au colindat pe vecini, în urma lor a dispărut o pereche de încălțăminte de-a mea de iarnă și am rămas pe timp de iarnă fără încălțăminte. Și vă dați seama că lucrul acesta cumva mi-a sfidat toate pornirile și intențiile frumoase. Am văzut că de multe ori acei copii se duceau doar pentru un profit și mi s-a creat așa o barieră și un stereotip.
Astăzi, copilul nostru mai mare merge și colindă, desigur nu prin tot satul, ci pe la cunoștințe, prieteni, la familii care sunt mai apropiate de familia noastră, de comunitatea noastră. El singur învață, noi ceva îl mai îndrumăm și la biserică el colindă. E frumos, dar în același timp el își asigură un anumit câștig și împreună cu tata și mama se consultă ce-și va procura din acest profit material. E bine să cunoască ce înseamnă să muncești, să cunoască ce înseamnă să faci o investiție corectă și să te sfătui cu cei mai mari, dar dincolo de aceasta trebuie să fie, în primul rând, spiritul de a dărui bucurie, de a împărtăși bucuria.
I-am spus: Leo, Dumnezeu fiecărui om îi dă un talent. Tu ai talentul de a cânta și prin acest talent tu poți să-L slăvești pe Dumnezeu și să aduci mângâiere celor din jur, deci responsabilitatea ta se dublează. Atâta timp cât știi că ai posibilitate, ai acest dar, ai acest talent și trebuie să mergi mai departe, să împarți bucuria ta cu cei din jur.”
Europa Liberă: Anual, în familiile creștinilor de aici, din Republica Moldova, apar aceste discuții: când este bine să se sărbătorească Crăciunul sau Nașterea Domnului – pe 25 decembrie sau pe 7 ianuarie?
Maxim Melinti: „Știți, am spus și în alt context. Cuvintele lui Hristos astăzi se reflectă într-un mod special, Mântuitorul spunea că El va fi piatra de poticnire în care se poticnesc oamenii. În loc Hristos să devină cel care-i unește pe oameni, noi înșine oamenii ne-am dezbinat.
Cu părere de rău, Nașterea Domnului sau Crăciunul, cum obișnuiesc majoritatea să spună, a devenit o dezbinare pentru societatea noastră…
De ce? Pentru că suntem așa, foarte mult ținem la niște lucruri de-ale noastre: Eu sunt corect; eu sunt mai ortodox; eu sunt mai aproape; eu sunt mai nu știu cum..., lucru pe care l-a certat Hristos mereu și El spunea că acolo unde există dragoste, acolo legea deja dispare, nu are valabilitate.
Cu părere de rău, Nașterea Domnului sau Crăciunul, cum obișnuiesc majoritatea să spună, a devenit o dezbinare pentru societatea noastră. E foarte greu să explici acum oamenilor că, uite, Revelionul trebuie să-l întâmpini cu post. De ce? Pentru că 70 de ani strămoșii noștri au marcat Revelionul cu olivie, cu mandarine, cu șampanie, fiindcă acesta era unicul prilej de bucurie pentru sărbătorile de iarnă și deja această formă, această standardizare pentru Revelion a intrat în ADN-ul nostru. Ce, o să mă duc pe la case și să verific cine și ce are pe masa lui? E treaba omului. Numai să nu se bată și să nu facă prostii și a doua zi să nu-i arate la Știri că, uite, ce s-a mai făcut la Ghidighici. Păi, dacă a mâncat el, eu n-o să-l cert pe dânsul, dar trebuie să ținem cont ce văd copiii, pentru că ei cresc și urmăresc...”
Europa Liberă: Prin urmare, în ceea ce privește cele două Crăciunuri pledați pentru o unitate, pentru o dată fixă sau e bine să se păstreze situația actuală, când fiecare are dreptul să aleagă?
Maxim Melinti: „Eu, fiind preot din cadrul Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, desigur că eu trebuie să respect data de 7 ianuarie, nu am cum să fac pe 25 decembrie. Categoric! Și pe 7 ianuarie, desigur noi facem Sf. Liturghie cu colinde, cu toate, dar am spus că în localitate poate nu avem un număr așa mare de creștini care marchează Nașterea Domnului pe 25 decembrie, dar am spus că, dacă țineți pe 25 decembrie, vă rog, fiți foarte responsabili și mergeți dimineață la biserică.
Și atunci, da, eu o să înțeleg că voi într-adevăr marcați Nașterea Domnului, dar dacă vreți să sărbătoriți Nașterea Domnului pe 25 decembrie doar de dragul Revelionului, arunci e fals. Prea multă falsitate în sărbătorile acestea, noi facem pe 25 decembrie doar ca să putem pe 1 ianuarie să mâncăm ceva de frupt sau să ne distrăm. Anul Nou e Anul Nou, iar Nașterea Domnului e Nașterea Domnului. Până la urmă, primii creștini nu au avut o dată fixă și pentru primii creștini nu era sărbătoarea Nașterea Domnului și Botezul Domnului, era o singură zi care se numea Arătarea Domnului, Epifania sau Teofania. Rușii azi la Botezul Domnului spun „Bogoiavlenie”, Arătarea Domnului. Ceea ce nu este corect, Arătarea Domnului era sărbătoarea care se marca la începutul anului, și anume se subînțelegea că vine Hristos.
Aveți grijă, avem copii care cresc și la un moment dat au să vă întrebe: „Tată, mamă, ce-i cu țara asta a noastră?”
Vă dați seama că nimeni nu tăia porcul în ajun și sigur că nimeni nu umbla cu sticle de „OM” și nu se sfădea în fața catedralei cui să revină mai multă agheasmă. Exclus! Lucrurile acestea au venit mult mai târziu. Și s-a pierdut esența sărbătorii. În ziua respectivă, creștinii deja inițiați asistau la botezul, încreștinarea catehumenilor, adică celor care se pregăteau pe parcursul unei perioade să devină și ei creștini. Deci, era o sărbătoare a întregii comunități, ceea ce astăzi noi nu avem. Astăzi deja, mă rog, știți, de Bobotează, hai să ne scăldăm în râu și în iaz, ca să ne ierte Dumnezeu păcatele și de Nașterea Domnului, hai să punem niște răcituri și nu știu ce acolo.
Deci, o vinegretă, o salată, cum zic grecii, am făcut în mintea noastră. Și cel mai grav este, eu mă adresez acum către toți ascultătorii, indiferent că marcați pe 25 decembrie sau pe 7 ianuarie: „Aveți grijă, avem copii care cresc și la un moment dat au să vă întrebe: Tată, mamă, ce-i cu țara asta a noastră? Ce-i cu noi, chiar nu ați fost în stare din ‘89 până acum să faceți o regulă, că și pe noi ne-ați zăpăcit?”. Noi nu știm ce se întâmplă, copii vin cu
Ne lăudăm că suntem ortodocși, dar mergem pe o formalitate totală în tot ceea ce facem până ajungem la absurd…
întrebări. Copilul nostru mai mare vine și spune: Păi, copiii ceia au spus că Sf. Nicolae e pe data cutare, dar eu știu că nu e atunci, că sărbătoarea asta-i... Deci, vă dați seama? Copiii între ei în clasă deja se ceartă pe seama cui? Pe seama lui Hristos? Așa s-a ajuns și la războaie, așa au fost și cruciadele, așa a fost și Inchiziția, așa continuă să se întâmple războaie și în Asia, și în Africa, din cauză că noi suntem...”
Europa Liberă: Și care ar fi soluția, iată, concret pentru Republica Moldova?
Maxim Melinti: „Biserica să facă o cateheză, o explicație foarte clară. Nu zic să facă o reformă, dar uneori e nevoie să faci 10 pași în urmă, ca să câștigi în perspectivă ceva. În loc să facem un lucru pentru a aduna creștinii, noi îi alungăm și încă îi tachinăm și-i pedepsim, și-i blestemăm. Ce facem noi? Eu vreau calitatea omului, nu mă interesează ce a mâncat; eu vreau să văd că omul respectiv dimineață vine la biserică și celebrează venirea lui Hristos, anume la biserică, apoi lasă el să se ducă să mănânce ce vrea.”
Europa Liberă: Cine ar putea face o tentativă de a-i uni pe creștini?
Maxim Melinti: „Oamenii! Oamenii trebuie să vină cu această inițiativă. Și spun lucrurile acestea cu lacrimi, de fapt. Plâng, pentru că societatea noastră este dezbinată. Repet: Hristos a devenit piatra de poticnire, El a devenit prilej de a ne scandaliza, de a ne arăta cu degetul, de a ne certa, de a ne înstrăina unul de altul. Și, sincer, mă doare sufletul pentru țara noastră. Lăudându-ne că suntem ortodocși, dar, așa, o formalitate totală în tot ceea ce facem noi până ajungem la absurd. Nu cred că este normal și conștiința, și bunul-simț îmi spun că odată și odată trebuie să punem punct la acest capitol.”
