Linkuri accesibilitate

„Cultura și muzica clasică sînt un element foarte important al turismului” (VIDEO)


Ca în fiecare duminică: Punct și de la capăt
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:45:53 0:00

Ca în fiecare duminică: Punct și de la capăt

Punct și de la capăt despre operațiunea „DescOperă”, o dezbatere la care Vasile Botnaru îi are ca invitați pe Svetlana Bivol și Anatol Botnaru.

Emisiunea de astăzi este o încercare de a intra în culisele unui fenomen încetățenit în viaţa culturală a Republicii Moldova grație unei persoane îndrăgostite de operă, persoană care a reușit să transforme pasiunea sa într-un festival. „DescOperă”, astfel se numește festivalul care se produce la Orheiul Vechi, mai exact la Butuceni. Sunt convins că ați auzit despre acest eveniment de mare rezonanță.

Festivalul DescOPERĂ, ediția 2017
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:33 0:00

Astăzi avem ocazia să stăm de vorbă cu doi dintre animatorii acestui festival. Oricând există loc pentru o descoperire. Chiar atunci când lucrurile par a fi descoperite toate, fiecare dintre noi, fiecare în parte are loc pentru propriile descoperiri și cred că în felul acesta au gândit cei care au dat nume Festivalului „DescOperă”. Sigur că e un joc de cuvinte, pentru că Opera e cu majusculă, rădăcina e Opera și organizatorii Festivalului de operă, de muzică clasică în aer liber la asta s-au gândit, ne îndeamnă să descoperim și altceva, decât ceea ce vedem în fiecare zi. Și astăzi am invitat aici doi ctitori ai festivalului. În primul rând este Anatolie Botnaru, entuziastul care a făcut temelia, a făcut posibil așa ceva, este cel care l-a invitat, l-a descoperit pe Friedrich Pfeiffer. Pfeiffer s-a îndrăgostit de Butuceni, de Botnaru și a făcut o mie de kilometri…

Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:37:55 0:00
Link direct

Anatolie Botnaru: „Ori el pe mine m-a descoperit?, asta-i întrebarea.”

Europa Liberă: Da, da… L-ați văzut în reportaj, a venit cu motocicleta lui din Austria. Și Svetlana Bivol, directoarea Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”, cea care trăiește mereu în muzică.

Svetlana Bivol: „Da!”

Svetlana Bivol, Anatol Botnaru, Vasile Botnaru, Chișinău
Svetlana Bivol, Anatol Botnaru, Vasile Botnaru, Chișinău

Europa Liberă: Ca și mulți alții, vă invidiez pentru asta. Aveți o meserie pe cât de dificilă, pentru că trebuie să treceți prin hățișurile finanțărilor de sub-existență pe care, mă rog, le suportă cultura, dar finalul merită tot efortul. Astăzi vreau să vorbim despre acest festival și nu doar, despre parcursul pe care îl aveți până în acest moment, dar și vă rog să acceptați întrebările mele…

Svetlana Bivol: „Provocatoare… (râde).”

Europa Liberă: …caustice, ironice, provocatoare… Întâi și întâi, e vorba de a patra ediție, da?

Anatolie Botnaru: „Deci este a treia ediție ca festival, dar al patrulea an ca eveniment. Primul an a fost doar un concert, o testare…”

Svetlana Bivol: „Unde ne-am întâlnit cu dl Botnaru…”

Anatolie Botnaru: „Da, unde ne-am întâlnit și cu Dvs., și cu Dvs. ne-am întâlnit atunci…”

Instrucţiuni pentru mişcarea norilor încearcă să dea directorul TNOB Ion Grosu, regizorul italian Andrea Battistini, pictorul (scenograf prin cumul) Iurie Matei şi Anatol Botnaru, directorul Pensiunii ECO-RESORT „Butuceni”
Instrucţiuni pentru mişcarea norilor încearcă să dea directorul TNOB Ion Grosu, regizorul italian Andrea Battistini, pictorul (scenograf prin cumul) Iurie Matei şi Anatol Botnaru, directorul Pensiunii ECO-RESORT „Butuceni”

Svetlana Bivol: „Avem o poză istorică. Grație Dvs., ne-am cunoscut cu dl Botnaru.”

Anatolie Botnaru:Ascultă și descOPERĂ, concertul care a fost atunci…”

Europa Liberă: Dl Botnaru, Dvs. sunteți pasionat de etnoturism. De unde și până unde credeți că această componentă de operă este firească? Dincolo de faptul că ați intrat peste băștinașii de acolo cu alt concept de a organiza viața, i-ați determinat pe oamenii de acolo să-și schimbe și ei modul de viață și acum vreți să umblați la gena lor și să-i determinați să iubească și opera?

Anatol Botnaru
Anatol Botnaru

Anatolie Botnaru: „Așa a fost strategia ca numaidecât sătenii să fie prezenți, doritorii să fie prezenți, că nu-i aduci cu de-a sila, că de multe ori îi aduci pe oameni în teatru și li se pare că i-a forțat cineva să-i aducă, dar am spus: „Dacă dorește cineva, poftiți!”. Și am rugat o profesoară din sat să facă lista. Când a venit aseară cu lista de 116 oameni în fiecare seară, prima ce mi-a venit în cap a fost: Doamne ajută! Deci, oamenii vor să vină. Asta deja este foarte și foarte frumos. Și din Trebujeni doresc zeci și sute de bilete.

Prima dată lumea era sceptică, chiar am avut și cazuri – că o să spun și de bine și de rău acum – când a fost primul concert chiar a fost un incident, fiindcă unul din directori și-a parcat mașina în fața la un gospodar din sat și acela mai să sară la bătaie. „De ce ai parcat mașina? Ce faceți voi aici, operete, nu știu ce acolo”? Așa înțelegea lumea, dar acum s-au trezit toți și vor să vină la acest festival. Vin copiii, vin maturii, vin bătrânii, vin din alte sate. Este un succes incredibil. Bine, astăzi vor să vină gratis, va veni momentul când lumea va aștepta cum așteaptă acum la Bayreuth și în altele câte 10-15 ani rezervat biletul ca să vină acolo. Așa va fi și aici.

În Europa lucrurile acestea se duc în jos; la noi abia au pornit. Deci, cultura și în special muzica clasică este de cel mai înalt nivel, după cum eu înțeleg, e părerea mea, ea este un element foarte și foarte important al turismului, al vizitării țării, în general. Viena trăiește de sute de ani pe Mozart, că acolo s-a născut. Toți se duc la Viena…”

Europa Liberă: Dl Botnaru, dar Mozart e al lor?

Anatolie Botnaru: „Îl aducem la noi un pic, în Butuceni. Noi avem „Casa Gildei”, noi avem scena „Rigoletto”, lumea vorbește. Știți ce spun sătenii când îi întreabă, îi sună cineva de acasă. „Unde ești, Ioane?”. „Îs la Operă”. Răspunde: „Eu îs la Operă, la „Casa Gildei”.”

Europa Liberă: Cu vaca…

O spectatoare în iunie 2016
O spectatoare în iunie 2016

Anatolie Botnaru: „Cu vaca la Operă, da. Deci, asta se întâmplă și asta este un succes incredibil. Lumea vine și de prin alte sate, vine și din țară…”

Europa Liberă: Dl Botnaru, dar, repet: nemții cu muzica lor, ca și cum îi firesc un Beethoven, un Bach, un Mozart, dar la noi la nunți se cântă totuși altceva. Dvs. vreți să integrați muzica de operă și muzica clasică sau să rămână un element exotic?

Anatolie Botnaru: „Deci, eu am fost la nunți – n-am fost la așa de multe, că nu-mi plac nunțile –, am fost la nunți unde se cântă muzică clasică. „Brio Sonores” cânta la o nuntă la care am fost.”

Svetlana Bivol
Svetlana Bivol

Svetlana Bivol: „Și nu numai „Brio Sonores”, vreau să intervin. Chiar este interesul acesta și nu moda, dar interesul de a încadra în programul nunților muzică academică. Nu vorbesc de cvartete, chiar orchestre de cameră. Cvartetele, mă rog, chiar asta de mult se folosește la întâmpinarea oaspeților – fete îmbrăcate frumos, cu un program elegant. Sunt acum, se folosesc și orchestre de cameră foarte des și tare, tare mă bucură acest lucru. Ambele aspecte – primul că interesul pentru muzică clasică este unul sporit deja și altă fațetă a monedei e că muzicienii sunt remunerați măcar un pic suplimentar la salariile lor.”

Europa Liberă: Acum dați-mi voie să vă iau și pe Dvs. la întrebări.

Svetlana Bivol: „Haideți.”

Europa Liberă: Dvs. vă ocupați ca pedagog, generații întregi au absolvit, dar lor nu li s-a făcut locul cuvenit încă pe care l-ar merita în comparație cu muzica „comercială”.

Svetlana Bivol: „Exact așa e.”

Europa Liberă: La concertele din Piața Marii Adunări Naționale, pardon, alții sunt în vogă. De ce?

Svetlana Bivol: „De ce? Din nou vă contrazic. În ultima perioadă foarte des se solicită orhestre simfonice în asemenea programe. Și mă bucură foarte mult și mă folosesc de ocazie că suntem chiar în spațiul acesta european, aș zice eu, Consiliul Europei, Delegația UE permanent solicită orchestre mari și zic: „Vai, ce frumos!”. Poate o să se molipsească și ai noștri de aici să folosească asemenea programe, să schimbe un pic accentele. Eu, de exemplu, sunt cea care nu suport fonograma la nivel fiziologic. Îmi vine rău, știți? Când ascult fonogramă plus, când se cântă vocea plus, eu pur și simplu vreau nu doar să-mi închid urechile, dar să fug din spațiul acela. Și orchestra le dă acea oportunitate, acea stare, acea senzație absolut nouă și diferită, și foarte bună atunci când ascultă pe viu, iar la Butuceni – ați văzut Dvs., ați fost la toate edițiile, care e reacția spectatorului și care e senzația trăită acolo multiplicată la magia locului însuși.”

La Butuceni la spectacolul cu „Rigoletto” la 4 iunie 2016
La Butuceni la spectacolul cu „Rigoletto” la 4 iunie 2016

Europa Liberă: Popularizarea muzicii clasice schimbă ceva în percepție?

Anatolie Botnaru: „Schimbă!”

Europa Liberă: Dați-mi voie să vorbesc despre un exemplu, că dl Botnaru este un exemplu grăitor cum a devenit fan al operei, cum cred că nu era în tinerețe. Corect?

Anatolie Botnaru: „Absolut!”

Svetlana Bivol: „Este un exemplu absolut fantastic și care trebuie cred că inclus în manualele de istorie a muzicii. Chiar este firesc – muzica clasică schimbă psihicul omului și până la urmă, mentalitatea omului. El începe să perceapă lumea altfel.”

Europa Liberă: Altfel, adică cum?

Svetlana Bivol: „Mai bine, mai pozitiv, mai sensibil, mai frumos, mai elegant, mai deschis și nu cu bum-bum-bum în capul lui, care pur și simplu poate uneori îi trezește chiar și emoții agresive, dacă doriți, agresivitate. Totuși, muzică clasică, dar de calitate. Asta este cel mai important! Să nu le dăm surogat, dar să le dăm muzică deci exemple…”

Europa Liberă: Par exemple? O listă.

Svetlana Bivol: Par exemple, există orchestre proaste. Eu nu

vorbesc de la noi. Există un fel de aranjamente foarte, foarte primitive ale unor piese. Trebuie să le dăm calitate și interpretativă, și program. Deci, produsul artistic trebuie să fie calitativ. Sunt foarte multe prelucrări care bat la ureche și nu plac ori concerte concepute absolut în dodii, aș zice eu așa. Încep cu clasică, termină nu știu cu ce. Ele toate trebuie să aibă o logică, un concept, piesele să fie toate selectate cu foarte multă rigurozitate și cu gust, adică cum se face în concertele mari, în sălile mari. Apropo, eu vreau să vă dau un exemplu. La un „Mărțișor” a fost invitată și Natalia Gavrilan, solistă de la La Scala, fata noastră din Chișinău…”

Europa Liberă: Originară de aici.

Svetlana Bivol: „Da, originară de aici, exact, absolventa lui Vladimir Dragoș. Și după acest spectacol, la o întâlnire cu dna ministru, a zis: „Nici în Italia n-am văzut asemenea nivel de eveniment – în general, piesele, interpretarea, scenografia, conceptul regizoral”, adică…”

Anatolie Botnaru: „Și calitatea...”

Svetlana Bivol: „Calitatea, asta este cel mai important.”

Europa Liberă: Dar faptul că a ajuns ringtone la telefon pe Dvs., ca expertă, vă deranjează?

Svetlana Bivol: „Nu mă deranjează.”

Europa Liberă: Nu? Nu se vulgarizează?

Svetlana Bivol
Svetlana Bivol

Svetlana Bivol: „Și acesta este un moment educativ, dacă doriți. Dacă părinții spun că „iată, uitați-vă, aici răsună „Mica serenadă” a lui Mozart sau aici răsună „Nessun dorma” de Puccini în telefon”, atunci copilul acesta deja știe ce-i asta și când aude la televizor sau într-o scenă, zice: „Aaa, păi acesta-i Puccini!”. Adică există și aici un moment delicat de educație.”

Europa Liberă: Dl Botnaru, spuneți despre experiența Dvs. Spuneți Dvs. ce vi s-a întâmplat după ce ați devenit fan al operei.

Anatolie Botnaru: „Ce s-a întâmplat?... Deci a deveni fan al operei s-a produs foarte repede. În momentul când discuți cu Pfeiffer – eu am niște filmulețe, l-am filmat cum el povestea de Wagner. Te uiți la dânsul și-ți pare că a înnebunit, dar el n-a înnebunit, el pur și simplu iubește chestia asta și eu am înțeles că, dacă el o iubește, înseamnă că merită.

Dirijorul Friedrich Pfeiffer se declară convins în 2016 că va şti să încalece amplificatorul natural al stâncilor
Dirijorul Friedrich Pfeiffer se declară convins în 2016 că va şti să încalece amplificatorul natural al stâncilor

În momentul când Orchestra Teatrului de Operă a venit și a făcut test de sonorizare, au venit și s-au așezat toți pe o movilă de pământ. Iată când aud sunetele acestea, unde aud sunetele acestea prin mine trece, nu vă puteți imagina ce trece prin mine. Nu cred că o să iubesc vreodată o operă mai tare ca opera „Rigoletto”, care a fost acolo. Asta a fost prima experiență, ca prima dragoste, se vede că. Eu nu știu.”

Svetlana Bivol: „Da, prima impresie și foarte puternică… vai, vai, vai...”

Anatolie Botnaru: „Dar la început, știe toată lumea istoria, cum m-am făcut fan al operei când l-am întâlnit pe Pfeiffer. El era cazat la noi la pensiune și fetele au venit că el reacționa urât; ele voiau să-l servească, dar el reacționa urât. El era cu niște dopuri puse în urechi (după asta am aflat), ca să nu audă pe nimeni, el asculta partitura, auzea partitura. Și m-am apropiat eu, întrucât cunosc engleza, să-l întreb, iar el a reacționat tot așa. „Ce vrei”? Zic: „Vreau să-ți zic bună ziua, poate te ajut cu ceva…” Și el spune: „Eu sunt dirijor”. „Dar aici ce faci”? „Eu sunt aici cu Aida mea”. Dar eu zic: „Aida este soția ta”? La care el a explodat: „Tu ce, ești nebun? Aida este operă”. (râsete) Și de aici s-a pornit. Tot în ziua ceea el a spus, apropo, eu vorbeam de muzică, că vreau să fac o scenă de muzică folclorică. Și el spune: „Fă operă, că ea are niște necesități, orchestra e aici, scena în spate, pe dânsa faci orice”. Ne-am dus, am depistat locul, am văzut unde-i și astăzi facem operă în Butuceni.”

Europa Liberă: De atunci ascultați operă în mașină?

Anatol Botnaru
Anatol Botnaru

Anatolie Botnaru: „Foarte multă. În mașină noaptea stau și ascult, studiez. Numai „Nabucco”, nu vă imaginați de câte ori am ascultat „Nabucco”. Amplasând-o acolo trebuie să vedem toți împreună cum facem și ce facem, acolo este special...”

Europa Liberă: Ce v-a împiedicat să deveniți fan în timpul studenției, că era Maria Bieșu, era „Cio-Cio-San”, erau spectacole de operă, de ce nu v-a atins atunci?

Anatolie Botnaru: „Dacă e să fiu sincer, am fost cândva invitat de un domn la Operă și m-a impresionat nu atât muzica, cât m-a impresionat cum ei au aranjat acolo. Te uitai și parcă coborau din munți, dar asta a fost foarte mulți ani în urmă. Și am încercat în discuțiile cu specialiști de la Operă să aflu ce operă-i asta. „Măi, nu înțelegem ce operă a-i văzut tu că noi nu înțelegem…”.

Svetlana Bivol: „Carmen, cred că, în opera „Carmen”, când Micaela vine din munți…”

Anatolie Botnaru: „Nu știu ce am văzut și m-a impresionat. Da, eu am cântat și în orchestră de fanfară trei ani, deci nu mai sunt eu chiar…”

Svetlana Bivol: „Ești muzician…”

Anatolie Botnaru: „Tatăl meu a fost muzician, a cântat la trompetă, Dumnezeu să-l ierte. Se vede că de undeva curge ceva… Da, asta a fost o întâmplare, așa a vrut Dumnezeu, El îi dă la fiecare…”

Svetlana Bivol: „Într-o dimineață, într-o iarnă, duminică, pe la ora 9, mă sună dl Botnaru. „Da, bună ziua! Ce faceți?”. „N-o să mă credeți, el îmi zice, toată noaptea am ascultat „Flautul fermecat” de Mozart”. El m-a sunat să-mi spună acest lucru. Zic: „Vai, păi asta deja este o mare victorie!”.”

Anatolie Botnaru: „Dar știți când mă duceam, l-am invitat pe Pfeiffer anul trecut și după ce s-a terminat concertul, mi-a organizat o vacanță el și am fost la câteva teatre în aer liber în jurul Vienei, ca să studiem ce-i cu teatrele în aer liber. Eu merg pe calea, și acum împreună cu un foarte mare grup de pasionați mergem pe calea ca Butucenii să fie nu doar un eveniment de operă, dar locul în care se face este deja o structură destul de serioasă, cu natura nu prea tare atinsă, să facem o structură și asta va deveni un teatru în aer liber de nivel mondial, cu „Flautul fermecat”.

Deci întâi mă uit, citesc libretul, după asta ascult diferite variante din lume și când mă duc acolo, eu nu șed mort și adorm, dar eu încep a căuta să critic și să văd ce e… Am fost la „The Magic flute”…”

Svetlana Bivol: „Da, „The Magic flute”, acesta-i „Flautul fermecat”.

Anatolie Botnaru: „Și i-am spus lui Pfeiffer și el s-a supărat. Zic: „Mie nu-mi place. Noi la Butuceni o să-l facem mai frumos”. Erau câțiva cu niște pene colorate acolo…”

Svetlana Bivol: „Era cred că o montare mai modernă, probabil ceva.”

Anatolie Botnaru: „Da, montare modernă peste tot. Apropo, de ploaie, era o secetă ca și acum la noi și două mii de oameni în ruinele unei cetăți. Și au amenajat scaune din astea așa moderne…”

Europa Liberă: Amfiteatru…

În amfiteatrul natural de la Butuceni
În amfiteatrul natural de la Butuceni

Anatolie Botnaru: „Amfiteatru, da. Și orchestra cânta sub un loc amenajat cu acoperiș, cum avem noi scena Strauss acum cu acoperiș. Gata, nu mai plângem că poate să plouă. Și la un moment dat a început să plouă ca din senin. În 20 de secunde, toată sala – asta m-a impresionat foarte mult – toată sala s-a îmbrăcat cu niște ponchouri din astea care nu foșnesc. Toți s-au îmbrăcat. Artiștii au cântat în ploaie, orchestra era sub acoperiș, nu s-a schimbat nimic.”

Svetlana Bivol: „Am văzut și eu.”

Anatolie Botnaru: „Iaca asta-i infrastructură când lucrează și lumea. Când a făcut Valy Boghean experiența noastră când lumea cu umbrele și eu tot timpul bat din picior: „Măi, nu cu umbrele, pentru că în afară de aceea că curge apa pe oameni, dar acei din față pun umbrela și din spate nu mai vede nimeni”. Nu este acceptabilă umbrela la așa concerte, numai ponchoul!”

Svetlana Bivol: „Am văzut și pe mine m-a impresionat foarte mult, dar înregistrare, un concert de la Bayreuth cu o luncă de asta plină de oameni, orchestra – sub acoperiș, dar Pavarotti (ploua ca cu cofa) stătea sub o umbreluță din astea așa și cânta. Și a cântat un concert de o oră jumătate când ploua…”

Anatolie Botnaru: „Am un vis – să facem Festivalul DescOperă și să spunem: „Doamne, noi vrem să plouă, noi vrem să plouă!”.”

Svetlana Bivol: „De ce? Sau vreți să experimentați?”

Anatolie Botnaru:Noi vrem să plouă! Nu ca să experimentăm, dar atâta se vorbește: „Dar dacă plouă?!”. Așa să fim de-a gata – publicul cu ponchouri, muzicienii sub niște scene permanente, nu în ziua aceea să începi a aduce scena, nu încape, dar să fim gata. Și lumea are să vină de atâta că plouă.”

Europa Liberă: Dna Bivol, totuși acum, în momentul acesta, lumea vine pentru că e funny, pentru că e ceva exotic sau vin snobii, cunoscătorii care pot să deosebească în partitură unde și cum se mișcă orchestra?

Svetlana Bivol: „Să vă zic sincer?”

Europa Liberă: Da.

Svetlana Bivol: „E și una, și alta. Avem și din ăștia, avem și de alții.”

Europa Liberă: Câți? În proporție?

Svetlana Bivol: „Eu cred că interesați sunt cam 70 la sută. Așa văd

Svetlana Bivol
Svetlana Bivol

eu; văd publicul interesat care vine și cu mare drag își familiarizează și copiii. Poate că nici ei nu percep foarte bine și nu înțeleg, dar vin cu copiii în acest spațiu, în acest cadru, în aer liber, aud această muzică. Da, noi nu le dăm libretul operei acolo, că chiar nu reușim să facem…”

Anatolie Botnaru: „Dar ar trebui de dat, ar trebui de dat.”

Svetlana Bivol: „Probabil că ar trebui de făcut și aceste programe de sală cu libret, că e frumos, dar există un prezentator profesionist, care le mai dă unele noțiuni, îi inițiază în muzica ce se va interpreta. Este un proces educativ, estetic foarte, foarte important…”

Anatolie Botnaru: „Absolut necesar.”

Svetlana Bivol: „Și mie îmi pare că totuși oameni care-și manifestă interesul sunt foarte mulți acum.”

Europa Liberă: Dl Botnaru, spuneați de săteni care vin, mă rog, mai ales dacă-i pe gratis, cred că o să aveți mai mulți, dar oamenii care vin din afară așteaptă doar opera sau așteaptă și tot suplimentul, tot meniul – să aibă și infrastructură, să aibă și o mâncărică, să aibă și unde parca mașina?

Anatolie Botnaru: „Voi zice și eu ca dna Svetlana – să fiu sincer?”

Europa Liberă: Da!

Anatol Botnaru
Anatol Botnaru

Anatolie Botnaru: „Deci, lumea, dacă azi s-ar face publicitate nu știu de care, cu părere de rău, nu prea vin în teatre, nu prea vin, dar trebuie să-i trezești. Și lumea vine la ceva divers. Mai ales când se întâmplă ceva într-un sat sau undeva, mai ales la Butuceni, că acolo ai de toate, e o frumusețe, chiar numai și o plimbare merită, poți nici să nu mănânci. Și atunci ei vin, descoperă asta și muzica clasică, și tot ce se întâmplă. Au să vorbească. Cum a spus și Pfeiffer: „Dacă după opera „Nabucco” din Butuceni, cineva, măcar un om sau zece au să se uite în internet ce este la Teatrul de Operă sau ce este la Filarmonică și au să caute opera asta acolo, înseamnă că deja rezultatul noi îl avem”.”

Europa Liberă: Dar străinii vin deja la acest festival?

Anatolie Botnaru: „Da! Noi avem acum un oaspete; la a treia ediție vine din Elveția și el m-a sunat într-o zi și mi-a spus: „Eu mă prind că eu întruna mă gândesc la acest festival”. Ce a văzut el? Iată acum pe opt zile este cazat la noi. Și el este aici. Avem oaspeți din Austria de unde-i Pfeiffer. În primul an au venit la noi cinci familii. A fost Ioan Holender de la Viena cu familia și cu televiziunea și au făcut un film despre noi. A fost și dna Svetlana…”

Svetlana Bivol: „Da, foarte frumos!”

Anatolie Botnaru: „El a spus: „Eu cred că voi nu vă dați seama ce ați făcut, cât e de frumos și de interesant și de special asta”. Pentru că așa proiecte cum sunt în Butuceni, cum se face „DescOperă” pe pasionați, fiindcă el nu se face pe structuri, pe companii, pe guverne ș.a.m.d., se face pe persoane. Se face pe Bivol, se face pe Botnaru, se face pe Babuc ș.a.m.d. Asta tot pe oameni concreți care se ocupă, pe Grosu ș.a.m.d.”

Svetlana Bivol: „Apropo, Dvs. m-ați numit entuziastă și mi-a venit imediat această idee, cum este dirijor-șef, regizor-șef este entuziastul-șef – dl Botnaru.”

Europa Liberă: Sunt de acord.

Anatolie Botnaru: „Provocatorul…”

Svetlana Bivol: „Să-l completez. Iată vreau să vă răspund și eu la această întrebare. Dar de ce nu, după ce consumă un produs de calitate, să meargă și să consume un pahar de vin și să cineze? În Europa este absolut practicat acest lucru. Sunt restaurante în fiecare teatru.”

Anatolie Botnaru: „Da, se completează.”

Svetlana Bivol: „Eu am experiența asta, când operele mari le duceam în turneu și ni se solicita să facem cu un singur antract, să fie în două acte, să le scurtăm, să le comprimăm. De ce? De atâta că neamțul sau francezul își ia cinci euro pentru cafea în pauză și dacă-s două pauze ce face? Adică există această mentalitate, dar după asta vin toți la cină. Noi am fost în Danemarca. Toată lumea vine pe interese. Un club vine la șase, discută, comunică și după asta merg toți împreună la Operă. Este firesc acest lucru ca omul să consume și altceva după artă.”

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Europa Liberă: De la străini, iar la ai noștri. Dna Bivol, dl Botnaru, totuși nemții care au creat muzica știu să facă și Mercedesuri.

Svetlana Bivol: „Da!”

Europa Liberă: Noi de ce nu facem Mercedesuri? Noi atâta ne lăudăm că suntem harnici, că Dumnezeu ne-a pus mâna pe cap. Și de ce nu facem Mercedesuri, de ce măcar nu păstrăm ordinea?

Anatolie Botnaru: „De atâta că fac nemții Mercedesuri! Noi știm a prăși, noi trebuie să prășim și nu trebuie să ne rușinăm de asta. Scuzați, dna Svetlana, că v-am întrerupt.”

Svetlana Bivol: „Nu. Este corect!”

Anatolie Botnaru: „Deci, dacă noi știm bine a prăși și acum lumea vrea să vină să vadă master-class la prășit, pentru că eu nu l-au avut sau au uitat de 80 de ani, nouă trebuie să nu ne fie rușine și să dăm asta. Dacă la noi se mai mulge vaca cu mâna și nu bagă vacă prin cipuri, atunci noi trebuie să arătăm asta, dacă lumea cere.”

Europa Liberă: Ca element de turism, dl Botnaru, ca element de turism da, dar ca mod de viață, fiți de acord că asta-i depășit să ai ieșitoare în grădină?

Anatolie Botnaru: „Dacă 50 de țări din 200 ale lumii vor veni în Moldova să culeagă pătlăgele sau să mulgă vaca, căci ea nu se mai mulge nicăieri și aici noi suntem oleacă în mijlocul Europei, pentru că se mulg vaci și în Africa în murdărie și în guzgani ș.a.m.d., dar noi suntem cât de cât, moldovencele sunt cele mai mari gospodine, au făcut curățenie în toată Italia. Deci și aici se poate asta de făcut, atunci haideți să facem asta, să nu ne rușinăm. Dacă omul vrea să pună mâna pe o roșie, trebuie să fiți acolo. Dvs. sunteți destul la Butuceni, vrem să fiți mai mult, dar trebuie să simtă lumea ceea ce simțim noi acolo, pe loc. Cum apreciază străinii Moldova? În afară de Wow! n-am auzit nimic. Wow! Este incredibil. Voi ședeți cu fundul pe aur, dar nu înțelegeți asta. Noi nu trebuie să facem Mercedesuri, dl Botnaru.”

La Butuceni, desen de Vasile Botnaru (2016)
La Butuceni, desen de Vasile Botnaru (2016)

Svetlana Bivol: „Dar nivelul artistic este unul foarte înalt. Noi vorbim și de asta că același Pfeiffer ieri la conferința de presă a zis că nivelul profesionist este unul super.”

Europa Liberă: L-am auzit și eu.

Svetlana Bivol: „Dar este un adevăr!”

Europa Liberă: Dna Bivol, dar nu cumva îi din complezență, că trebuie să fie politicos?

Svetlana Bivol: „Nu, este adevărat!”

Anatolie Botnaru: „Nu! Nu-i de la Pfeiffer asta!”

Europa Liberă: Nu-i el omul, da?

Anatolie Botnaru: „Nu-i el omul!”

Svetlana Bivol: „Credeți-mă că nu. Doar a zis: „Corul este de nivel internațional”, așa a zis. Orchestrele fiecare în felul său, dar zice corul, mai ales la „Carmina Burana” este unul absolut fantastic. Nu, el este foarte sincer, dar și foarte dur, să știți. Dar este un lucru foarte bun pentru muzicieni. Când un dirijor dur, exigent știe ce să facă cu ei, știe cum să le ceară și să scoată rezultate din asta. Nivelul este unul foarte, foarte înalt. Nu întâmplător eu întotdeauna zic că în domeniul nostru, al culturii muzicale, de mult suntem integrați în Europa, foarte de mult.”

Europa Liberă: Ce zice Agafița despre el?

Svetlana Bivol: „Agafița despre el zice foarte bine. Zice că este un muzician bine instruit, bine pregătit, cu o manieră diferită de a noastră…”

Europa Liberă: Iată, despre manieră. El vine, la cât mă pricep eu, el vine cu un mod al lui de a interpreta aceeași muzică?

Svetlana Bivol: „Da, de a interpreta și de a trata…”

Europa Liberă: Ce manieră are el? Cum o caracterizați?

Svetlana Bivol: „Are o manieră austriacă, dacă doriți. El o face foarte rațional, cerebral, dar o face bine până la urmă. Vreau să fac o glumă, dacă doriți, legată de orchestre. Muzicienii buni într-o orchestră bună zic: „Maestre, dacă o să vorbiți cu noi urât, noi o să cântăm după mâna Dvs.”. (râde) Asta e o glumă, deoarece muzicienii buni își cunosc partiturile pe din afară, ei cântă bine. Nu vorbesc că nu e nevoie de dirijor, dar fiecare dirijor trebuie să transmită foarte multă energie și să scoată înapoi de la ei același lucru. Nu, este diferit de alți dirijor. Doar în Moldova câți dirijori avem, foarte mulți și fiecare este absolut diferit – temperament, caracter, talent, șapte ani de acasă și tot ce doriți, totul include.”

Europa Liberă: De câțiva ani suntem martori cum crește popularitatea la Chișinău Youth Orchestra.

Svetlana Bivol: „Da…”

Europa Liberă: Noi, Europa Liberă, am mers cu o trupă prin sate, am văzut turneul celebru. Eu îndrăznesc să vă dau dreptate că într-adevăr se umblă deja la gena moldovenilor care joacă numai „Băsmăluța” și, slavă Domnului, nu ascult manele, dar totuși mai au încă priză la chanson. Credeți că s-ar putea să revină în școală muzica, așa cum era înainte, obligatoriu?

Svetlana Bivol: „Ar trebui. Eu consider că obligatoriu. Un copil care face muzică nu poate fi criminal. Să știți că este absolut firesc. Un copil care studiază muzică are o altă deschidere, o altă sensibilitate. El se educă într-o altă lume.”

Europa Liberă: Sunteți prietenă cu Monica Babuc. De ce nu obțineți să revină muzica plenar în școală? Din sărăcie asta oare se întâmplă?

Svetlana Bivol: „Eu cred că mai vorbim și pe tema asta. Noi suntem unica instituție, dacă doriți, care promovăm acest gen de activitate, de programe educative cu copii din clasa întâi până la ultimul an al facultății. Facem aceste programe, abonamente, programe educative unde educăm spectatorul. Și cum zice dl Botnaru, cum a zis, de fapt, Pfeiffer: „Dacă zece persoane pe urmă o să caute în repertoriul teatrului „Nabucco” sau altceva”, dacă acest copil, unul din clasă, peste o săptămână vine cu mama de mână la alt concert sau cu un coleg de clasă, dacă acel viitor jurist de la facultate, după abonamentul lui, vine peste o săptămână la un concert simfonic, deja suntem pe o cale dreaptă.”

Anatolie Botnaru: „Uitați-vă mi-a venit acum o idee. Deci, dacă vor veni zece proprietari de baruri, de restaurante și au să asculte acolo, și au să se trezească că Verdi este o muzică frumoasă, și Mozart este o muzică frumoasă și se va trezi și se va duce și va pune în barul lui sau în restaurantul lui nu va mai pune manele, dar va pune Mozart sau va pune Chopin, atunci…”

Svetlana Bivol: „Dar sunt baruri din astea în Chișinău…”

Anatolie Botnaru: „Sunt deja, dar au să fie și mai multe după asta, credeți-mă. Poate acolo, dna Bivol, dacă veți avea cuvântul, trebuie de dat ideea la oameni să vină și să pună prin restaurante și prin hoteluri să răsune? În Butuceni deja răsună Mozart.”

Svetlana Bivol: „Bravo, bravo!”

Anatolie Botnaru: „Încetul cu încetul lumea o să înțeleagă. Eu, de

pildă, când aud manele când merg oamenii cu mașini bune și mai puțin bune prin sat, unde este liniște, cântă cocoșii ș.a.m.d. și el intră în sat cu viteză învăluit de praf și din mașina lui răsună chanson sau manele, prin mine trece… Sunt un om bun, dar îmi vine să arunc cu pietre în ei. Deci cum tu ai intrat…”

Svetlana Bivol: „Și asta nu e foarte rău…”

Anatolie Botnaru: „Nu e rău, dar să asculte într-un club acolo. Mozart este bun peste tot.”

Europa Liberă: Dna Bivol, Dvs. ați fi de acord să faceți parte dintr-o formațiune care s-ar numi „Poliția estetică”, de exemplu?

Svetlana Bivol: „Aș fi polițistul bun! (râde).”

Europa Liberă: Da, dar eu am impresia că un pic de forțat ar trebui lumea. Nu știu pe ce cale, poate pe cale comercială. De exemplu, să le dai o bere mai ieftină la un bar unde pui Mozart și Chopin?

Svetlana Bivol: „Ar fi frumos, e o idee frumoasă. Cei care ne ascultă, proprietarii barurilor ar trebui să preia această idee. Chiar e foarte faină. Veniți aici, vă dăm o bere mai ieftină sau o cafea…”

Europa Liberă: Cu condiția că ascultați o anumită muzică?

Svetlana Bivol: „Da!”

Europa Liberă: De ce? Pentru că mediul muzical estetic educă mult mai bine decât vorbele, practicile care se întâmplă zi de zi contează mult mai mult pentru copiii care acum au un timp limitat ca să intre la ei acolo un anumit set de valori muzicale, culturale, arhitecturale. Vreau să vă mai întreb dacă Dvs., dl Botnaru, aveți de gând – ați spus deja de Valy Boghean – să folosiți scena pentru diferite genuri de muzică, inclusiv jazz, pentru că și jazz-ul…

Svetlana Bivol: „Foarte bine se încadrează acolo, da.”

Europa Liberă: Eu sunt fanul jazz-ului și mă bucur că prinde și jazz-ul la noi. Dvs. sunteți gazda festivalurilor.

Anatolie Botnaru: „Da, tot ce este neam cu muzica clasică este binevenit în prim-plan acolo, la Butuceni, dar nu eu sunt anume persoana care trebuie să decidă. Noi ne aflăm într-o rezervație care aparține Ministerului Culturii, cultural, natural ne aflăm într-un sat și desigur trebuie respectate în primul rând aceste lucruri care… Unde a venit muzica? A venit acolo unde este frumos, bine ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Și pentru asta ce trebuie – un comitet, o asociație?

Anatolie Botnaru: „Trebuie o strategie. Dar sunt eu comitetul acolo pe loc și am o relație foarte bună cu Ministerul Culturii, suntem într-o colaborare bună și cu teatrele, am făcut și…”

Europa Liberă: Haideți să vorbim la modul practic. Eu, de exemplu, vin cu propunerea să facem un festival de muzică africană și dansul buricului indian.

Anatolie Botnaru: „Așa…”

Europa Liberă: Eu cui trebuie să mă adresez, cine trebuie să-mi aprobe asta?

Anatolie Botnaru: „Hai răspundeți-mi Dvs., la cine vă adresați, dacă vreți în Butuceni să faceți un festival de acesta? Spuneți-mi Dvs.” (râsete)

Europa Liberă: Sigur că vin întâi că-l cunosc pe Botnaru, dar Botnaru nu trebuie să-și asume…

Svetlana Bivol: „Nu poate.”

Anatolie Botnaru: „Da, nu poate și nu trebuie. Prima ce era să încerc să fac, dl Botnaru, când am început lucrurile acestea, noi ne gândeam că să nu fie aici buricul. Și vă conving până în seară, dacă chiar implic și paharul, vă conving și o să spuneți: „Da, nu este o idee bună!”. Și o să vă dau varianta în care sat, al cărei țări să vă duceți să faceți toate acestea.”

Europa Liberă: Am înțeles.

Svetlana Bivol: „Dar jazz-ul este foarte fain…”

Anatolie Botnaru: „Dar jazz-ul și lucrurile care sunt, da, folclorul nostru este foarte, și eu am visul ca să vină Frații Advahov, să vină „Lăutarii”, să vină alte formații de muzică, dar numai și numai într-un mod foarte și foarte cultural, ca să promovăm lucrurile astea arhaice, uitate. La noi este Valy Boghean, în general, are scena lui acolo, dar este Zinaida Bolboceanu, o cântăreață nemaipomenit de talentată, care știe cum trebuie să fie lucrurile. Iată așa noi trebuie să le dăm. Mai avem niște formații amatoare din Orhei care vin și nu vă puteți imagina cât de frumos fac oamenii ceia, niște profesori, care seara îi dau și cu sapa și vin și la noi acolo și arată cultura asta populară. Noi avem visul ca nunțile să le facem acolo, dar numai… niciun fel de baloane colorate și lebede și nu mai știu ce acolo puse…”

Svetlana Bivol: „Totul autentic…”

Anatolie Botnaru: „…prostii, perdele, când aud cuvântul perdele ș.a.m.d. Deci este natura în jur, este tradiția, este tot, sunt niște oameni simpli care așa cum sunt ei, dar le-ai spus că „uite, cum era în trecut” și atunci ei și faci lucrurile acestea și promovezi. Noi pe asta ne ținem.”

La Butuceni în 2016
La Butuceni în 2016

Europa Liberă: Presupun că nici artificii nu veți accepta?

Anatolie Botnaru: „Nu, nu accept! Se stresează caii, nu accept! Mai fac vecinii pe acolo și am spus: „Nu se poate!”. Noi muzică nu punem, în restaurant nu avem muzică; lumea stă în restaurant și aude păsărelele, aude cum latră câinii, aude Răutul din vale, vântul ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Și miroase a fân…

Svetlana Bivol: „Da, miroase a fân.”

Anatolie Botnaru: „Și-i OK și avem toate animăluțele acolo, avem măgărușul acesta care îi face câte un trombon în sat și lumea s-a trezit, dacă adoarme cumva cu vinul în mână. Și este suficient. Sau muzică folclorică, dar dată așa dozat, frumos.”

Europa Liberă: Și covoarele… Jos pălăria pentru interesul Dvs. vizibil să păstrați covoarele! Cred că un festival al covoarelor acolo și-ar găsi locul.

Svetlana Bivol: „Și-ar găsi.”

Anatolie Botnaru: „Când mi se propune ceva, prima ce fac, îl sun pe dl Postică de la Ministerul Culturii, dacă am cumva îndrăzneala, că este foarte ocupată dna Monica, o compătimesc. Și atunci ne sfătuim. Vine cineva cu propunerea și eu spun: „Bine, dar asta trebuie făcut împreună cu Ministerul Culturii, cu specialiștii, ca să nu fac eu acolo niște…”.”

Europa Liberă: Am înțeles. Deci, dansul buricului am înțeles că nu are șanse.

Svetlana Bivol: „Nu, nu are șanse!”

Anatolie Botnaru: „Noaptea…”

Europa Liberă: La modul practic, iată, un om care vrea să vină la DescOperă, ce cheltuieli are de suportat – să plătească un bilet, să pună niște bani de-o parte pentru o cină, dacă vrea neapărat. Și încă ce mai are de cheltuit? O pelerină în caz de ploaie și o pereche de cizme. Cam la ce sumă se ridică asta?

Anatolie Botnaru: „Eu vă fac o comparație în paralel și, dacă o să mai vreți să mă întrebați, o să mă întrebați. Deci, când se duc la nunți și când se începe concursul acesta de cât punem la nuntă, numai că nu în lei, dar acolo în euro, atunci îi OK.”

Svetlana Bivol: „Suntem nevoiți să cântăm la nunți.”

Europa Liberă: Acum cât e – 100, 200 de euro?

Svetlana Bivol: „Mai mult. Perechea 200-300 de euro neapărat trebuie să pună.”

Europa Liberă: Așa, plafonul? OK.

Anatolie Botnaru: „Nu-i plafonul, este și mai ceva.”

Svetlana Bivol: „Nu-i plafonul, dar oricum este media…”

Anatolie Botnaru: „Dar când în fața ta stă o orchestră de 100 și ceva de oameni sau 200 de oameni, sau 60 de oameni profesioniști, ei au familii ș.a.m.d. și ei trebuie plătiți. Și atunci noi începem că… se discuta că-i scump…”

Europa Liberă: Dar eu nu discut în termenii ăștia că-i scump sau îi ieftin. La modul practic?

Anatolie Botnaru: „Înțeleg.”

Svetlana Bivol: „La modul practic, care ar fi suma? Uitați-vă biletul costă de la 150 la 300 de lei.”

Anatolie Botnaru: „De la 250 până la 300 asta este biletul, asta este nimic pentru ceea ce se propune.”

Europa Liberă: Pentru pensionari se scade la 150?

Anatolie Botnaru: „Da, e 150. Până în 300 de lei biletul, te deplasezi cu mașina, costă cât costă…”

Europa Liberă: 50 de kilometri.

Anatolie Botnaru: „Da, 50 km încolo, 50 km înapoi; parcarea este organizată, este tot; mâncare, vrei doar să mănânci un pic… Uitați-vă, eu am fost la Viena de câteva ori, la St. Margarethen am văzut „Rigoletto”. Și acolo te duci, intri exact ca în teatru, ți-ai luat o apă minerală, ai luat o chiflă ceva acolo sau o tartină, ai mâncat, te-ai dus, ai văzut opera, te-ai întors și te-ai dus acasă. Încă anul trecut vorbeam și cu dna ministru, și cu toată structura cu care lucrăm, haideți să nu mai vorbim atâta de stomac și de sarmale, că ele sunt întrebate oricum, haideți să ne ducem acolo să vedem ce se face cu opera și apoi…”

Europa Liberă: Eu voiam să văd tot pachetul turistic cât ar costa pentru un om? Într-o mie de lei încape omul?

Anatolie Botnaru: „Încape. Îi prea mult, îi prea mult.”

Svetlana Bivol: „O familie cred că.”

Europa Liberă: Am înțeles. O familie – o mie de lei, cred că e o sumă potrivită.

Anatolie Botnaru: „Dar merită, merită!”

Europa Liberă: Și cum îi remunerați pe participanții la acest festival?

Svetlana Bivol: „Noi îi remunerăm pe acești participanți, grație Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, cu un 500 de lei per instrumentist, per concert.”

Europa Liberă: Pentru o seară?

Svetlana Bivol: „Pentru o seară da, dar repetiția de cinci zile în față și un solist primește un pic mai mult. Adică nu că un pic mai mult, mă rog, două-trei mii de lei. Cam așa.”

Anatolie Botnaru: „Vreți părerea mea?”

Europa Liberă: Da.

Anatolie Botnaru: „Deci, Pfeiffer, când am început numai a discuta, el a spus: „Primul lucru – artiștii trebuie să simtă că ei sunt plătiți”. Știți cât costă un hamal? Tot 500 de lei.”

Svetlana Bivol: „Încă nu simt, dar…”

Anatolie Botnaru: „Pe viitor va fi.”

Svetlana Bivol: „Dar interesul lor este de a cânta acolo, le place cadrul acela, le place să cânte acolo. Și asta-i.”

Europa Liberă: Au devenit addicted, dependenți?

Svetlana Bivol: „Da, da!”

Europa Liberă: Așteaptă și ei festivalul?

Svetlana Bivol: „Așteaptă și ei festivalul, le place să cânte acolo, le place să se afle în mediul acesta, le plac plăcintele dlui Botnaru…”

Anatolie Botnaru: „Noi am făcut diferite acțiuni. Am invitat orchestra anul trecut la Teatrul de Operă, ne-am dus la ei și a avut loc încheierea sezonului.”

Svetlana Bivol: „Dl Botnaru, dar de ce vorbim noi într-un fel de această mâncare/nemâncare? E firesc acest lucru. Eu nu vorbesc că eu sunt o mâncăcioasă sau… Nu țineți minte la Teatrul Mare sau la Teatrul din Moscova când mergeam și pentru tartinele cu icre roșii?...”

Europa Liberă: La orice teatru se merge și la bufet.

Svetlana Bivol: „Da, și la bufet. De ce nu și la un 50 de grame de coniac bun la operă? Este un lucru absolut normal.”

Anatolie Botnaru: „Ele se ajută una pe alta.”

Svetlana Bivol: „Da, se completează.”

Europa Liberă: Chiar eu nu vorbesc în termeni critici și peiorativi despre asta, pentru că tocmai face parte din grija pentru spectator…

Svetlana Bivol: „Exact, exact!”

Europa Liberă: …pentru ca el să plece mulțumit. Sigur că o să fie din aceștia care o să plece nemulțumiți, întotdeauna o să existe.

Svetlana Bivol: „Sper să nu existe.”

Anatolie Botnaru: „Chiar n-am auzit, chiar n-am auzit.”

Europa Liberă: Unul, de exemplu, căruia poate să nu-i placă că era umed balotul de paie.

Anatolie Botnaru: „Dacă vrei, în genunchi stai și vezi asta și nu cauți mare confort. Anul acesta ne-am făcut lecția. Suntem nu cu baloturi de paie, dar cu baloturi de fân. Deci, pe baloturi vor fi așternute țoale, va fi totul pe numere… Sper să reușim toate lucrurile acestea, că Dumnezeu ne ține așa oleacă de curelușă și nu putem amenaja baloturile, fiindcă ar putea să plouă înainte de asta.”

Europa Liberă: Noi imprimăm emisiunea asta din timp, difuzată fiind duminică. O să comparăm deja cum vă pregătiți, cu experiența, dar eu sunt absolut convins că o să fie formidabil. Aveți componenta principală – aveți muzica, aveți spectatorul predispus pentru așa ceva. Eu vă mulțumesc, întâi de toate, pentru că aveți energie, dorință și motivație pentru ca să nu renunțați, nu v-am văzut spunând că renunț, orice ar fi.

Anatolie Botnaru: „Doamne ferește! Numai mort.”

Europa Liberă: Doamne ferește! Doamna Bivol la fel am spus în preambul că dânsa lucrează în condiții foarte dificile, dar mereu zâmbește.

Svetlana Bivol: „Mulțumesc!”

Europa Liberă: Eu nu știu de unde aveți această energie nucleară.

Svetlana Bivol: „Muzica, doar muzica…”

Europa Liberă: Muzica, da? Centrala este muzica. Iar cei care ne vor privi deja după ce se consumă festivalul, sunt convins că o să aveți propriile impresii, propria experiență, iar dacă, Doamne ferește, ați ratat – la anul.

Anatolie Botnaru: „Dar rezervați de pe acum pentru la anul!”

Svetlana Bivol: (râde) „Apropo este termenul stabilit – al treilea week-end al lunii iunie.”

Europa Liberă: 2019.

Svetlana Bivol: „În general, va fi așa – în fiecare al treilea week-end.”

Europa Liberă: De acum înainte, al treilea week-end din iunie. Cândva o să fie și în calendarul sărbătorilor naționale. Cine apucă, o să se convingă.

Svetlana Bivol: „Dă Doamne!”

Doamnelor și domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi, la care au participat Svetlana Bivol, directoarea Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” din Chișinău, și Anatolie Botnaru, directorul pensiunii Eco-Resort din Butuceni.

AntiNostalgia – privind spre viitor

Radio Europa Liberă reia seria „Antinostalgia”: documentare, dezbateri publice si mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor” (Winston Churchill)

XS
SM
MD
LG