Într-un articol apărut pe blogurile Adevărul, Iulian Chifu spune că Igor Dodon va părăsi coaliția încheiată de Partidul Socialiștilor cu blocul ACUM „imediat ce majoritatea pro-rusă este consolidată. Şi probabil că aproape este”, pentru că Partidul Democrat pierde în ritm rapid parlamentari, iar formațiunea lui Ilan Șor „așteaptă un stăpân”.
Faimosul consens dintre Uniunea Europeană, Statele Unite și Rusia privind soluția de guvernare de la Chișinău nu a fost, de fapt, un acord cu garanții reciproce. A fost vorba doar despre „preluarea deplină a controlului de către Rusia lui Putin la Chişinău, şi pe Prut, şi în spatele Ucrainei. La frontiera NATO şi UE. Lipseşte, spune Chifu, „doar actul efectiv, dar dă bine să ai un guvern pro-occidental curat, de vitrină, care să facă şi dezoligarhizarea prin curăţirea administraţiei de români, pro-români şi unionişti”. Ceea ce s-a obținut prin coaliția PSRM-ACUM provoacă neliniști și Statelor Unite, care au baze militare foarte aproape, și la Bruxelles (e totuși vorba de linia de frontieră a Uniunii), dar mai ales în România. Sau așa ar trebui să fie.
Tot pe blogurile Adevărul, o analiză semnată de Dan Dungaciu sub egida LARICS numără un an de când un fake news continuă să circule nestingherit : cum că în 2018 s-a votat la ONU rezoluţia „Retragerea completă şi necondiţională a forţelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova”. „Aparent, (…) un mare succes diplomatic. În realitate, e o capcană”. Dungaciu consideră că chiar din titlu se vede că e vorba de manipulare: se vorbește de forțe străine, nu rusești, și nu se prevede niciun termen de punere în aplicare. În textul rezoluției manipularea e și mai evidentă, consideră analistul: se spune clar că nu e vorba de retragerea „completă şi necondiţionată“ a trupelor ruse, ci de „retragerea trupelor din aşa-zisul Grup Operativ al Federaţiei Ruse (GOPR) şi a muniţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova. Şi atât!”.
În importanta Declaraţie a Summit-ului OSCE de la Istanbul, „se cerea explicit retragerea trupelor ruse fără să se facă nicio distincţie între aşa-zisul Grup Operativ al Federaţiei Ruse şi trupele ruse şi pacificatori. „Această distincţie este inventată de partea rusă şi impusă după 1999 și a ajuns, iată, să fie consacrată oficial de R. Moldova inclusiv prin rezoluţia de la ONU”. Între scopurile precise ale Rusiei s-ar afla, în opinia lui Dungaciu, și acela de a conduce treptat Moldova și Ucraina spre soluția federalizării (adică adoptarea unui statut de autonomie pentru Transnistria și respectiv Donbas) de bunăvoie, cu senzația că își rezolvă singure problemele.
Marius Diaconescu se referă, în aceeași publicație, la vizita de mâine în România a premierului moldovean Maia Sandu, la invitația președintelui Klaus Iohannis. Maia Sandu vine cu speranțe, ar trebui să plece cu încredere, consideră autorul, care detaliază în articol formele prin care Rusia este foarte activă în Republica Moldova, fără să fie însă și dispusă să cheltuie vreun ban. Așa că planul e simplu: „Consolidarea influenţei sale în Moldova pe banii UE sau ai României. Astfel se explică schimbarea la faţă din ultimele săptămâni, vizibilă la Chişinău”.
