O mare surpriză a alegerilor din 15 noiembrie a fost victoria categorică a Maiei Sandu în Orhei, fieful Partidului Şor, oraşul în care mulţi oameni „se ţin” de oligarhul Ilan Şor. Maia Sandu a luat 70% acolo unde 70% ia mereu Partidul politicianului fugar. Un rezlutat care a provocat multă nedumerire şi chiar stupoare. Ce s-a întâmplat? Cum e posibil aşa ceva?
E greu de spus. Au conlucrat pesemne mai mulţi factori. Primul şi cel mai important a fost acela că în turul doi lipsea Violeta Ivanov, candidata Partidului Şor, care făcuse furori la Orhei în primul tur. În absenţa unui canididat al lui Şor, oamenii au fost lăsaţi să voteze cum le trece prin minte. Unde mai pui că nu au existat nici un fel de mesaje ale formaţiunii lui Şor privind susţinerea vreunui candidat rămas în competiţie. În fond, dacă ne gândim mai bine, Partidul Şor nu se înţelege prea bine nici cu socialiştii, nici cu PAS. Îi era deci cam totuna cine câştigă. Aşa că poporul a avut libertate deplină.
De ce însă orheienii au făcut saltul halucinant de la Şor la Sandu şi nu au mers spre Dodon? Cred că această alegere ne arată cât de nesigure şi maleabile sunt preferinţele alegătorilor moldoveni. A fost probabil o alegere spontantă, făcută în baza unor calcule simple şi pragmatice. Satisfăcuţi de trotuarele reparate şi microbuzele noi, fascinaţi de luminile OrheiLand-ului, orheienii s-au gândit că pro-europeana Maia Sandu e mai aproape de asemenea performanţe economice decât socialistul Dodon. Fireşte, nu bag mâna-n foc. E o supoziţie. Şi e de presupus că mâine, la alte alegeri, aceşti orheieni vor vota masiv din nou Partidul Şor.
Ar fi o analiză interesantă aceea legată de mentalitatea coagulată în ultimii ani la Orhei, acest Monaco al Estului, vorba lui Şor. Sunt convins că vom mai avea ocazia să discutăm despre orheieni şi oprţiunile acestora.
