Multe din comentariile zilei conțin o notă de ilaritate, după ce Liviu Dragnea, liderul Partidului Social-Democrat, de guvernământ, a declarat aseară la televiziune că ar fi fost victima unei tentative de asasinat. Asta la numai o zi după ce unul dintre favoriții săi, vicepremierul Darius Vâlcov, a „mărturisit” că a rezistat unei tentive de racolare de către KGB. Numai că Serviciul Român de Informații și Parchetul General nu au primit nicio informație și nicio sesizare despre întâmplarea de anul trecut a lui Liviu Dragnea, iar Darius Vâlcov e cam tânăr pentru o carieră în KGB, care s-a desființat în 1991, arată Florin Negruțiu pe site-ul republica.ro.
„Ce urmăresc acești doi panglicari? Cum să torni atâtea baliverne și să nu te aștepți că lumea va râde de tine? (…) Probabil că de asta și vor să ne convingă: că sunt lipsiți de discernământ; să ne convingă pe noi, dar mai ales pe judecătorii în mâna cărora așteaptă sentințele lor definitive”, scrie Negruțiu, care vorbește despre „scamatoria” lui Dragnea și despre cum „și-a pus capul în ghips în legătură cu represiunea din 10 august” – aluzie la o celebră soluție a unuia dintre generalii lui Ceaușescu, Victor Atanasie Stănculescu, care și-a pus piciorul în ghips ca să nu fie implicat în reprimarea revoluției din decembrie 1989.
Într-un comentariu de blogger din Adevărul, Sebastian Jucan consideră puțin probabilă ipoteza cu „nebunia” lui Dragnea. Dacă ar fi înnebunit, probabil că oamenii din PSD l-ar fi „mazilit” deja. „Nu au fost acţiunile unui om nebun, ci o nouă etapă a unui plan bine pus la punct de subminare a încrederii populaţiei în toate elementele asupra cărora partidul nu are control”.
Și Cristian Pantazi, de la G4media, îi numește pe Dragnea și Vâlcov „cei doi clovni”.
Altele ar fi însă problemele de care ar trebui să fie îngrijorați oamenii politici ai României, arată Cristian Unteanu în Adevărul. În primul rând, izolarea severă, de fapt „auto-izolarea şi deriziunea care va produce efecte comparabile cu un teribil cataclism natural”. Afirmațiile celor doi lideri PSD sunt, în opinia sa, „halucinante pentru o țară membră NATO şi a Uniunii Europene. E foarte grav și pentru că, după ce „imaginea armatei române fusese făcută arşice după Revoluţie, acum avem a doua entitate esenţială din componenţa instituţiilor de forţă, jandarmeria, pusă sub oprobriu public pentru comportament descris ca fiind în afara regulilor democratice”.
E foarte grav, mai ales că se știe cât a durat neîncrederea în România, nu doar după mineriada din iunie 1990, ci și după incidentele româno-maghiare din martie 1990. Pe de altă parte, Uniunea Europeană are de gestionat două reuniuni foarte importante în perioada următoare, iar România ar trebui să fie conectată și să-și exprime poziția. Prima este la Ankara, unde Rusia se pregătește să tenteze statele europene cu proiecte comune de reconstrucție a Siriei, iar alta va avea loc la Salzburg, pe tema Brexit. „De ce nu interesează pe nimeni, chiar nu pot să înţeleg”, scrie Unteanu. Cert este, arată el, că „despre România a început din nou să se vorbească cu extrem de mare îngrijorare, revin relatările de presă din ce în ce mai neplăcute despre o ţară semi-mafiotă”.
