În cadrul proiectului Europei Libere „Antinostalgia - privind spre viitor” a avut loc vineri, 3 iulie, o nouă dezbatere online, la care au participat ca invitați doamna Viorica Olaru Cemîrtan, cercetătoare științifică superioară și lector la Universitatea din Upsalla, din Suedia, și istoricul de la Chișinău Ion Varta. Am întrebat-o pe Lina Grâu, coordonatoarea proiectului, finanțat de un grant al Ambasadei americane de la Chișinău, care au fost cele mai interesante întrebări ale publicului în cadrul dezbaterii?
Lina Grâu: „Am avut zeci de mesaje pe Facebook, subiectul pare să fie unul de mare interes pentru societatea noastră și unul care generează controverse. Am avut și mesaje de felicitare pentru inițiativa de a discuta subiectul, de exemplu, de la europarlamentarul Eugen Tomac. Dar în principal am avut oameni care au povestit despre istoria propriilor familii care au trecut prin deportări, dar, mai ales, despre faptul că aceste lucruri trebuie să se discute mult mai mult în școli.
Au fost și povești cu deportări, dar și prieteni de-ai Europei Libere, printre care și Iana Durbală, care s-au întrebat oare cum de au găsit forțe acești oameni să supraviețuiască și să lupte pentru a reveni acasă?
O discuție foarte vie a generat aspectul abordat în unul din filmele din dezbatere, cel al colaboraționiștilor, al sătenilor care au participat la deportări. Viorica Olaru-Cemârtan a subliniat faptul că și acești oameni de multe ori au acționat sub presiune și sub amenințări și că de fapt și ei sunt victime ale acelui regim.
Ion Varta a subliniat și faptul că de multe ori oamenii din sat care erau forțați să participe la deportări încercau să ușureze impactul asupra vecinilor lor sau să-i avertizeze. Este și povestea familiei sale, când în 49 bunicul a fost avertizat de sătenii și a reușit să fugă în alt sat și astfel au scăpat de deportare.
Cristina Cernei a scris într-un comentariu: „Noi, cei născuți pe timp de pace, nu avem dreptul să le judecam atitudinea. Or, noi azi ne comportam cumva altfel? E datoria noastră sa ne învățăm istoria de la victimele deportărilor și să nu permitem așa ceva vreodată. Păcat ca nu învățam din ce a fost!”
Paul Vrabie a comentat că oamenii nu cunosc adevărul despre deportări pentru că în școală nu s-a vorbit despre aceste lucruri, inclusiv în perioada independenței.
Sorin Pânca, un alt prieten de-al nostru de pe Facebook, a scris că trebuie mereu să amintim autorităților că puterea este la popor și că fiecare deparaj este taxat imediat și pe măsură.
Europa Liberă: Am văzut din materialele care erau pregătite pentru această dezbatere că discuția a fost gândită ca fiind nu numai despre Moldova. Despre ce alte situații dramatice, tragice din regiune am putut afla?
Lina Grâu: „Am discutat inclusiv și despre alte etnii care au fost deportate în acea perioadă, de exemplu, despre povestea germanilor deportați și din Basarabia, dar mai ales din România.
Un lucru important pe care l-am adus în discuție a fost că istoria, oricât nu am vrea noi pare să se repete – în regiunea noastră, în Crimeea, unde tătarii din Crimeea par să treacă prin experiențe parcă copiate la xerox din perioada sovietică: aceleași presiuni, aceleași persecuții din partea autorităților ruse, după anexarea peninsulei de Rusia, persecuții care forțează oamenii să părăsească peninsula. Este un aspect despre care vorbeau și prietenii Europei Libere care au urmărit dezbaterea pe Facebook, că atunci când lecțiile istoriei nu sunt învățate, riscăm să le repetăm. Și există aspecte dramatice pe care nu am vrea să le trăim noi și generația copiilor noștri.
Printre concluziile dezbaterii, cred că merită să o cităm pe Viorica Olaru Cemîrtan cu fraza că printre lecțiile trecutului este și faptul că democrația este un bun foarte fragil dacă drepturile cetățenești nu sunt exersate și dacă nu există implicare civică și participare la vot. Iar din subiectul deportărilor trebuie să învățăm solidaritate și importanța respectării drepturilor omului, teme care să fie și în programul școlar.
Iar Ion Varta a declarat că „amnezia colectivă naște monștri”.
Dintre comentariile prietenilor noștri de pe Facebook, l-aș cita pe cel al Valentinei Candu, care a scris că „e foarte greu de schimbat mentalitatea „omului sovietic”! Și îndeosebi cu o conducere actuală, ce nu-i cointeresata să scoată în evidență ororile comunismului!”
Alt utilizator a formulat o astfel de concluzie: „Dezbinarea care există la nivelul societății e alimentată de politic și aceasta confuzie ajunge și la tineri, cei de care depinde viitorul…”
