Zilele astea, spune Infotag, a ieşit la rampă liderul PCRM, Vladimir Voronin, care, la întâlnirea cu o delegaţie din Rusia, l-a beştelit pe Igor Dodon. Voronin a declarat că alegătorii “nu au votat atât pentru Maia Sandu, cât împotriva lui Igor Dodon, adică a fost un vot de protest împotriva unui trădător, demagog şi trândav”. În opinia lui Voronin, “Dodon şi aşa-numiţii săi “socialişti” au discreditat mişcarea de stânga din ţară. Înfrângerea lui Igor Dodon este sfârşitul firesc al carierei sale şi, în ansamblu, al Partidului Socialiştilor”.
Vreau să spun din capul locului că Vladimir Voronin mi se pare un politician mai serios decât ceilalţi preşedinţi ai RM (Snegur, Lucinschi şi Timofti). Voronin a rămas în politică şi după ce a plecat de la Preşedinţie, şi după ce partidul său nu a intrat în Parlament. Omul pare să fi îmbrăţişat politica pentru todeauna, deşi ar fi putut acum să se odihnească aidoma sus-pomeniţilor colegi. Din acest punct de vedere, Voronin merită remarcat. Mai departe însă nimic bun nu se prefigurează pentru Voronin, după părerea mea.
Supărarea lui Voronin poate fi înţeleasă. În fond, Dodon e un soi de discipol al său, un fost tânăr comunist în care liderul PCRM a avut încredere şi care a părăsit ambarcaţiunea comunistă, vrând să iasă de sub tutela mentorului. Iar fuga lui Dodon a cam şubrezit barca peceremistă, el luând cu sine şi alţi membri activi. De aceea, Voronin îl numeşte trădător pe Dodon.
În ceea ce priveşte ideea că Dodon şi socialiştii au discreditat mişcarea de stânga, lucrurile sunt mai complicate. Poate chiar însuşi PCRM prin aranjamentele sale cu PPCD a contribuit la discreditarea stângii. Altminteri, stânga moldovenească pare mereu discreditată din cauză că pune geopolitica mai presus de bunăstarea oamenilor.
S-ar putea Voronin să aibă dreptate când spune că mulţi au votat nu pentru Sandu, ci împotriva lui Dodon. Dar până la prăbuşirea socialiştilor şi până la renaşterea PCRM-ului mai trebuie multă timp să treacă. Partidul lui Dodon e puternic în Parlament, socialiştii luptă până la capăt, iar supoziţia că electoratul de stânga va avea acum o revelaţie şi se va arunca spre PCRM mi se pare de domeniul fantasticului. Îmi pare rău pentru Vladimir Voronin, dar viitorul frumos al PCRM-ului mi se pare improbabil. E un proverb: şi-a mâncat mălaiul, şi-a trăit traiul…
