Linkuri accesibilitate

Estul - mai izolat și mai la Est (I)


Istoria profețiilor despre Brexit oferă, deja, unul din cele mai jenante exemple de război propagandistic, iluzionism și - cu un termen deloc forțat - banditism informațional cunoscute de la Războiul Rece încoace. Rînd pe rînd, desprinderea Marii Britanii de UE a fost prezentată ca eroare colectivă, ignoranță națională și preludiu al Apocalipsei. Acest discurs, din păcate adoptat cu totul de mediile de informare și, în consecință prizat masiv de publicul larg, stă pe cîteva argumente șubrede și își trage seva, mai degrabă, din obligația emoțională impusă, ca de obicei, în numele Europei.

Astfel, e nepluazibil, ba chiar infamant, să acuzi nu mai puțin de 17,4 milioane de alegători că au votat desprinderea de UE din ignoranță. Aplicat oricărui alt grup național, etnic sau social de proporții acest diagnostic ar stîrni, fără îndoială, mînia și indignarea UE, a mass mediei și a cercurilor progresiste. În cazul celor ce au votat pentru Brexit e voie, deși nu e clar cum se mai poate împăca acest asalt cu standardele etice impuse sau cerute de „lumea bună”.

Al doilea argument, întrupat în nenumăratele analize, proiecții și cercetări, care dau ca sigur dezastrul economic și social care va urma Brexitului nu stă, pur și simplu, pe nimic. Mai întîi, trebuie observat că aproape toate sondajele și prognozele politice și economice ale ultimilor zece ani au fost infirmate. Criza financiară din 2008, rezultatul alegerilor din Statele Unite, rezultatul alegerilor generale din 2010, din 2016 și al referendumului din 2016 în Marea Britanie au infirmat toate zecile și sutele de sondaje care anunțau cu totul alte rezultate. Prognozele care preziceau căderea economiei britanice după referendumul de acum doi ani sînt, acum, cu grijă, uitate pentru că economia britanică merge bine și anume mai bine decît economiile statelor membre UE de pe continent. Cu șomajul adus la doar 4% și cu o creștere de peste 3%, economia britanică depășește clar economiile statelor UE din zona euro. Toate aceste date și teste par să conteze prea puțin.

Marea profeție apocaliptică asupra vremurilor post-Brexit continuă să țină afișul. Spectacolul e doar în aparență minor. Marea problemă a acestui front de presiune nu e eroarea ci omisiunea. Războiul propagandistic împotriva votului cu care Marea Britanie s-a desprins, perfect democratic, de UE ascunde adevăratele probleme pe care Brexitul le aduce cu sine. Există o încărcătură negativă masivă în Brexit, dar ea ține de viitorul strategic al Europei și privește în primul rînd, Europa de Est. Cu excepții izolate, această schimbare serioasă e aproape absentă din analizele prezentate opiniei publice.

Pe scurt și foarte vizibil, desprinderea britanică de UE pune capăt echibrului european și grăbește perspectiva hegemoniei germane. E, dealtfel, aproape hilar să observi graba cu care Germania și Franța au semnat un acord de cooperare aprofundată, încurajate de iminența Brexitului. Fastul și simbolistica acordului semnat de Merkel și Macron la Aachen respiră un aer de satisfacție, dacă nu cumva de ușurare strategică: în sfîrșit, putem împinge, oficial, înainte planuri de centralizare euro-franco-germană ca Fondul Monetar European, Armata Europeană și unificarea bugetară a zonei euro. Altfel spus: acum putem prelua Europa. Nu e nimic ilegal în această evoluție. Dar nici încurajator. Dacă e să pornim de la adevăruri elementare și îndelung probate, trebuie să remarcăm că Marea Britanie a practicat de sute de ani doctrina diplomatică și politică după care apariția unui centru de putere și comandă unic pe Continent trebuie descurajată cu orice preț. Unul din instrumentele principale ale acestei doctrine a fost și este încurajarea periferiilor europene, altfel zis, o lărgire a frontului European care se opune concentrării de potențial și putere la centru. Ultima manifestare clară a acestei doctrine a fost vizibilă în 2004 și 2007, cînd Marea Britanie a spijinit fără rezerve admiterea statelor est-eruopene în UE. Odată cu cu dezangajarea Marii Britanii, această doctrină dispare. Consecințele sînt grave și privesc, în primul rînd Estul Europei.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG