Linkuri accesibilitate

Eu și câinele meu, Securitatea (51)


Neculai Constantin Munteanu
Eu și câinele meu, Securitatea (51) - amintiri în serial de N.C. Munteanu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:26 0:00
Link direct

Europa Liberă în direct

31 ianuarie 2008

Moderatori: Ileana Giurchescu și Victor Eskenasy-Moroșanu.

Eu și câinele meu, Securitatea (51)

La numai câteva zile după ce am vorbit la TVR despre ofițerul de Securitate Vasile Măieran, mirându-mă că un om care, mai bine de 15 ani, n-a făcut altceva decât poliție politică, a fost păstrat în Serviciul de Informații Externe, doi ziariști de la „Adevărul” și „Cotidianul” au dat de urma lui. Tot ce afirmasem, cu anumite rezerve, era adevărat. Și nu numai că fusese făcut general după 1999, dar și că după pensionare a lucrat în diverse instituții, inclusiv guvernamentale.

Fostul general SIE a recunoscut că a lucrat ca director în conducerea Asociației Naționale pentru Protecția Consumatorilor și Promovarea Programelor Strategice din România. „– Am lucrat acolo foarte puțin, am stat două-trei luni. Nu aveam ce să fac pentru că sunt la pensie. – Și mai înainte? – Mai înainte am lucrat și la Garda de Mediu. A fost pe vremea d-lui Silinescu. Având o specializare în domeniul ăsta informatic, le-am pus la punct sistemul informatic la Garda de Mediu. Nu am ocupat o funcție de conducere. Eram consilier și eram plătit și foarte prost. Am făcut însă acest lucru pentru că mă plictiseam”.

Bietul general! Era la pensie, se plictisea, simțea nevoia să facă ceva pentru țară, iar țara, generoasă, i-a oferit ceva, dar a fost ”prost plătit”. Era pe vremea guvernului Năstase, care a avut mai mulți consilieri din rândul securiștilor, printre care și pe generalul Silinescu, aterizat la Garda de Mediu, unde l-a tras după sine și pe generalul Vasile Măieran. Și altceva? A, da. „Eu nu l-am bătut pe Neculai Constantin Munteanu. Nici vorbă. La audierea dânsului au participat patru persoane. Sunt vreo treizeci de ani de atunci. Nu eram eu cel care l-a bătut. Eu aveam ca obiectiv revista «Cinema» și am cules informații despre dânsul, când a făcut atunci niște declarații”. În fine, am și eu o mărturie dintr-o sursă autorizată! E adevărat, nu Vasile Măieran – pe atunci era prea mic în ștat – m-a bătut, dar a fost martor la acea bătaie și știe cine mi-a tras-o. În rest, desigur, n-a cules decât niște informații despre mine de la turnătorii de la revista «Cinema». Și asta înseamnă totuși poliție politică! Iar cu această interpretare dl Măieran nu mai este de acord:

„Faptul că am fost invocat în cartea dlui Pelin, asta este altceva. Atunci s-a făcut o analiză pe care am semnat-o eu. Asta a fost toată prezența mea, pentru că, în rest, eu n-am avut nicio legătură. Eu am condus grupa asta Eterul o singură lună, după care am plecat în altă parte. În problema asta, Eterul, lumea înțelege greșit, pentru că noi nu ne ocupam de ziariștii de la Europa Liberă. Era problema contactelor care veneau din afară și făceau legătura cu diverși oameni nemulțumiți din țară”.

Aici, Vasile Măieran, ca orice securist care se respectă, minte. Nu numai că s-a ocupat nemijlocit și de ziariștii de la Europa Liberă, dar există și nenumărate alte probe că a făcut chiar poliție politică.

Bomboana de pe colivă abia acum vine: fostul general zice că nu are niciun ziarist pe conștiință și niciun alt cetățean al României. „Din contră, eu cred că mulți se gândesc și acum cu multă recunoștință la mine. Din poziția asta, se putea face mult bine, dar și mult rău. Eu am făcut mult bine inclusiv pentru domnul Neculai Constantin Munteanu, pe care îl respect ”.

Nu știu în ce a constat binele pe care mi l-a făcut. Probabil că atunci când mi-a spus „Ai grijă să nu te calce tramvaiul” nu era vorba de o amenințare, ci despre o punere în gardă a supra intențiilor rele ale colegilor lui, „securiștii cei răi”.

Cât despre faptul că fostul securist mă respectă, asta aduce cu decorația pe care mi-a dat-o Ion Iliescu „pentru afimarea și apărarea democrației lui România”: seamănă mai mult cu o tinichea de coadă.

Problema e alta și nu mai este a mea, este a României. Cum se face că un fost ofițer de Securitate, care nu a făcut altceva decât poliție politică, a fost păstrat în Serviciul de Informații Externe, serviciu îndelung reformat și care ar trebui să cuprindă elita ofițerilor de informații, și nu edecuri ale fostei Securități?

Săptămâna viitoare, despre un trimis al Securității la Europa Liberă.

Până atunci, s-auzim numai de bine.

XS
SM
MD
LG