Linkuri accesibilitate

Fragil (I)


Dacă a fi contemporan înseamnă a fi peste tot, izolat, resentimentar, categoric, puternic, derutat, anarhic, rațional și supersitițios, atunci trăim vremuri normale, ba chiar cuminți. Atât de multe impulsuri și fixații contradictorii lucrează simultan încât bilanțul acestui război mental permanent pare totuna cu lumea. Fără o regulă vizibilă și cu orice regulă la putere, realitatea zilelor noastre e o colecție de aventuri fără învingător și un fel de a amâna clarificările. Așadar, ce mai e nou? Surprinzător și înainte de orice, fragilitatea.

I se mai spune și impas, criză sau declin dar, în esență, epoca pe care o animăm e dominată de ascensiunea fragilității. Exemplele se înmulțesc și promit să înghită tot ce trecea, nu demult, drept structură fundamentală a civilizației.

După un început promițător care sugera că faimoasa eficiență germană e bine-sănătoasă, instituțiile statale și suprastatale au fost despuiate de prestigiu și respect, în mai puțin de un an de epidemie. COVID lăsat în urmă, administrații compromise și a dereglat reperele de viață socială în fiecare stat cucerit. Nimeni nu a semnat vreun act oficial de capitulare dar umilința e comparabilă cu un război pierdut dezastruos.

O cascadă de scandaluri a pus în evidență scleroza instalată la nivelul UE

Mai întâi, în prima jumătate a lui 2020, Italia a pierdut repede o luptă pe care a început-o nesigur. Apoi, rând pe rând, state mici și mari au trimis același mesaj de neputință. Un timp, Germania a fost excepția dar, spre sfârșitul anului, a intrat în rîndul statelor învinse. Șocul a venit abia în momentul de la care toată lumea aștepta un happy-end miraculos: apariția vaccinului. La doar câteva săptămâni după un debut festivist campanie de imagine care anunțau începutul sfârșitului incertitudinii, campania de vaccinare a devenit ea însăși o super problemă. Impasul a urcat încă o treaptă și a atacat capacitatea și credibilitatea unei instituții vaste și, aparent, infailibile: Uniunea Europeană. O cascadă de scandaluri a pus în evidență scleroza instalată la nivelul UE, așa cum o pusese, mai înainte, la nivelul staelor naționale. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen s-a transformat fără întârziere în vedeta negativă a unei birocrații date peste cap de propriile decizii sau de lipsa lor. Furia și indignarea au trecut demult de partizanatul politic.Von der Leyen e masacrată în presa germană eurofilă, așa cum, în America, Andrew Cuomo, Guvernatorul statului New York e mitraliat de presa pro-Democrată, altădată fidelă.

La sfârșit, dacă așa arată sfârșitul, autoritatea administrativă, orice autoritate administrativă. arată ca o lozincă pe care liderii politici trebuie să o invoce și nimeni n-o mai poate lua în serios. Mai mult, impasul autorității e, s-ar părea, doar o victimă de etapă. COVID promite arme și variante noi într-un atac reînnoit și de durată asupra unor administrații deja epuizate de ce am văzut și trăit până astăzi.

Mutații ale virusului se infiltrează în state care luptă, încă, împotriva varaintelor vechi și pun sub semnul întrebării vaccinuri pregătite pentru ce știam nu pentru ce nu înțelegem încă. Sinistru și demoralizant, voci de experți au început să sugereze prelungirea prizonieratului COVID cu ani și ani de încercări nebănuite. Exagerare și scepticism à la mode? Foarte posibil. Dar efectul e unul și același: surparea încrederii în structurile date ale lumii organizate politic.

Cum pierdem în fața Chinei

Nici una din știrile care descriu ultimele noutăți ”certe” și ”factuale” nu promite diminuarea și nu anunță altceva decât că tunelul la capătul căruia se află lumina se lungește odată cu trecerea timpului. Voci înarmate de cercetări și probe susțin că virusulul care a dat peste cap structurile civlizației în care trăim nu e un accident natural ci, aproape sigur, un produs de laborator, construit și scăpat sau nu de sub control în China. Așa cum, investigații proaspete de presă cred că au descoperit un proiect chinez vast și înspăimântător care țintește să captureze bazele de date și politica sistemului de sănătate american. Cu titlul unui alt text-avertisment, datorat unui comentator străin de febra conspirațiilor: „Cum pierdem în fața Chinei”. Deși, întrebarea acceptă și alte nume și adrese. Cel mai surprinzător și mai aproape de noi: încrederea în propriul succes tehnologic sau - altfel spus - triumful necontrolat al tehnologiei de vârf cu omul dedesubt.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG