Linkuri accesibilitate

Geneza comunismului românesc (XVIII)


Demonstrație a muncitorilor, București, 12/25 iunie 1916

Proteste politice și sociale în România, 1915-vara 1916

De-a lungul anului 1915 au avut loc manifestații socialiste și sindicale îndreptate atât împotriva războiului, cât și pentru revendicări sociale: la București, Brăila, Călărași, Iași, Botoșani, Ploiești, Pitești, Huși, Turnu Severin, Galați, Craiova, Piatra Neamț, Buzău etc.

Spre exemplu, Partidul Social-Democrat din România a inițiat o manifestație pentru pace la 31 mai/13 iunie 1915, care urma a se desfășura în parcul Cișmigiu din București. Autoritățile au interzis desfășurarea acestei demonstrații.

Alexandru Constantinescu
Alexandru Constantinescu

A avut loc o ciocnire între socialiști și sindicaliști, pe de o parte, și armată, de cealaltă parte. Mai mulți participanți au fost arestați, alții răniți. Unii dintre cei reținuți au fost trimiși în judecată, între ei Alecu Constantinescu, Dimitrie Marinescu și Gheorghe Cristescu. La protestul de la Brăila, desfășurat la 7/20 august 1915, ar fi participat 6.000 de oameni. Intervenția armatei a provocat rănirea a 50 de oameni, iar 15 protestatari au fost arestați. Un proces intentat celor din urmă a dus la trei condamnări, una la șapte luni de închisoare, iar două la câte o lună.

Încă din decembrie 1915, sindicatele și socialiștii au început o campanie pentru ieftinirea traiului, care a continuat în prima parte a anului 1916. Au avut loc numeroase întruniri, demonstrații de stradă, au fost înmânate memorii către autoritățile locale etc. În februarie-martie 1916, astfel de acțiuni au avut loc în București, Brăila, Câmpina, Focșani, Pitești, Turnu Severin și Galați.

Gheorghe Cristescu
Gheorghe Cristescu

Sindicaliștii și socialiștii se declarau contra „speculei”, susțineau necesitatea intervenției statului în comerț, reglementarea exportului, interzicerea trimiterii în afara țării a unor produse, rechiziționarea și fixarea prețurilor maximale pentru o parte a recoltei, însă acordarea libertății depline de exportare a surplusului de cereale, rechiziționarea unor produse și vânzarea lor la prețuri fixate prin ordonanțe. De asemenea, se solicitau măsuri contra lipsei de lucru, inclusiv rechiziționarea și transformarea în regie a fabricilor care se închiseseră fără motive de forță majoră, măsuri punitive contra comercianților care vânduseră mărfuri la prețuri mai mare decât cele stabilite, de la amendarea sau închiderea prăvăliilor până la încarcerarea celor în cauză. Conturarea punctului de vedere socialist s-a făcut în condițiile unor evidente limitări ideologice autoimpuse, precum și a unor cunoștințe limitate în privința funcționării economiei de piață. În orice caz, pentru a-i tempera pe socialiști, autoritățile i-au arestat pe unii dintre cei mai activi dintre ei, apoi i-au concentrat în armată, de regulă în zone situate departe de casă.

Manifestările antirăzboinice ale socialiștilor și sindicaliștilor, în favoarea menținerii neutralității României, au fost combinate cu cele revendicative, cu grevele muncitorești. Se cereau salarii mărite, timp de lucru redus, plata orelor suplimentare și a chiriilor. Astfel de manifestații au fost înregistrate în prima parte a anului 1916 în București, Brăila, Galați etc. Cea mai cunoscută – prin consecințe – fost cea de la Galați.

Manifestația de la Galați, 13/26 iunie 1916

Ca urmare a prăbușirii dramatice – cu aproape 90%, conform unor surse – a valorii cerealelor exportate prin portul Galați, precum și a scăderii activității în industria metalurgică, mii de muncitori deveniseră șomeri în anii 1914-1915. În paralel, salariile muncitorilor cunoscuseră scăderi importante, uneori până la 50%, iar ziua de muncă crescuse foarte mult, chiar până la 15-16 ore. Cea mai gravă era, desigur, situația celor care nu aveau de lucru.

Perspectivă asupra portului Galați, începutul secolului XX
Perspectivă asupra portului Galați, începutul secolului XX

Comitetul secției PSDR din Galați a înaintat un memoriu prefectului la 3/16 iunie 1916, în legătură cu abuzurile primăriei în distribuirea alimentelor. În același timp, s-a cerut și implicarea sindicatelor și structurilor socialiste în împărțirea hranei către muncitori. Reacția autorităților, în speță a primarului, a fost ostilă față de delegația sindicalist-socialistă.

La 6/19 iunie 1916 a avut loc la Galați o manifestație la care ar fi participat un mare număr de oameni – circa 10.000, potrivit surselor socialiste. Aceasta a stârnit îngrijorarea primarului, care și-a cerut scuze pentru atitudinea anterioară. Cu toate acestea, ulterior câțiva manifestanți au fost arestați. De asemenea, delegația care fusese în fața primarului a fost acuzată de ultraj și trimisă în judecată.

Atmosfera nu s-a detensionat la Galați, într-un context care părea să favorizeze ieșirile contestatare și revendicative. PSDR organizase întruniri contra războiului, în zilele de 5/17 și 12/25 iunie 1916, în mai multe locuri din țară: București, Ploiești, Brăila, Turnu Severin etc. O manifestație contra războiului a avut loc și la Galați în ziua de 12/25 iunie 1916. În fața mobilizării poliției și armatei, unii dintre liderii secției locale a PSDR și ai sindicatelor au considerat că era indicat sa muncitorii să se retragă. După o discuție între activiștii socialiști și sindicaliști, s-a impus ideea de declarare a grevei generale imediate, ca formă de protest contra războiului și a măsurilor luate de autoritățile locale.

Un manifest de mobilizare a muncitorilor, asumat de secția locală a PSDR și de comisia sindicală, a fost redactat, tipărit și difuzat în zorii zilei de 13/26 iunie 1916. La scurt timp după aceea, porniți în coloană pe străzile orașului, muncitorii au atras pe parcurs și alte persoane, numărul total ajungând la 4.000 (sau 6.000, cifrele disponibile nu concordă). După ce au reușit să treacă de un cordon de sergenți de poliție, manifestanții au fost opriți de armată. Soldații au folosit mai întâi baionetele, apoi au deschis focul. Deși au fost duși la spital, unora dintre răniți nu li s-ar fi acordat asistență medicală, astfel încât au decedat în zilele de 13/26-14/27 iunie 1916. În total, opt (sau nouă) muncitori au fost uciși, iar alți 30 (sau 35) au fost răniți ca urmare a intervenției armatei la Galați.

O delegație de muncitori trimisă special la București, pentru a protesta în fața prim-ministrului Ion I.C. Brătianu, a fost arestată de poliție în gara Filiași, chiar în ziua de 13/26 iunie 1916. Alte zeci de persoane au fost reținute la scurt timp după aceea. Timp de câteva zile armata a patrulat pe străzi la Galați. Arestări s-au produs inclusiv la București, cum a fost cazul lui Cristian Racovski, care a fost dus la Galați.

O ședință a Consiliului de Miniștri a avut loc la 14/27 iunie 1914, prezidată de Ion I.C. Brătianu. Un comunicat oficial a fost dat publicității. Vinovați erau considerați muncitorii care ar fi provocat autoritățile, deschizând chiar focul. Aserțiunea nu era veridică. În schimb, nu se spunea nimic despre morți și răniți.

Imagine din Galați, 1906
Imagine din Galați, 1906

Ceea ce s-a întâmplat la Galați a provocat dezbateri în presa românească. Prezentarea faptelor și opiniile exprimate reflectau situarea de partea sau contra guvernului, dar și pozițiile față de război, față de socialiști sau muncitori.

Manifestații publice de protest și solidaritate cu muncitorii din Galați au fost organizate de PSDR și Comisia Generală a Sindicatelor din România, în zilele următoare, în special la 16/29 iunie 1916, în mai multe orașe: București, Ploiești, Brăila, Iași, Turnu Severin, Bacău, Buzău, Craiova, Roman, Focșani, Pitești, Tulcea, Botoșani ș.a. Erau reafirmate vechile doleanțe ale organizatorilor, legate de reformele politice, de lupta contra războiului, precum și cele conjuncturale, pentru ieftinerea traiului.

Din dispoziția prim-ministrului Brătianu, au fost luate măsuri suplimentare de pază în București. Pe lângă poliția aflată în capitală, au fost aduse unități militare din afara orașului. Trupe numeroase au fost desfășurate în zona centrală și în cartierele bucureștene sau în jurul fabricilor aflate la periferii, în zilele de 15/28-16/29 iunie 1916. Cu toate măsurile de pază, întruniri ale socialiștilor și muncitorilor au avut loc în diferite locuri din București în ziua de 16/29 iunie 1916.

Pentru a detensiona situația, guvernul avea să ia în cele din urmă unele măsuri. Familiile victimelor de la Galați au primit bani, iar ajutorul de primar a fost destituit. În mod neașteptat, prefectul însuși avea să-și dea demisia.

În același timp, autoritățile arestaseră peste 30 de muncitori din Galați, care au fost depuși în închisoarea centrală a orașului. După încheierea anchetelor, în care s-a folosit inclusiv bătaia, metodă ilegală, însă uzuală în epocă, arestații aveau să fie eliberați. Urmărirea împotriva lor a continuat în anii următori, inclusiv în condițiile războiului. Însă procesul împotriva muncitorilor acuzați nu a mai avut loc. La 29 septembrie 1922, Curtea cu jurați a județului Covurlui a stabilit că faptele care le erau imputate acuzaților intrau sub prevederile decretului de amnistie.

Vezi comentarii

Despre blogul: Comunismul în oglindă

Istoria paralelă a R(A)SS Moldovenești și României Populare/Socialiste văzută de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Instaurarea treptată a comunismului în spațiul sud-est european în timpul și după al Doilea Război Mondial a dus la crearea și reconfigurarea a două entități românești, Republica Populară/Socialistă România și RSS Moldovenească/RASS Moldovenească. În pofida unui trecut istoric care de multe ori a coincis și a unui experiment social comun, în perioada comunistă cele două entități au avut evoluțiile politice, sociale și economice diferite, deși – din nou – de multe ori asemănătoare. Au evoluat în paralel, într-un spațiu ideologic comun. Acest trecut diferit și totuși asemănător impune și o analiză istorică comparată a celor două spații românești, care va contribui la o mai bună înțelegere istorică a trecutului recent.

Este ce-și propun să facă istoricii Dorin Dobrincu de la Iași și Octavian Țîcu de la Chișinău în noul blog „paralel”, care continuă prima lor colaborare de succes la Radio Europa Liberă „1918 -2018: o istorie necunoscută a Centenarului”

Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei, Conferenţiar Universitar (ULIM), parlamentar independent, președintele Partidului Unității Naționale.

Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995. Între aprilie 2007-decembrie 2009: coordonator al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Notă: opiniile exprimate în acest blog nu coincid, neapărat, cu cele ale Europei Libere.

XS
SM
MD
LG