Acest anunț atrăgea atenția asupra unei probleme rar discutate, dar foarte prezente în politică: stresul și epuizarea nervoasă, remarcă agenția Reuters.
„Fiți puternici și fiți buni [unii cu alții].” Cu aceste cuvinte își încheia Jacinda Ardern, premierul acum demisionar al Noii Zeelande, discursul din februarie 2020, în care anunța închiderea granițelor și impunerea primului lock-down, la începutul pandemiei de Coronavirus, pe atunci încă un virus puțin cunoscut. Pentru mulți neozeelandezi, cuvintele au devenit nu numai sloganul de luptă în timpul pandemiei, dar și sinonime cu politica Jacindei Ardern: un amestec de empatie și forță (pentru admiratorii ei) sau un exemplu de retorică, de multe ori goală (pentru critici), scrie The Guardian.
În 2017, când a câștigat neașteptat alegerile generale în fruntea partidului său laburist (de stânga), Ardern avea 37 de ani, devenind cea mai tânără lideră aleasă din lume, în acel moment.
Ardern a explicat, în declarația făcută pe 19 ianuarie, că nu mai are forță, că nu mai are aproape nimic „în rezervor” și că a venit timpul să se retragă, după 5 ani și jumătate la conducerea țării.
„Politicienii sunt și ei oameni”, a spus ea. „Dăm tot ce putem, atâta timp cât putem, după care ne vine și nouă timpul [să ne retragem]. Pentru mine a venit acel moment”.
Ardern a ținut să precizeze că nu sunt alte motive ascunse pentru demisie.
Politică și familie, cvadratura cercului pentru femei
Pentru Anne-Marie Brady, profesoară de științe politice la Universitatea din Noua Zeelandă, declarația lui Ardern spune însă mult mai multe despre femei în politică.
Adresându-se direct familiei, Ardern a spus că așteaptă cu nerăbdare să fie lângă fiica ei Neve, care începe curând școala și, în sfârșit, să se căsătorească cu partenerul ei Clarke.
„A fost clară și directă”, comentează Brady pentru Reuters. Femeile s-au emancipat, dar „instituțiile patriarhale” nu au evoluat suficient pentru a le susține când vor să îmbine o viață profesională cu viața de familie, comentează Anne-Marie Brady.
„Avem nevoie de oameni ca Jacinda Ardern în politică. Situația ei este un motiv de reflecție la ce putem face mai mult pentru a sprijini femeile în politică, dar și bărbații și viața lor de familie", a adăugat Brady.
La Davos, într-un interviu acordat tot agenției Reuters, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, declara: „Am tot respectul pentru Jacinda și o admir. Îmi pare rău că a luat o astfel de decizie, ar putea fi o decizie temporară. Nu e ușor."
Lui Ardern nu i-a fost frică să iasă din tipare: a fost prima femei premier de la Benazir Bhutto din Pakistan care a avut un copil în timpul mandatului și și-a luat concediu de maternitate.
Ardern a militat pentru un învățământ superior (terțiar) parțial gratuit, a combătut sărăcia copiilor și a dezincriminat avortul. Totodată a denunțat sexismul flagrant în politică.
Exemplul elocvent este conferința de presă din noiembrie 2022, după prima întâlnire dintre Jacinda Ardern si premierul finlandez Sanna Marin. Un reporter a vrut să știe dacă cele două politiciene s-au întâlnit pentru că sunt ambele femei și tinere.
Ardern i-a răspuns: „În primul rând aș vrea să știu dacă cineva i-a întrebat vreodată pe Barack Obama și John Key dacă s-au întâlnit pentru că aveau aceeași vârstă.” [Key a fost prim-ministru al Noii Zeelande între 2008 și 2016].
„Realitatea este că sunt mai mulți bărbați în politică”, a continuat Ardern. „Dar când două femei se întâlnesc, nu este doar din cauza că sunt femei”.
„A schimbat fața politicii la nivel global doar fiind ea”, a spus Marian Baird, profesor de gen și relații de muncă la Universitatea din Sydney pentru Reuters.
„Cred că a fost un model pentru femeile politiciene mai tinere și poate chiar și pentru politicienii bărbați mai tineri care vor să se prezinte diferit”, a mai spus ea. „A ieșit din stereotipul masculin de a fi prim-ministru”.
„[Moștenirea lăsată de Jacinda Ardern] este importantă: a arătat cum pot fi integrate valorile moderne într-un stil de conducere puternic, inclusiv, care pune accent pe seriozitate, bunătate și comunitate”, spune și Jennifer Lees-Marshment, profesor asociat de științe politice și relații internaționale la Universitatea din Auckland, pentru postul american de radio NPR.
O parte din această moștenire provine din capacitatea lui Ardern de a ilustra „competența femeilor lideri”, de a ține un echilibru, de a normaliza coexistența îndatoririlor de mamă și cele de politician, în timp ce gestionează cu îndemânare crize multiple, a mai spus Jennifer Lees-Marshment.
Exemplu unei retrageri elegante
Mulți lideri internaționali, surprinși de demisia lui Ardern, au remarcat și faptul că a știut să se retragă la timp, cu eleganță.
„Femeile știu când să demisioneze... ego-urile lor sunt mai mici”, a comentat directoarea generală a Organizației Mondiale a Comerțului, Ngozi Okonjo-Iweala. Ardern a dat un exemplu bun de urmat, a mai spus Okonjo-Iweala pentru Bloomberg News, s-a retras după ce a dat „tot ce avea mai bun”.
Pentru fostul premier australian Kevin Rudd, demisia lui Ardern reamintește politicienilor că „pozițiile de conducere sunt pentru a servi oamenii”, nu interesele de partid.
Yenny Wahid, activistă proeminentă pentru drepturile femeilor din Indonezia crede și ea că demisia lui Ardern transmite un mesaj important următoarei generații de lideri.
„A anunțat fără ocolișuri că se retrage pentru că, în această fază a vieții, are alte priorități și a arătat astfel tinerei generații că este în regulă să faci astfel de alegeri."
Stres, burnout și cariera politică
„Sper să-i las pe neozeelandezi cu convingerea că poţi fi bun dar și puternic, empatic dar și hotărât, optimist dar și concentrat pe țelurile tale”, a spus Jacinda Ardern pe 19 ianuarie. „Dar mai ales că poți fi un lider diferit, unul care știe când este timpul să plece.”
Un lider politic care are curajul să vorbească deschis și despre „burnout”, despre „rezervoare aproape golite” și despre stresul extrem la care sunt supuși politicienii, femei sau bărbați, ajunși în poziții de conducere, comenterază BBC..
„Poate era nevoie de o femeie ca să vorbească fără ocolișuri despre această problemă”, spune Tammy Vigil, profesoară asociată de știinte media și decan asociat la Universitatea din Boston.
În multe locuri de muncă, în multe domenii este acceptată „ideea că sănătatea mintală este o valoare. Nu încă și în poltică”, mai spune Tammy Vigil.
Poate demisia Jacindei Ardern lansează o dezbatere despre burnout în politică, mai spune Vigil, deși cu siguranță vor exista cei care vor califica gestul drept un semn de slăbiciune. „Mai ales când este vorba de femei, care s-au luptat atât de mult să demonstreze că pot fi la fel de performante ca bărbații, în politică.”
