Linkuri accesibilitate

La putere (I)


Cine e la putere? Nu pe tron sau în fruntea oștilor, ci la putere. Acolo unde orice e posibil cu un cuvînt, iar cuvîntul bine ales trage după el nenumărate minți și inimi harnice și supuse. Răspunsul e bizar dar la îndemînă: magia. Mai precis: magia în masă. Nu operațiile secrete din laboratoarele tăinuite ale alchimiștilor ci marile mișcări ale societăților puse în mișcare la lumina zilei. Sîntem, azi, ușor de recunoscut și cîntat, ca un refren de mare succes iar asta spune că puterea care ne dă roluri, replici și păreri nu mai e a noastră.

Prințul Harry și soția sa, Meghan, intervievați de Oprah Winfrey
Prințul Harry și soția sa, Meghan, intervievați de Oprah Winfrey

E de ajuns să privim, o clipă, nu mai mult, la desfășurarea uluitoare a așa zisului scandal al Casei Windsor. Coroana britanică era de neatins. Singura reputație neștirbită a lumii era așezată în persoana discretă și atitudinea nepărtinitoare a Reginei Elizabeta a II-a. Din 1952 încoace. Dar asta a fost și nu mai e, ca o nălucă încoronată care a întîrziat nepermis printre noi. A fost de ajuns ca o singură voe să rostească un singur cuvînt și lumea a recalculat grăbită. De îndată ce fosta actriță Meghan Markle a rostit cuvîntul ”rasism” gloria și rostul pe lume al Casei Windsor au încetat să mai însemne ceva. Altceva decît înapoiere și inadecvare, fiere și împotrivire la libertate. De fapt, nici măcar n-a fost nevoie ca Meghan Markle să rostească în întregime și clar cuvîntul ”rasism”. O aluzie și o sugestie fără adresă directă au fost suficiente. Aplecarea noastră colectivă spre magia etichetelor, subtextelor și aluziilor a funcționat prompt. Această forță irațională, nu tocmai demnă de secolul nostru științific dar bine înarmată de el, a produs rezultate teatrale de mari dimensiuni. A doua zi după ce Meghan Markle a cochetat cu formula pe care n-a rostit-o, totul era hotărît.

Dimineața, prima știre în toate rețelele sugera un blocaj suspect: Casa Regală nu a răspuns încă! Nu e clar la ce. Și nimeni n-a părut să își pună problema. Ciudat pentru o epocă de foarte atentă la standarde juridice, acuzatul s-a compromis încă mai mult întîrziiind să răspundă unei învinuiri lipsită de probe.

Bineînțeles, interviul care a confiscat atenția lumii sau, mai degrabă, șueta vastă și coregrafică în trei (Meghan Markle, Prințul Harry și Majestatea Sa Moral Mediatică Oprah Winfrey) nu e un produs oarecare. Produsul media, difuzat, mai întîi, în America, a fost precedat de o pregătire rezervată doar unei iminente ploi globale cu meteoriți. Miezul acestei promovări sistematice sugera că interviul e o piesă de necontestat, un produs revelatoriu fără apel. Totul era decis, hotărît, confirmat și adjudecat. Această mecanică de vis a transferat, pe loc, tot ce se mai poate numi adevăr în contul cuplului Markle-Harry, sub înaltul patronaj al dnei Oprah Winfrey. Înaltul patronaj? Întocmai. Profesional, în două ore de emisiune TV, dna Winfrey n-a schițat nimic din ce ar trebui să semnaleze un jurnalist și să deosebească un interview de o cameră de ecou. Dar dna. Winfrey nu e, astăzi, un jurnalist ci o instituție. Iar avantajul acestei calități pune a valida înaintea lui a cerceta. Așa cum, aceeași poziție teologico-mdiatică a făcut din Oprah autoritatea ce poate absolvi, credibil, o persoană sau alta de suspiciunea de păcat. Nu! Remarcile rasiste nu au venit nici de la Regină nici de la prințul Philip - a anunțat dna Winfrey. Cuplul regal britanic a fost grațiat prin puterile discreționare ale celei mai credibile autorități în lumea de azi: o zeitate media.

E vorba de un episod extraordinar care vorbește despre mersul timpurilor

Așadar, știrea care domină de cîteva zile pînă și tema universală COVID e rezultatul unei întruniri de cuvinte și instituții, nu finalizarea unei investigații sau a unei confruntări în căutarea faptelor și a adevărului. E greu de crezut că avem în față o coincidență. Întîlnirea atîtor circumstanțe și surse de opinie nu paote fi rodul unui accident neprevăzut. Mai curînd, e vorba de un episod extraordinar care vorbește despre mersul timpurilor. Cîteva mărturisiri personale presărate de un cuplu și cîteva cuvinte despre rasă și poziția femeii sînt mai mult decît suficiente pentru a pune în șah și a deteriora cea mai faimoasă și stabilă monarhie a lumii.

În fond, trăim vremea așa numitelor ”anulări” (cancel culture) în care cariere, reputații, poziții, posturi, ere istorice, monumente, filme și platforme media pot fi ”anulate” în cîteva ore sau zile. De ce ar fi ferită Coroana Britanică de un asemnea tratament purificator-nimicitor? Aici e centrul noii puteri și fundătura din care bunul simț nu mai poate răzbi. Căci, în timpurile noastre, vinovăția e obligația etică a acelei păți de lume deja condamnate. Vinovăția confirmă, în prealabil, lipsa de mărturie a inculpatului. Sentința e credibilă și acceptată de public din clipa în care a fost formulată.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG