Un studiu realizat recent în China, în contextul pandemiei de Coronavirus, arată că, deşi rata îmbolnăvirii femeilor şi bărbaţilor este aproape egală, virusul afectează mult mai mult femeile. Şi asta pentru că majoritatea covârșitoare a personalului medical şi social îl reprezintă femeile. Închiderea școlilor, la fel, a pus presiune pe femei, căci în toată lumea ele continuă să poarte cea mai mare responsabilitate pentru îngrijirea și educația copiilor. Femeile deja fac de trei ori mai multă muncă acasă, iar în această perioadă, când își îngrijesc și rudele bolnave, sarcina lor devine și mai grea. Potrivit specialiştilor, suprasolicitarea şi stresul pot degenera în situaţii de conflict, mai ales în condiţiile aflării îndelungate într-un mediu închis.
Lilia Gorceag, psiholog la Centrul de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei din Chişinău, vine cu sfaturi atât pentru familiile cu copii, cât şi pentru femeile prinse în relaţii de violenţă cum să facă faţă acestor provocări.
Europa Liberă: Dna psiholog, ce consecințe ar putea avea pentru oamenii aflați mult timp în aceeași casă stresul, oboseala acumulată? Pot apărea conflicte în astfel de situații?
Lilia Gorceag: „E greu de dat un răspuns unic sau fără echivoc. Ideea este că lumea este foarte diferită și fiecare din noi reacționează absolut individual. Sunt persoane care au interese, hobby, care așteaptă o zi-două, o săptămână să se ocupe sau să primească plăcerea asta a sufletului rămânând unu la unu cu familia și cu activitatea care-i place. Altcineva preferă o viață mai tumultuoasă, mai bogată în comunicare. Mai mult decât atât, nu numai de particularitățile individuale ține asta, dar și de familia sau de relația în care se află omul rămânând singur acasă sau aflându-se acasă într-un mediu închis. Uitați-vă, o mamă cu 4-5 copilași care sunt mici trebuie să-i ocupe cu ceva, trebuie să se dedice, însă nu-i mai ajung puteri, acumulează foarte multă tensiune, iar uneori chiar agresivitate, fiindcă obosește, nu-i mai ajung forțele. Adeseori în familie se află niște bunei, care obosesc la fel de la gălăgie, de la jocuri, de la strigăte, de la o viață atât de bogată în emoții și în evenimente și apar iarăși aceste conflicte între copii și bunei sau între nepoței și bunei, întrucât unii vor liniște, iar ceilalți vor să-și petreacă viața interesant. Apar relațiile soț-soție, atunci când soția cere implicarea soțului sau, invers, soțul cere implicarea soției în unele activități și sunt nemulțumiți unul de celălalt. De fapt, dacă e să gândim așa, mai profund, cred că este o încercare pentru întreaga familie. Și aici ar fi nevoie, probabil, de foarte multă răbdare, de un anumit respect și toleranță față de toate vârstele - și cei mici, și cei de vârsta a treia -, ar fi nevoie de capacitatea noastră de a ne organiza viața interesant și într-un mediu închis.”
Europa Liberă: Un studiu arată că tocmai presiunea psihologică asupra femeilor este deosebit de mare în această perioadă, ele sunt cele care, cum spuneați, îngrijesc de copii, care fac munca de acasă, acum poate mai mult decât altădată, ele sunt cele care îngrijesc de bolnavi... Poate aveți niște sfaturi pentru ele, cum să facă față acestor situații mai ușor?
Să-i învățăm pe copilașii noștri să-și respecte vârstnicii, părinții sau buneii
Lilia Gorceag: „Vă mulțumesc pentru întrebare, deoarece eu vorbesc foarte mult despre femei și sunt conștientă de sarcina care este mult mai mare asupra lor. Nu am vrut să accentuez acest lucru, pentru că sunt criticată pentru feminism, dar, de fapt, a fi feministă nu înseamnă a face un lucru rău, ci a încerca să faci o dreptate socială și să vorbești sincer despre aceea că femeia este suprasolicitată. Aveți dreptate, la noi în centru este un mediu închis, în locul unde eu lucrez - într-un azil pentru femeile maltratate -, o femeie cu patru copii care se află astăzi în acest centru este cea mai obosită, chiar dacă avem educatori, avem asistenți sociali. Copiii au nevoie de mamă și ei în permanență vin cu sute de întrebări, cu zeci de rugăminți, cu dorințe, doleanțe, cu nemulțumiri, cu neîmpăcare. Ea, de fapt, a cerut consiliere psihologică în momentul acesta nu pentru că a venit din violența în familie, dar pentru că nu știe cum să-și organizeze timpul cu copiii. Este obosită și stresată într-o măsură extraordinar de mare. Eu zic că e foarte greu de dat recomandări ce facem într-o săptămână, dacă ani de zile nu i-am învățat pe copiii noștri să facă ceva sau pe partenerii noștri de viață să fie alături și să pună umărul. De aceea astăzi poate că ar fi de folos să vorbim despre o concluzie care ar fi trebuit să fie făcută de multă vreme, pe parcursul vieții sau o corecție comportamentală. O să încerc să punctez câte ceva: în primul rând, să-i învățăm pe copilașii noștri să-și respecte vârstnicii, părinții sau buneii, să fie de ajutor, să fie alături atunci când punem masa, atunci când spălăm vesela, să împărțim rolurile astfel încât fiecare copil să aibă o ocupație. Copiii preșcolari de 5, 6, 7 ani ar fi foarte utili în gospodărie, dar sarcinile trebuie date individual, fiecare trebuie să facă ceva și să fie mândru de ceea ce a făcut, mulțumit, ca a doua, a treia zi să mai ceară ceva să facă. Doi: eu cred că ar fi extraordinar de bine să creăm niște tradiții, dacă nu le-am avut. Avem ora cititului, ne așezăm cu toții și citim; cei care nu pot citi, preșcolarii ascultă povestea, apoi o discutăm cu toții, primim plăcere de la comunicare, de la faptul că suntem alături. Trei: niște jocuri. Jocurile pot fi făcute atât de simplu, atât de banal, încât copiii să încerce să se joace împreună, să-i învățăm să aibă grijă unul de celălalt, să se iubească.
Deci, ideea este că într-o relație soț-soție apar foarte multe probleme, deoarece funcțiile astăzi, când suntem toți acasă, sunt distribuite altfel, trezește nemulțumire, uneori agresivitate la unul sau la celălalt. Ce ar trebui de făcut? Ne așezăm, discutăm și împărțim sarcinile: azi facem asta, asta și asta - ce faci tu, ce fac eu, ce fac copiii. La masă, am luat masa și am spus: „Măi, băieți, noi ne-am isprăvit cu prima jumătate sau avem niște sugestii pentru prima jumătate a zilei, haideți să discutăm a doua jumătate”. Eu zic că e nevoie de foarte multă toleranță, e nevoie de foarte multă răbdare și hai să spunem și altceva, chiar aflându-ne într-un mediu cu trei, patru camere, șase-șapte oameni, patru, n-are importanță, fiecare dintre noi trebuie să aibă o oră-două de pauză.”
Europa Liberă: Doar pentru sine...
Eu cred că trebuie să ne învățăm să spunem unul celuilalt cuvinte calde și frumoase
Lilia Gorceag: „Să se afle cu sine însăși, da. Culcăm copiii și ne ducem în camere diferite, citim o pagină sau pur și simplu dormităm, medităm, facem niște exerciții. E foarte important acest lucru, e extraordinar de important, ca să te simți împăcată cu tine, să te simți relaxată, să te scoli după acele 45 de minute - o oră cu mai multe forțe, cu mai multă energie. Eu cred că trebuie să ne învățăm să spunem unul celuilalt cuvinte calde și frumoase, să vedem lucrurile mici pe care mai înainte nu le vedeam și să spunem mulțumesc. Faptul că s-a sculat unul din copii sau soțul și a preparat un ceai cu o tartină, ne sărutăm și să spunem mulțumesc, creăm o atmosferă de bunăvoință, nu de rivalitate și nemulțumire, să putem ierta atunci când am scăpat o cană, atunci când n-am șters masa, atunci când n-am făcut ceva, să depășim niște nemulțumiri personale și să ne gândim că celălalt n-a observat, n-are deprindere, n-are obișnuință, să vorbim despre asta cu mult respect unul de celălalt.”
Europa Liberă: Dar cât de periculoasă este izolarea la domiciliu pentru femeile care se află în situație de violență în familie, pentru că avem și astfel de familii, și foarte multe, în Republica Moldova?
Lilia Gorceag: „Pericolul aflării într-un mediu închis pentru cei care trăiesc într-o relație violentă este destul de grav și este destul de mare. Zilele acestea linia fierbinte mi-a recomandat să primim în centru o doamnă care suferă de violență. În legătură cu această stare de carantină, noi ne-am îngrijorat, pentru că doamna respectivă a făcut foarte multe plimbări, n-a stat acasă și pentru că avem o grupă de oameni destul de vulnerabili în centru. De aceea, eu aș recomanda tuturor celor care ne ascultă, din momentul în care nivelul de violență domestică crește – legislația Republicii Moldova ne permite să-i apărăm pe cei care suferă de această violență –, am sunat la poliție, au venit și putem să facem ordonanța de protecție, astfel încât agresorul să fie scos din casă, să nu căutăm centre, ele sunt, dar acum este cam greu în legătură cu carantina, trebuie să facem investigații cine și de unde vine, ce relații, dar, cel mai simplu este, cel care este agresiv să fie scos din casă, astfel încât să rămână în casă cei care au suferit sau suferă de violență. De aceea cred că poate convorbirea noastră de astăzi o să fie un semnal și pentru oamenii care sunt agresivi, să ia aminte că lucrurile nu stau prea bine atunci când ei manifestă această agresivitate și pot fi pedepsiți, dar și pentru cei care suferă de violență, să știe că pot fi apărați și în orice clipă când o să simtă necesitatea, să telefoneze.”
Europa Liberă: Deci, sfatul principal e să apeleze la poliție?
Lilia Gorceag: „Neapărat! Eu întotdeauna dau acest sfat, pentru că de aici se începe, atunci polițistul hotărăște: fie că recomandă un azil, fie că face ordonanța de protecție, acolo pe loc se vede nivelul de violență, situația în care s-a creat și se adoptă o decizie.”
Europa Liberă: Nu fug de acasă cu copiii, cu lucruri?
Lilia Gorceag: „Nu, nu merită de fugit. Dacă pericolul e prea mare, se poate de ieșit din casă, de dat un telefon de la un vecin sau din stradă și oricum de rezolvat problema, astfel încât oamenii care sunt în rol de victimă, de cele mai deseori sau de regulă - femeia cu copiii, să rămână la domiciliu, iar cel care este agresiv să-și caute hotel. Nu trebuie nimeni să sufere violența! Atunci când simțiți sau treceți prin această experiență, încercați să rezolvați problema imediat, nu așteptați complicații, situații bizare sau situații care pe urmă îți complică și mai mult viața și distrug viața copiilor voștri, încercați să o rezolvați la timp. Dar eu doresc tuturor pace și înțelegere în familie.”
