„Astăzi lucrătorii presei au nevoie de mult mai multe cunoștințe, de spirit de observație și de un instinct puternic al adevărului”, le-a transmis premierul Ion Chicu jurnaliștilor. Apreciere de la care pornește și discuția cu Mădălin Necșuțu, corespondent al „BalkanInsight” și reporter al portalului anticoruptie.md de la Chișinău.
Mădălin Necșuțu: „Din observațiile mele, e o dublă măsură în discursul premierului. Pe de o parte, de Ziua Mondială a Libertății Presei ne spune că presa trebuie să se profesionalizeze, să fie liberă, să poată informa publicul, dar pe cealaltă parte, de facto, accesul la informațiile de interes public este restricționat și am să dau mai multe exemple în acest sens, și anume, știm foarte bine despre decizia CCA-ului din 24 martie, care spunea că reporterii, jurnaliștii, în general, nu au voie să emită păreri proprii despre situație și trebuie să citeze numai surse oficiale. O altă chestiune în zona presei scrise și online-ului a fost decizia „Poștei Moldovei” din 27 martie prin care, practic, s-a refuzat accesul la informație, mai ales în zona rurală, acolo unde ziarele și revistele nu au mai ajuns. De asta spuneam că există un dublu mesaj.
Pe de o parte, acest mesaj este de bun-simț, încurajator ș.a.m.d., dar, de facto, situația nu stă chiar așa cu autoritățile în ceea ce privește accesul jurnaliștilor la informația de interes public. Mai mult decât atât, știm foarte bine cum se organizează conferințele de presă, fără întrebări din partea jurnaliștilor, doar cu cifre și o comunicare seacă, totul sub pretextul că există o situație de criză și ar fi bine ca presă să relateze numai informații din surse oficiale.
Or, presa nu funcționează așa, noi nu suntem paratrăsnet, noi nu suntem cutia de rezonanță a autorităților prin care să transmită mesaje către populație. Avem un discernământ și avem, mai ales, datoria de a malaxa informația și a o prezenta într-un timp cât mai real.
Evident, politicienii vor încerca întotdeauna să prezinte informația așa cum vor ei s-o ambaleze, iar rolul nostru ca presă, mai ales rolul nostru critic ca presă este de a documenta această informație și a o oferi publicului pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă într-o țară.”
Europa Liberă: Ce nu funcționează bine mai ales în capetele politicienilor? De ce nu înțeleg ei ce ar fi de făcut pentru ca să aibă o presă liberă, că își doresc, parcă își doresc?
Mădălin Necșuțu: „La nivel declarativ sună frumos ce spun unii politicieni, inclusiv ce a spus dl premier Chicu, dar să nu uităm totuși faptul că dânsul nu este nici atât de apolitic, nici atât de birocratic, cum vrea să pară. Comunicarea între guvern și președinție este vizibilă. Practic, președintele Dodon este șeful celulei de criză, inclusiv pe partea de comunicare, deci nu vedem nicio diferență între comunicarea de la președinție și cea de la guvern, este făcută fix în aceeași logică a alegerilor prezidențiale, care urmează să aibă loc, sperăm, la toamnă, iar orice mesaj este foarte bine cântărit și eliberat în spațiul public.
Eu nu aș disocia discursul premierului în ceea ce privește libertatea presei de ceea ce fac trusturile afiliate Partidului Socialiștilor...
Deci, eu nu aș disocia discursul premierului în ceea ce privește libertatea presei de ceea ce fac trusturile afiliate Partidului Socialiștilor, până la urmă, că despre ei vorbim ca să-i numim cu subiect și predicat, important e că vedem o comunicare pe aceeași voce și faptul că unul iese cu mesaje blânde și pozitive - mă refer la premierul Chicu -, iar în același timp președintele Dodon critică de fiecare dată presa nu face decât să arate o comunicare și o strategie complementară din partea celor două instituții, și nu opinii diferite, dacă mă întrebați pe mine.”
Europa Liberă: Ați făcut mai devreme o listă a lucrurilor care nu au mers bine pe timpul acestei crize în privința comunicării. Astea fiind spuse, e cetățeanul informat bine despre această criză în condițiile actuale?
Mădălin Necșuțu: „Eu spun că cetățeanul este informat pe jumătate sau aproape suficient în perspectiva lor. Din perspectiva noastră, a presei care dorește mult mai multă informație pentru a putea pune umărul la a ajuta această situație este puțin. Și am să vă dau exemplul raportului făcut recent de „Reporteri fără frontiere”, care spune foarte clar că în China, dacă presa ar fi avut acces la informație și ar fi putut prezenta situația reală de criză de acolo, astăzi lumea nu ar mai fi stat în aceleași proporții în fața acestei crize.
Pe această logică aș vrea și eu să merg în Republica Moldova, și anume, dacă jurnaliștii ar avea mai mult acces la informație, dacă ar putea promova situația reală care este destul de gravă, nu putem s-o ascundem după degete, cred că lucrurile s-ar îmbunătăți, ar sensibiliza poate și mai mult opinia publică din afara țării.
De exemplu, Republica Moldova ar putea accesa mai multe fonduri, mai rapid, ar primi mai multe ajutoare poate din partea țărilor din preajma sa, dacă situația ar fi expusă așa cum este. Dacă luăm exemplul ajutorului din China și din Rusia, a stat aproape 10 zile în stadiul de demarare, or într-o situație de criză cred că ar fi fost posibil cu o presiune din partea presei, dacă am fi știut că 53 de tone stau în stadiul de demarare și nu sunt împărțite, poate lucrurile s-ar fi mișcat mai repede ș.a.m.d.
Poate dacă situația medicilor care nu au echipamente suficiente, iar noi am fi relatat despre chestia asta mai devreme, cu lux de amănunte, poate n-am fi avut situația de astăzi în care avem peste 4 mii de infectați și peste o mie din rândul medicilor, cea mai mare din regiune. Or vedem că aici atât guvernul, cât și președinția și toate instituțiile abilitate au greșit că nu au comunicat cifrele reale, că nu au lăsat presa să aibă acces la mărturii ale medicilor. De fiecare dată când s-a întâmplat lucrul acesta a ieșit atât premierul, cât și președintele și au criticat enorm aceste relatări ale medicilor din spitale. Țineți minte cum s-au folosit termeni precum „glamour” și alți termeni.
Vedem o situație în care, dacă presa ar fi avut mai mult acces la tot ce se întâmplă și ar fi fost lăsată să afle informații, poate într-un sens constructiv situația ar fi fost mai bună astăzi.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, presa a greșit cu ceva? Ați avea ce-i reproșa?
Mădălin Necșuțu: „Cred că presa a greșit, dacă a și greșit cu ceva sunt aceste puseuri de nervozitate în rândul unor jurnaliști care nu pot să își facă treaba și ca urmare apare un sentiment de frustrare – una că nu poți relata concret despre ce se întâmplă într-un anumit domeniu și doi că nu primești un răspuns pentru a pune opinia unei instituții pe acel material. Și o să vă dau propriul exemplu: am încercat să scriu un material, am trimis o solicitare de presă la președinție, mi s-a răspuns unde ar trebui să redirecționez mesajul, după care nu am mai primit niciodată un răspuns. Or, eu nu am putut scrie acel material și cu părerea președinției. Oare sunt eu de vină că materialul a fost scris într-un anumit fel fără părerea președinției? Eu zic că nu, dar așa cum am spus și mai devreme, premierul Chicu consideră, de exemplu, că noi ar trebui să fim mai profesioniști, mai buni, dar acest lucru se poate întâmpla numai dacă și autoritățile permit acest lucru. Vă readuc aminte că perioada de răspuns la o solicitare s-a triplat – din 15 zile s-au făcut 45 de zile, or noi nu putem relata despre un eveniment care se întâmplă la mijlocul lui martie la început de iunie, nu se poate.
Deci, dacă noi nu avem acces, noi nu putem să ne facem meseria cum trebuie, atunci, e adevărat, pot apărea și sentimente de frustrare, pot apărea și sentimente de mici răutăți din partea presei, dar până la urmă, dacă sunt într-un scop constructiv, eu nu le văd ca atacuri.”
Europa Liberă: Ce idei sau ce gânduri vă trezește momentul în care urmăriți cum se comportă presa pro-putere? Chiar aș vrea o apreciere din partea Dvs., pentru că aici ochiul unui cetățean simplu ar putea fi deja obișnuit să existe această propagandă pro-putere, să existe atât de multe instituții care o fac, iar Dvs. cu un ochi proaspăt dinspre România, țara care de mai mult de 10 ani e în Uniunea Europeană, nu zic că nu are și ea probleme în presă, dar cum vi se pare proporția pe care a luat-o propaganda pro-guvernamentală în aceste săptămâni de criză?
Mădălin Necșuțu: „Da, și în această zonă se observă o tendință mai accelerată pe promovarea unei agende politice și apoi de propagandă, vedem, practic, o propagandă susținută de media după declarațiile unor politicieni. Dacă vedem politicieni că ies cu reacții antieuropene, de exemplu, în cazul socialiștilor, imediat media afiliată socialiștilor preia acel mesaj, este rostogolit în tot trustul - mă refer aici la televiziuni, la site-uri online, la ziare tipărite -, această informație este rostogolită și este pusă într-o logică electorală.
Practic, în Republica Moldova avem de-a face cu două tipuri de propagandă – o dată vorbim de propaganda internă, de politică internă și o dată de politică externă.
Practic, în Republica Moldova, după observațiile mele, avem de-a face cu două tipuri de propagandă – o dată vorbim de propaganda internă, de politică internă și o dată de politică externă. Criza le-a adus pe amândouă, din păcate, la un loc și vedem din partea puterii un mesaj paradoxal și poate nelalocul lui împotriva unor oameni care vor să ajute. Mă refer aici la Uniunea Europeană și mă refer aici la România.
Am văzut foarte clar exemplele cu Uniunea Europeană, despre care s-a spus că ajutorul a venit tardiv, că e greu de accesat ș.a.m.d. Din partea ajutorului României la fel că ajutorul a venit prea târziu, dar România a trimis 53 de lucrători aici, în plină criză, la fel s-au aprobat 3,5 milioane de euro care au să se materializeze în măști, combinezoane și aparate de respirat. Deci vedem un ajutor palpabil și aici vedem o serie de știri în jur lansate chiar din zona autorităților și media afiliate lor și mă refer aici la avionul cu 53 de tone venit din China și pentru venirea căruia nu ar fi fost plătiți bani.
Or, presa de investigație - mă refer la „Ziarul de Gardă” - a aflat că acel transport nu a fost chiar gratis, și anume „Lukoil Moldova” a oferit combustibil, 53 de tone, dacă nu mă înșel, de combustibil, iar banii pentru acel combustibil nu vor mai fi plătiți sub formă de taxe la stat. Nu poți să spui că ceva este gratuit, când dai bani pe acel lucru, de aceea și sentimentul de neîncredere din partea presei în autorități, că m-ați întrebat mai devreme unde greșește presa și care e atitudinea față de autorități. Or când primim o asemenea de informație, dar, verificând-o găsim alt adevăr, atunci cred că este de datoria noastră ca noi să facem publice aceste lucruri, ca să se știe foarte clar despre ce este vorba.”
Europa Liberă: Ați observat probabil că există suficientă nemulțumire în rândul puterii pentru faptul că Uniunea Europeană atunci când a decis cum să trimită fonduri pentru sprijinirea Republicii Moldova în această criză, a trimis inclusiv un capitol ce s-a referit la organizațiile neguvernamentale și la media și probabil ați văzut reacția vicepreședintelui parlamentului Vlad Bătrîncea, care îi reproșa Uniunii Europene acest lucru. Dvs. cum i-ați răspunde?
Mădălin Necșuțu: „Eu, așa cum v-am mai spus, văd toată această gestionare comunicațională a crizei într-o logică politică, din păcate, și nu într-o logică epidemiologică, dacă îi pot spune așa. Faptul că cineva trimite ajutoare, indiferent cum o face – mai devreme, mai târziu, într-o cantitate mai mare, mai mică, acestea sunt niște detalii subiective –, nu este decât un lucru de lăudat. Or să vii și să ataci pe cineva pe acest criteriu, mie mi se pare mai mult decât politicianism mediocru, mi se pare o chestiune de a fi nerecunoscător pentru un astfel de ajutor. Ceea ce a făcut dl Bătrîncea, într-adevăr, se înscrie în aceeași logică de campanie pe care a făcut-o încă din prima zi, dacă vă aduceți aminte, președintele Dodon, când a furnizat datele personale ale pacientului zero și a vorbit în termeni atât de urâți atât dânsul, cât și premierul Chicu față de acea femeie, pentru ca undeva în aprilie când dânsa, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieșit teafără din toată această poveste, să dezmintă o bună parte din informațiile lansate atunci de către autorități.
Aici intervine presa, pentru a face lumină în astfel de cazuri, pentru a nu asculta unilateral poveștile venite din partea politicienilor, noi trebuie să verificăm. Revenind la întrebarea Dvs. cu Uniunea Europeană, da, se observă o foarte mare concertare, o multitudine de știri din partea trusturilor afiliate politic împotriva Uniunii Europene care nu a făcut până acum decât să ajute Republica Moldova – a trimis bani, a făcut infrastructură, a trimis specialiști, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ajuta Republica Moldova, or în niciun caz Uniunea Europeană nu poate fi condamnată pentru vreun rău care s-a întâmplat la Chișinău. Dacă acel rău a venit, se datorează sau a fost cauzat de chestiuni de politică internă și de corupție, în niciun caz de Uniunea Europeană care ar fi făcut vreun rău Republicii Moldova. Dacă ați fost atentă, săptămâna trecută când europarlamentarul Siegfried Mureșan, unul dintre specialiștii pe Republica Moldova de la Bruxelles, chiar a venit și a spus:
„Nu puteți să ne faceți pe noi țapi ispășitori pentru faptul că nu realizați reforme interne, așa cum Republica Moldova și-a luat angajamentul în cadrul Acordului de Asociere din 2013.” Acest lucru trebuie spus, trebuie relatat și trebuie arătat în cifre cu ce a venit și a ajutat Republica Moldova, restul sunt doar niște declarații politicianiste ale unor personaje care, în lipsă de idei constructive, în lipsă de a face reformele atât de necesare acestui stat, încearcă să plaseze vina într-un fel de teorie a conspirației, într-un fel de învinovățire a unor fundații, a unor persoane, a unor filantropi care nu au făcut decât să ajute Republica Moldova.”
Europa Liberă: Pe final v-aș cere o concluzie, dle Necșuțu. Ce le-ați spune astăzi oamenilor când însemnăm cumva presa? Ce le-ați spune oamenilor Dvs., un jurnalist care vă înțelegeți meseria nu doar prin a relata ceva, ci prin a afla lucruri ascunse de ochii celor mai mulți dintre indivizii societății?
Mădălin Necșuțu: „Ceea ce credem noi în Republica Moldova este că și cititorul trebuie să înțeleagă că suntem bombardați astăzi de știri și pseudo-știri, puterea să își îndeplinească, să aibă încredere în instituții mediatice cu o anumită prestanță, cu un mod de a relata știrile într-un sens obiectiv, punând în contrabalanță și o părere, și cealaltă părere, trebuie să învețe să discearnă între informațiile unilaterale și trebuie să aibă încredere în presă.
Când vorbim de presă, vorbim la modul general, dar întotdeauna orice cititor, după părerea mea, ar trebui să cunoască puțin mai bine instituțiile din care se informează, iar dacă sesizează că este dezinformat, manipulat, să încerce să se uite înspre alte media. Din păcate, în Republica Moldova vreo 80 și ceva la sută se informează de la televizor.
Știm că există o concentrație media în zona televiziunilor, acolo unde circa 80 la sută din proprietarii media sunt afiliați politic.
Or știm că există o concentrație media în zona televiziunilor, acolo unde circa 80 la sută din proprietarii media sunt afiliați politic. De acolo vine și sentimentul acesta de dezinformare și venirea unor informații cu tentă politică. Lumea trebuie să discearnă între aceste informații și trebuie să-și găsească la un moment dat punctul de plecare și de înțelegere a realităților din Republica Moldova. Eu le-aș recomanda, de exemplu, presa independentă din Republica Moldova, care nu este afiliată și, chiar dacă, așa cum spun unii politicieni, trăim pe banii contribuabililor occidentali, cel puțin avem libertatea de a scrie ceea ce ne dictează conștiința și de a nu face comerț politic.”
Europa Liberă: Iar toate aceste demersuri, le dați vreo șansă demersurilor acestor organizații care încearcă să promoveze libertatea presei? Iată au inițiat și în aceste zile petiții către autorități. Le dați vreo șansă, având în vedere nivelul de înțelegere a rolului presei de care dau dovadă autoritățile actuale de la Chișinău?
Mădălin Necșuțu: „Da, cred că nu se va întâmpla acest lucru, dacă mă întrebați pe mine personal, dar asta nu înseamnă că acest efort nu trebuie să continue. Astfel de eforturi sunt înregistrate de către comunitatea internațională cu care politicienii, la rândul lor, au de-a face în sensul unor împrumuturi, sprijin pe diverse proiecte, iar dacă acest segment de libertate a presei nu este bifat ca pozitiv în Republica Moldova, ei nu vor avea acces nici în acele capitale, nici la anumite proiecte și nici nu-și vor putea desfășura foarte bine activitatea.
Demersurile colegilor mei trebuie să continue, rolul nostru de a patra putere sau de câine de pază a democrației, așa cum ne place să ne numim, este de a continua, chiar dacă printr-un efort sisific, aceste demersuri de a pune presiune pe autorități în sensul constructiv pentru ca societatea în care trăim să devină mai democratică.”
