Linkuri accesibilitate

„Mi se pare de-a dreptul o blasfemie să spui că în urmă cu 30 de ani s-a murit degeaba” (Ioana Ene/ziare.com)


Revista presei de la București.

„Mi se pare de-a dreptul o blasfemie să spui că în urmă cu 30 de ani s-a murit degeaba”, scrie Ioana Ene pe site-ul ziare.com. Ea arată că România este astăzi ceea ce românii au fost în stare să o facă, pentru că politicienii contestați aproape în bloc de-a lungul acestor 30 de ani au fost aleși prin vot. „Sunt milioane de români plecați din țară, dar mă întreb, fără a-i acuza, câți dintre ei înainte de a pleca și a se deștepta au votat ani de zile tot PSD”.

Pe același site, Magda Grădinaru a stat de vorbă cu Germina Nagâț, cercetător la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care spune că nici vorbă să fi fost destructurată Securitatea după 1990. Dimpotrivă, ea „s-a salvat pe toate căile posibile. În primul rând, s-a salvat economic, pentru că i s-a permis și (…) având informațiile esențiale despre parteneri economici, situația întreprinderilor, contracte, conturi, bani care trebuiau să vină în țară. (…) Eu cred că nu există privatizare mare în România (…) care să nu aibă undeva în povestea ei o figură importantă din Securitate sau chiar mai multe”. Germina Nagâț vorbește despre transformările pe care le-a suferit legea privind deschiderea dosarelor de Securitate. În clipa de față, un bănuit informator sau agent al Securității poate fi declarat colaborator doar dacă întrunește toate cele 14 criterii prevăzute de lege. Asta face ca mulți considerați foști colaboratori să fie considerați curați, conform instanțelor de judecată. Dar, spune cercetătoarea CNSAS, regretatul Ticu Dumitrescu avea dreptate când spunea că preferă să scape zece vinovați decât să fie pedepsit un nevinovat. În interviu e amintită faza ultimă a Securității comuniste, când s-a trecut la racolarea minorilor: zeci de mii de elevi de 14-17 ani sau chiar mai mici.

Adulții care au devenit poartă un stigmat absolut nemeritat, pentru că nici măcar legile comuniste nu îngăduiau „să interacționezi ca instituție cu un minor, fără știrea tutorelui, în mod secret, și să-i dai să facă lucruri pe care nu le poate evalua”. În fine, aflăm despre evidența stranie pe care Securitatea a ținut-o în legătură cu dosarele de urmărire individuală pe care le-a distrus. Între ele sunt și cele deschise pe nume sonore – Andrei Pleșu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Alexandru Paleologu -, dar de fapt sunt mult mai multe. Sunt zeci de volume, în care se aflau scrisori ale unor mari intelectuali, manuscrise, fotografii, înregistrări ambientale. În fond, un patrimoniu cultural.

Săptămânalul Newsweek România publică un amplu eseu semnat de Horia Roman Patapievici, în care filozoful definește revoluțiile de catifea din 1989: ele au fost contrariul revoluțiilor considerate clasice. Nu au fost nici măcar contrarevoluție la revoluția bolșevică, pentru că asta ar fi presupus violență, or în 1989, de murit au murit victimele comunismului, nu călăii. „În 1989, arată Horia Roman Patapievici, s-a petrecut prima revoluție de centru din istoria omenirii. Asta înseamnă că extrema nu a fost învinsă printr-o extremă contrară, ci prin altceva, mult mai profund”. În fine, arată el, unul din paradoxurile Revoluției Române este că (…) deși nu a fost pusă la cale de intelectuali, tensiunea care i-a fost proprie a făcut ca anume intelectualii să fie aceia care i-au definit natura, obiectivele şi agenda politică. În România, nu partidele politice au fixat agenda dezbaterii politice, ci Intelectualul Public.

XS
SM
MD
LG