Linkuri accesibilitate

„Nu le mai e frică să vorbească cu noi” - Radio Europa Liberă și revoluția din România, decembrie 1989 (VIDEO)


București 22 decembrie 1989, ora 16:00, rază de soare văzută din sediul Comitetului Central

În 1989, Radio Europa Liberă/Libertatea era unul din cele mai populare și influente posturi de radio străine care transmiteau spre țările comuniste din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică, alături de Vocea Americii, BBC și DW/DLF. Și prin această poziție privilegiată, a jucat cu siguranță un rol important în revoluțiile din 1989, care au dus la căderea comunistului în Europa Centrală și de Est. Mai târziu în Uniunea Sovietică. Ca sursă principală (nu unică) de informații credibile, verificate, echilibrate.

30 de ani de la revoluție - un proiect multimedia

Radio Europa Liberă/Libertatea (sau Radio Free Europe/Radio Liberty în engleză) intra în anul 1989 cu o audiență ridicată dar diferită în țările est-europene pentru că așa cum acestea nu erau un monolit, un „bloc”, așa și redacțiile reflectau realitățile țărilor spre care transmiteau.

În 1988, în Ungaria, audiența săptămânală a Europei Libere era de circa 50%, în Cehoslovacia de aproape 40% (fiind depășită de Vocea Americii) iar în Polonia tot de 50%. Topul a fost mereu audiența din România: aproape 70% din românii de peste 15 ani ascultau regulat emisiunile Europei Libere. Iar cu o asemenea audiență, vine și o mare responsabilitate.

Am stat de vorbă cu A.Ross Johnson, directorul RFE/RL între 1988-1991 despre surpriza revoluției din decembrie 1989 din România și modul cum a reacționat Europa Liberă.

Revoluția din România la Europa Liberă - marea provocare
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:46 0:00

Europa Liberă: În tot acest timp, lucrurile se schimbau dramatic. Cum vedeați lucrurile care se întâmplau, sau nu se întâmplau în România?

Ross Johnson: Vedeam că România rămăsese foarte în urma celorlalte țări. Fuseseră câteva gesturi mici. Ce a făcut RFE/RL, ce a făcut redacția românească a fost să relateze despre „scrisoarea celor șase” membri disidenți ai partidului, Silviu Brucan și alți cinci, în primăvară dar după aceea nu prea s-au întâmplat multe. Așa că redacția românească relata mult despre schimbările din celelalte țări. Au apărut și divergențe din cauza asta în managementul RFE/RL. Unii dintre colegii mei erau de părere că publicul din România ar pute fi provocat de aceste relatări despre schimbările dramatice din să spunem Ungaria sau Cehoslovacia. Nu era și părerea mea și am încurajat redacția românească să relateze cât mai multe despre aceste evenimente, ceea ce au și făcut. Așa că nimeni nu era pregătit pentru ce s-a întâmplat în decembrie. Când m-am uitat din nou la acea perioadă, am văzut că numai cu câteva zile înainte de primele proteste, redacția românească avea planificat un program pentru 31 decembrie despre schimbările din celelalte țări. Dar lucrurile s-au schimbat dramatic după primele proteste din 17 decembrie, daca nu mă înșel.

Europa Libera: Evenimentele din România au fost deci o surpriză? Cum a reacțioat radioul?

Ross Johnson: În primul rând am încerca să aflam ce se întâmpla. Destul de repede am obținut imprimarea cu violentețele de la Timișoara. Nu știam însă dacă este fiabilă așa că nu am difuzat-o câteva zile. Am vrut să verificăm și asta a fost deicizia editorial corectă. Mai bine să ai dreptate, decât să fi primul. Vrei informații corecte, nu „fake news” cum am spune astăzi. Asta în prima fază, desigur.

Relatam despre ce se întâmplala Timișoara, șeful biroului [RFE/RL] de la Budapesta, Ron Eggelstone, jurnalist australian din redacția centrală de știri, s-a dus acolo. Erau și alte relatări, ieșeau multe informații dar problema era să le evaluăm.

Europa Liberă: Au urmat evenimentele de la București, revoluția de la București. Cum au reacțioant radiourile mai departe, cum au ținut echilibrul între dorința de a comunica direct cu ascultătorii, de a obține cât mai multe informații și nevoia de a le verifica?

Ross Johnson: Era o provocare, să fi confruntat cu astfel de informații, pe fundalul unei revoluții, mai întâi la Timișoara și după aceea la București, unde au izbucnit violențele, lumea murea. Era un semn. RFE/RL a decis să dea redacției române mai multe transmițătoare, emisiunile s-au extins la 24 de ore, un sprijin important. Dar provocarea era valul de informații din țară. Într-un fel, redacția românească a devenit prea importantă , a devenit centrul de comunicare, oricine avea ceva de comunicat telefona la München, la Europa Libera la München. Cum faci față? La un moment dat, un post de radio sau televiziunea ne-au telefonat și ne-a spus „nu am putut prinde ultima emisiune, era bruiată, vreți să reluați?” Multă lume telefona să ne spună despre puțuri otrăvite, Ceaușescu fugise și lumea telefona să spună unde l-ar fi văzut. Foarte multe informații de acest gen, pe care trebuia să le evaluăm. Trebuia să pui ordine în aceste informații, multe nici nu au fost folosite pentru că nu le puteam verifica.

Dar cel mai important lucru a fost că redacția română a păstrat tot timpul un ton moderat, și compar asta cu tonul emoțional al unor programe ale redacției ungare în timpul revoluției din 1956. Am avut ocazia să reascult unele din acele emisiuni, din arhiva audio, la Washington în 2009 când am marcat zece ani de la revoluție la o reuniune la care era și Emil Hurezeanu. M-a frapat tonul calm, așezat al emisiunilor, al comentariilor și analizelor. Foarte important. Încă ceva important, pe care l-am făcut conștient, era o decizie editorială: programe în care se vorbea de spre faptul că armata, militarii nu trebuie să se amestece în politică, în cursul unei revoluții. Ideea emisiunilor nu era să spunem armatei ce să facă, dar foloseam exemple din istorie, un mod indirect de a încuraja armata să nu intervină împotriva manifestațiilor care aveau loc. Cred că a fost o decizie corectă și că a avut un efect.

„Democrația nu se face în mod automat” - 30 de ani de la revoluțiile din 1989
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:09 0:00

Europa Liberă: În 1995, Radio Europa Liberă s-a mutat de la München, din Germania la Praga, în Cehia. Iar ideea era, asta se repeta mereu, că misiunea noastră este de a nu mai avea o misiune, convingerea fiind că într-o zi, mediile din țările spre care transmitem vor fi atât de stabile încât Radio Europa Liberă nu-și va mai avea rostul. Și uite că suntem tot aici, după 30 de ani? Cum se explică?

Ross Johnson: Încheierea Războiului Rece a fost însoțită de multe iluzii. Una era că odată comunismul dispărut, automat vor apărea țări democratice pentru că aici de încheia istoria regimurilor autoritare, comuniste. Dacă nu atunci, acum, uitându-ne înapoi știm că era naiv. Iar în Statele Unite a apărut și ideea câștigului material de pe urma încheierii Războiului Rece: nu o să mai cheltuim bani pe astfel de proiecte [ca RFE/RL], acum că Războiul Rece s-a încheiat. După care ne-am gândit că misiunea noastră se încheie oricum, odată ce țările din Europa Centrală și de Est au intrat în NATO și Uniunea Europeană. Desigur, rămăsese toată fosta Uniune Sovietic, excepție făcând țările baltice, care erau într-o altă categorie. S-au adăugat, pentru radiouri, alte țări țintă. Dar acum, în Europa Centrală și de Est vedem regrese. Și a apărut o provocare nouă pentru Europa Liberă, care a reînceput să producă pentru România și Bulgaria, în ideea de a încerca din nou să influențeze situația, și se pare că vom face același lucru în Ungaria.

Ross Johnson a fost directorul posturilor de radio Europa Liberă/Libertatea între 1988 – 1991 iar interviul l-am realizat la Praga, în octombrie 2019. Pe pagina noastră de interne, la românia.europalibera.org găsiți deja un proiect multimedia dedicat revoluției iar la europanlibera.org, pagina de arhivă a emisiunilor noastre, care include și câteva din cele mai cunoscute emisiuni din timpul Revoluției, începând cu înregistrarea de la Timișoara a armatei care a deschis focul asupra demonstranților.

XS
SM
MD
LG