Iulian Chifu explică pe blogurile Adevărul unele aspecte și implicații ale schimbului de prizonieri care a avut loc pe 7 septembrie între Rusia și Ucraina. Pentru președintele de la Kiev, „a însemnat o creştere viguroasă şi importantă de imagine”: 35 de prizonieri politici ucraineni la Moscova s-au întors acasă.
Și Vladimir Putin a avut de câștigat: în grupul celor recuperați se află și „martorul şi virtual implicatul în doborârea zborului Malaysian MH 17, Volodymyr Tsermakh, cetățean ucrainean care a luat parte la transportarea înapoi peste graniţă, în Rusia, chiar în noaptea de după doborârea zborului civil Amsterdam-Kuala Lumpur a dispozitivului rusesc care l-a doborât în iulie 2014.
Cei 35 de ucraineni au fost primiți cu emoție la Kiev...
Omul a lucrat și la tăierea dispozitivului, la dezmembrarea unităţii ruse de tragere şi la dispariţia majorității probelor. Cei 35 de ucraineni au fost primiți cu emoție la Kiev, fiind victime ale unor „alegaţii şi procese politice montate de partea rusă împotriva lor”. Judecătorii ar fi clasat dosarele „din scaun, fără nici o discuţie”, crede Chifu. Moscova a recuperat însă persoane cu „fapte penale grave la activ pentru care se aflau în închisoare şi ar fi înfundat puşcăriile ani la rând în orice ţară civilizată, cu o justiţie independentă şi corectă”. Rămâne de văzut în timp, mai scrie comentatorul, ce preț a avut, per total, acest succes diplomatic al președintelui ucrainean. Deocamdată, e de observat că a făcut deja un pas înapoi vorbind despre conflictul cu „forţele pro-ruse din Estul Ucrainei” și nu cu statul rus şi trupele ruse.
„O Comisie Europeană ridicolă și necredibilă” este titlul analizei semnate de Cristian Pantazi pe site-ul G4media. În lista prezentată de președintele ales al Comisiei Europene jurnalistul vede „dispreț neașteptat față de marile valori europene ale statului de drept și independenței justiției. Ursula von der Leyen ar fi cedat total în fața șantajului politic al grupului Visegrad, (acceptând) propunerea multor comisari cu probleme majore de integritate” plus „populismul ridicol care răzbate chiar din denumirea unor portofolii”.
Mai ales că asta se întâmplă „la capătul unor alegeri europarlamentare cu participare – record, în care zeci de milioane de cetățeni europeni au refuzat populismul și au votat masiv pentru a mai da o șansă Uniunii. O șansă care, odată irosită, va alimenta discursul eurosceptic cu argumente livrate chiar de Bruxelles de această dată”. Pantazi face lista propunerilor de comisari care au probleme de integritate. Ei reprezintă Polonia, Franța, România, Ungaria și Bulgaria. Printre cedările cele mai scandaloase, Pantazi amintește acceptarea pe listă și chiar cu portofoliul Vecinătate și extindere a candidatului Budapestei.
Rămânem cu gustul amar...
Explicația: von der Leyen a ajuns președinte al Comisiei europene cu voturile indispensabile ale ungurilor. De fapt, tot grupul de la Visegrad, care și-a negociat extrem de dur voturile la învestire, a primit portofoliile cerute și funcții de conducere, în ciuda contestării frecvente a valorilor UE. Rovana Plumb pe listă este tot o răsplată pentru că un grup consistent din PSD și-a anunțat la momentul oportun susținerea. Urmează audierile în Consiliul European, dar, scrie Cristian Pantazi, „până atunci rămânem cu gustul amar al unui președinte de comisie care a acceptat cele mai joase standarde de profesionalism și integritate”.
Din același registru face parte și acceptarea Rovanei Plumb pentru portofoliul Transporturi, deși candidata României nu are nicio legătură cu domeniul. Dar a contat faptul că PSD, un grup mare în interiorul S&D, a anunțat rapid susținerea la vot pentru Ursula von der Leyen.
