Sebastian Lăzăroiu se ocupă pe site-ul Ziare.com de starea Partidului Social-Democrat. „Visul lui Ion Iliescu (liderul fondator) a fost să dăruiască posterității un partid de stânga frecventabil internațional și susținut de intelighentia româneasca. La al doilea mandat, părea să-i fi ieșit. A instalat un om citit, cu aplecare spre arte, în fruntea PDSR (Adrian Năstase). A afiliat partidul la Internațională și, mai târziu, la familia socialistă europeană”, scrie Lăzăroiu.
Urmașii lui Iliescu au tradus însă ideea apropierii de intelectuali în epidemia de doctorate plagiate...
Chiar și sub conducerea „occidentalului Mircea Geoană”, partidul a rămas cu același bazin de votanți - tradiționalisti, conservatori, cu educație precară. Victor Ponta a condus „schizofrenic”, adică una spunem în casă și alta afară, drept care radicalismul lui tip Che Guevara a sucombat în fața conjuncturilor. Dragnea, al patrulea președinte PSD post Iliescu, și l-ar fi luat de model pe Adrian Năstase, dar nu cel de la început, ci pe acela îmbătrânit și ranchiunos de după detenție. În fine, mai e și actualul interimar Marcel Ciolacu, dar problema lui Sebastian Lăzăroiu este că PSD se află mai departe ca oricând de ceea ce trebuia și era nevoie să fie : un prtide stânga, un partid „anti-corporații și anti-corupție (…)(care) să apere drepturile minorităților sexuale, ale imigranților, să sprijine minoritățile naționale și religioase. Așa arata un «PSD» din Danemarca, Germania, Italia. PSD trebuie sa fie votat preponderent de tineri, de studenți, de intelectuali”.
La sfârșitul lui septembrie ar putea avea loc alegerile locale, amânate din cauza crizei coronavirusului. Dan Tăpălagă (G4Media) compară șansele celor doi candidați la postul de primar general al capitalei, care s-au detașat din pluton și se situează în sondaje umăr la umăr, Gabriela Firea, din partea puterii, și Nicușor Dan, din partea opoziției. Firea are avantajul că și-a tot făcut campanie pe timpul stării de urgență, fiind primar general în funcție.
Cel de-al doilea, are un atu pentru că vine din opoziție...
Confruntarea nu e însă clar desenată. Nu e exclus, arată Tăpălagă, ca și dintr-o parte, și din cealaltă să apară candidați-surpriză, care să rupă din voturile unuia sau altuia. La PSD, tot amenință Victor Ponta, liderul aripii numite Pro România. E foarte interesat să-și consolideze poziția în vederea alegerilor parlamentare din 2024, an în care se suprapun toate scrutinele posibile. Din opoziție, ar putea țâșni eventual Traian Băsescu, din partea PMP.
Mize importante, totuși mici în comparație cu alegerile de președinte din Statele Unite, de care se ocupă Valentin Naumescu pe Spotmedia.ro. America este acum o „societate profund divizată și tensionată (care) își duce bătălia politică și culturală crucială între două opțiuni antagoniste, o confruntare de al cărei rezultat va depinde viitorul american și probabil cel al ordinii globale pe termen lung”. Liberalismul, care a adus prosperitate în Occident după al doilea război mondial, are nevoie vitală de o redresare a Statelor Unite. Or asta presupune un anumit profil de președinte, de carura unor Abraham Lincoln, Woodrow Wilson, Franklin Delano Roosevelt în primele două mandate, John Fitzgerald Kennedy la începutul anilor ‘60, Ronald Reagan în anii ‘80, chiar și Obama în 2008”. Din păcate, scrie Valentin Naumescu, candidatul schițat în acest portret robot „nu candidează în alegerile din 3 noiembrie 2020”.
