Mult înainte să fi fost răpusă vaccinuri, pandemia a fost pusă în umbră de fotbal. Nu de jocul de fotbal, în continuare exilat pe stadioane goale ci de rețeaua de interese și putere din jurul lui. Brusc, în seara zilei de 18 aprilie, toate sistemele care preluau sau generau, 24 de ore din 24, informații pe teme de pandemie s-au oprit. Pandemia și enormul ei cortegiu ei statistic, au trecut în poziția a doua și au lăsat locul știrii despre Super Liga Europeană. Toate mediile și platformele, în toate statele și de toate orientările politice, au așezat, automat, în fruntea actualității și a urgențelor ceva aparent mai grav decât interminabila bătălie cu virusul COVID 19. Noul sistem de la vârful fotbalului.
Totul a pornit de la anunțul oficial prin care 12 mari cluburi de fotbal europene anunțau că au decis să lanseze o competiție nouă: deja detestata Super Ligă Europeană. Proiectul, pus la punct de 6 cluburi din Anglia, 3 din Italia și 3 din Spania, adună aproape tot ce e mai bogat, valoros și celebru în fotbalul mondial. Noua competiție ar urma să se dispute anual în sistemul folosit de sportul american. Cele 12 cluburi inițiatoare rămîn permanent în competiție iar cluburile care vor să se alăture vor trebui să își cîștige anual dreptul de a rămîne în Super Ligă. În paralel, cluburile Super Ligii vor juca, exact ca pînă acum, în campionatele naționale și în competițiile europene de club clasice: Liga Campionilor și Liga Europa. Mai bine zis, fostele competiții clasice.
Căci, evident, Super Liga anunțată pe 18 aprilie va oferi săptămînal meciuri altă dată văzute de trei sau patru ori pe an. Noua Super Ligă va fi, practic, o colecție de Super Derby-uri care va face din orice altă competiție un maraton de banalități. Liga Campionilor, Liga Europa ba chiar și marile competiții naționale (Cupa Mondială și Campionatul European) vor fi eclipsate de un turneu echivalent cu o loterie care oferă numai câștiguri sau cu o trupă de superstaruri care produce numai hit-uri.
Desigur, noua competiție va genera profituri uriașe, exact în măsura în care veniturile altor competiții se vor evapora și vor pune capăt zilelor de aur ale UEFA și FIFA (cele două structuri oficiale care dirijează fotbalul european și mondial). Agresivitatea comercială și oferta năpraznică a noii Super Ligi Europene sînt dincolo de orice discuție și rival. Fotbalul, imepriul lui popular și rețeta lui globală vor trece, dintr-o mutare, în alte mîini. Noii patroni, regizori și beneficiari ai complexului uman-comercial-fotbalistic vor fi cluburile participante la Super Liga Europeană, mai exact spus companiile private care sînt, în fotbalul actual, deținătoarele cluburilor. Deloc surprinzător, afacerile și coordonarea financiară a noii Super Ligi vor fi reglate de un maestru contabil pe măsură: gigantul bancar american JP Morgan.
Așa arată proiectul. Reacția a fost uluitoare. În doar cîteva ore, o coaliție politico-adminstrativă, de presă și intelectuală s-a coagulat la nivel global, a preluat controlul asupra imaginii și inofrmației și a declarat noua Super Ligă Europeană un pericol public extrem. Excepțiile sînt rarisime și, pactic, lipsite de șanse. Opinia unică și concluzia fixă au capturat imediat dezbaterea, dacă se poate vorbi de o dezbatere în adevăratul sens al cuvîntului. Mobilizarea a atins un nivel de forță și coordonare pe care administratorii epuizați și uneori ezitanți ai campaniei anti-COVID îl pot invidia. În varianta propagată de mediile de informare, de guverne și de comentarorii de tot felul, noua Super Ligă Europeană a devenit, imediat după naștere, o invenție imorală, un americanism dezgustător, o monstrouzitate capitalistă și o întruchipare abjectă a lăcomiei.
Atâta ostilitate e greu de găsit în istoria sportului și trimite, mai degrabă, la conflicte generate de politică, economie sau religie. Pînă la urmă, Super Liga Europeană e doar o idee de organizare a fotbalui mare dar tot ce se întîmplă în jur spune că această ipoteză e naivă. Nimeni nu și-a permis să dea din umeri și n-a îndrpznit să anunțe că nu se bagă în chestiuni legate de fotbal. Primul Ministru Britanic Boris Johnson a declarat abrupt că Super Liga trebuie anihilată. Președintele francez Emmanuel Macron a atacat proiectul din primele ore de viață. Guvernele italian și spaniol l-au declarat inadmisibil. Comisia Europeană și Parlamentul European au luat rapid poziție împotriva Super Ligii. Nu e clar cum vor reacționa NATO și Vaticanul dar e de bănuit că nimeni nu va lua apărarea acestui proiect blestemat multilateral. Coborînd la firul ierbii, comentatorii de presă, analiștii fotbalului național și internațional au înfierat monstrul din spatele Super Ligii și și-au declarat vulcanic mînia. Foști jucători celebri și-au făcut cunoscută oroarea. Nu mai puțin indignați, comentatori ai vieții publice, moraliști, economiști și istorici au preluat tema și au lansat o cascadă de interpretări care deunță extremismul și lipsa de umanitate a capitalismului pur.