Un articol semnat de Ovidiu Nahoi în săptămânalul „Reporter global” pornește de la ideea că se știe bine împotriva a ce au votat ucrainenii la recentele alegeri prezidențiale – împotriva corupției, a războiului, sărăciei și inegalităților. Pentru ce au votat însă, rămâne un mister. Alegerea ca șef de stat unui outsider, actor lipsit de orice experiență politică, nu e un caz singular în lume, afirmă comentatorul. Deja a apărut formula „populiști simpatici”. I se potrivește lui Volodimir Zelenski, care „spre deosebire de populiștii cunoscuți, nu a mizat pe accentuarea diviziunilor, ci a reușit să unească segmente mari spunând fiecăruia cam ceea ce dorea să audă. A blamat, desigur, corupția, dar și ucrainizarea forțată promovată de Petro Poroșenko – o politică pe care mulți ucraineni au dezavuat-o”.
S-a declarat în favoarea apropierii de Uniunea Europeană, și totuși planează temerea că „promisiunile ascund intenția unei președinții slabe, cu rolul de a restabili activele și influența miliardarului fugar Ihor Kolomoiski”, care i-a susținut financiar campania. Nahoi observă că în clipa de față există așteptări față de Kiev atât dinspre Bruxelles, cât și dinspre Kremlin. Moscova nu s-a prea amestecat în alegerile ucrainene, fiind clar că ucrainenii l-ar fi măturat oricum de la putere pe Petro Poroșenko. Acum însă urmează clarificările: Moscova, scrie Nahoi, dă de înțeles că e gata să predea înapoi teritoriile din Donbas, cu condiția federalizării. Or asta ar însemna drept de veto și ar pune întreaga Ucraină în dependență față de regiunile autonome.
Cristian Unteanu remarcă (blogurile Adevărul) că tema aderării României la spațiul Schengen e total absentă de pe agenda campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare. El spune chiar că din platformele prezentate de candidați nu se desprinde nici măcar o singură „propunere solidă ancorată pe scheletul proiectului european sau, dimpotrivă, menită să-l reformeze din temelii”. „Încet-încet, ne îndepărtăm de nucleul decizional al unei structuri care se formatează continuu pentru a obţine maxima eficienţă, neascultându-i mesajele esenţiale şi, ca atare, niciodată pregătiţi să luăm decizii strategice”.
A trecut perioada de graţie de 30 de ani...
Și totuși România trebuie să decidă: „A trecut perioada de graţie de 30 de ani, cercul ameninţă să se închidă, alegerile de făcut sunt din ce în ce mai dificile şi mai puţine. Va trebui (…) s-o luăm într-o direcţie. Să spunem ce vrem să fim cu adevărat, cu cine alături, privind înspre ce orizonturi, alegând o alianţă în care să credem şi nu una de conjunctură împotriva căreia să întoarcem armele când nu ne mai convine”.
Pe site-ul Marginaliaetc.ro, Adrian Papahagi extrage câteva învățăminte care ar trebui însușite de către politicienii români după alegerile parlamentare din Spania, unde au câștigat socialiștii, au pierdut masiv conservatorii și au avansat enorm partide populiste și de extremă dreaptă.
Lecția sună așa: „Partidele vechi, zguduite de scandaluri de corupție, pierd teren în fața partidelor noi; Indistincția doctrinară nu ajută; Nu e destul să agiți teme naționale ca să câștigi spectaculos, dar dacă acestea sunt ignorate, apar partide noi care o fac; Lumea vrea în primul rând soluții concrete la probleme urgente; Peste tot în Europa se produce o schimbare de generație la nivel de lideri”.
