Comentarii numeroase la mitingul de sâmbătă seara al coaliției de guvernare. Mai toate trimit la ideea de semi-eșec, dacă nu la nivelul organizării, oricum la nivelul mesajului.
„Un fiasco: nu a demonstrat nimic din ceea ce nu se știa deja, dar a exhibat o uriașă slăbiciune care poate avea efect de bumerang”, scrie Ioana Ene-Dogioiu pe site-ul ziare.com. Partidul Social-Democrat și-a folosit susținătorii „ca pe oi”, adică la număr. Așa cum face și la vot. Dacă la vot merge, în piață nu s-a potrivit. Acolo nu contează doar numărul, ci „spiritul”, care ar fi trebuit să se concretizeze în momentul dinainte pregătit al aprinderii luminițelor (pe modelul patentat de manifestanții #rezist). La momentul respectiv, vorbea Liviu Dragnea, președintele social-democraților și al Camerei Deputaților. Nu doar că luminițele nu s-au aprins așa cum era prevăzut, dar manifestanții părăseau în ritm vioi piața, obosiți, înfometați, confuzi, așa încât la finalul mitingului, marii lideri de coaliție, Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, președintele Alianței Democraților și Liberalilor Europeni și al Senatului, au cam rămas singuri și au străbătut piața spre Palatul Victoria sub escortă, prin maldărul incredibil de gunoaie și printre cei care se ocupau de salubrizare. „Poza mitingului PSD nu a fost a luminițelor libertății, ci a gunoiului captivității”. Aceasta este descrierea jurnalistei de la ziare.com.
Florin Pușcaș pune în circulație pe stiripesurse.ro pasajul din discursul lui Liviu Dragnea în care îi face pe opozanții actualei guvernări „șobolani”. Jurnalistul consideră că Dragnea s-a referit la protestatarii #rezist, printre care şi fostul jurnalist Mălin Bot, şi că a lăsat se înţeleagă că ar urma dezvăluiri despre felul în care aceştia ar fi finanţaţi.
În Adevărul secțiunea de bloguri, Dorin Dobrincu scrie că „discursurile liderilor PSD și ALDE au fost caricaturale. (...) toți (...) au vorbit prost, au golit de sens cuvinte care altminteri sunt importante: securitate, democrație, tiranie, libertate, dreptate (...). Ori au repetat până la sațietate stupizenia privind statul paralel. Justiția a fost în permanență decredibilizată. Cei de pe scenă – în frunte cu Dragnea – au arătat că se tem”. Dobrincu crede că PSD-ul poate fi bătut politic, și anume de aceia care au venit neadusși cu arcanul la manifestațiile de anul trecut, împotriva guvernului, a ordonanței care anihila independența justiției. Lor ar trebui să li se adreseze partidele de opoziție, pentru că e vorba de oameni neînregimentați politic.
Nu mai visați cai verzi pe pereți. Care opoziție? Scrie Dan Ionescu pe blogurile Adevărul. Sunt doar trei partide de opoziție mari și late, și care, împreună, „nu au bani nici să treacă strada”: Partidul Național Liberal, care nu s-a trezit după alianța pe care a avut-o cu PSD, Uniunea Salvați România, care nu reușește să-și facă auzită vocea în Parlament, și Mișcarea România Împreună, care nu există încă și e condusă de Dacian Cioloș, din cauza căruia, crede Dan Ionescu, nu au primit suficiente voturi la ultimele alegeri PNL și USR. „Opoziţia suntem noi, spune Dan Ionescu. Noi ăştia care nu muşcăm la teorii tâmpite şi conspiraţioniste. Lasă berea şi fă ceva”.
O analiză de sociolog semnează Vintilă Mihăilescu pe contributors.ro. E suficient să cităm concluzia ei: „Chiar dacă ar fi fost imaculat precum cămașa sa, președintele Dragnea ar trebui pus sub acuzare de înaltă trădare de țară pentru instigare calificată la ură. Discursul său, jucând bine calmul și determinarea, a fost ceva între predica unui preot care își îndeamnă enoriașii la dreapta credință (...)și discursul unui dictator care se pregătește să mobilizeze poporul împotriva dușmanului, oricare are fi numele acestui șobolan. Perspectiva? Un război civil de uzură”.
