Linkuri accesibilitate

Alexandru Postica (Promo-LEX): „Transmiterea persoanelor e inadmisibilă, sub nicio formă”


Sediul CEDO de la Strasbourg, 2019

Despre practica informală de predare a suspecților autorităților nerecunoscute ale regiunii transnistrene.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat deopotrivă Republica Moldova și Federația Rusă pentru tortură și tratamente degradante, precum și pentru violarea dreptului la libertate și siguranță în cazul a două persoane ajunse în custodia miliției regiunii separatiste transnistrene cu concursul sau îngăduința autorităților constituționale. Amănunte și concluzii despre cele întâmplate – în convorbirea cu avocatul Alexandru Postica, director de program la Asociația Promo-LEX.

Avocatul Alexandru Postica de la Asociația Promo Lex
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:14 0:00
Link direct

Europa Liberă: Așadar, pe 17 septembrie, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a publicat două hotărâri de condamnare a Republicii Moldova și Federației Ruse pentru violarea dreptului de a nu fi supus torturii și tratamentelor inumane, precum și a dreptului la libertate și siguranță. Cine sunt persoanele ale căror drepturi au fost violate și ce s-a întâmplat, de fapt?

Alexandru Postică
Alexandru Postică

Alexandru Postica: „Sunt două cazuri care s-au întâmplat în anul 2009 și, respectiv, 2011. În cazul din 2009, e vorba de un reclamant care locuia într-un apartament din sectorul Ciocana, mun. Chișinău. În seara unei zile din martie 2009 a fost solicitat să iasă pe scară, a fost arestat pe loc, iar soția a comunicat că cei care l-au arestat s-au prezentat a fi de la Sectorul de poliție Ciocana. Peste jumate de oră dânsul a telefonat soția și a spus că deja este la Dubăsari unde în privința lui a fost pornită o cauză penală și respectiv este în arest. Dumnealui a fost condamnat la opt ani pentru un jaf pe care chipurile l-a comis în orașul Dubăsari și a fost eliberat în 2015.

Curtea a constatat violarea dreptului de a nu fi supus torturii, având în vedere că ambii au fost deținuți în condiții inumane și degradante în închisoarea din Hlinaia.


Al doilea caz s-a întâmplat în 2011, când un locuitor al orașului Râbnița, fost angajata al așa-numitelor structuri de miliție, a fost reținut de către Centrul de Combatere a Crimelor Economice și Corupției la acel moment, acum CNA, și a fost transmis organelor de miliție din raionul Râbnița. Iarăși, a fost condamnat de așa-numitele instanțe din regiune și și-a ispășit pedeapsa de cinci ani de zile. Ambii au fost deținuți în închisoarea din Hlinaia, unde cunoaștem că sunt condiții inumane și degradante de detenție. Deci, Curtea a constatat violarea dreptului de a nu fi supus torturii, având în vedere că ambii au fost deținuți în condiții inumane și degradante în închisoarea din Hlinaia.

Cu referire la primul caz - reținerea din sectorul Ciocana - aici Curtea a constatat că nu au existat probe incontestabile că anume polițiștii din sectorul Ciocana l-au arestat, însă Republica Moldova a fost condamnată pentru că nu a luat măsurile necesare pentru a securiza acel hotar să-i spunem așa, cunoaștem că sunt mai multe posturi și respectiv pentru Curte nu era clar cum o persoană care a fost reținută chiar și de miliția transnistreană a putut trece fără probleme peste o mulțime de posturi fără ca poliția națională să nu intervină”.

Europa Liberă: Reclamanții au fost reprezentați la Curtea europeană de avocați și juriști ai Promo-LEX. Aceste cazuri – cum se menționează într-un comunicat al asociației Dvs., readuc în actualitate problema colaborării între organele de drept constituționale și reprezentanții organelor secesioniste. Despre ce colaborare este vorba?

Alexandru Postica: „Cunoaștem că încă în anii 2000 a existat un acord, așa-numit acord, de colaborare între miliția transnistreană și Ministerul Afacerilor Interne, un acord care a fost anulat în anul 2001, oficial cel puțin, dar vedem că mutual există această colaborare.

Cunoaștem că încă în anii 2000 a existat un acord, așa-numit acord, de colaborare între miliția transnistreană și Ministerul Afacerilor Interne, un acord care a fost anulat în anul 2001, oficial cel puțin, dar vedem că mutual există această colaborare


Cu părere de rău, mai puțin vedem situații în care transnistrenii transmit persoane care se află în căutare, vedem vice-versa, când autoritățile constituționale transmit persoane pentru desfășurarea acțiunilor de anchetă în regiunea transnistreană. Cazurile acestea relevă situații, repet, din 2009, 2011... Recent, în 2018, iarăși am sesizat un alt caz prin care poliția națională a contribuit la reținerea unui alt funcționar din regiunea transnistreană, transmițându-l pentru desfășurarea așa-numitelor acțiuni de anchetă în regiunea transnistreană...”

Europa Liberă: Dar cum se explică această transmitere a persoanelor suspectate de a fi comis ceva? În baza căror regulamente?

Nu există absolut niciun regulament formal, din câte înțelegem noi, dar există acel fenomen de transmitere


Alexandru Postica: „Nu există careva regulamente. Vă spuneam că la un moment dat, chiar și în al doilea caz care s-a întâmplat în Rezina, când CNA-ul a contribuit la arestarea persoanei, iarăși, inițial au recunoscut că au arestat acea persoană, însă ulterior au refuzat să mai susțină asta, spunând că doar au asistat la acele operațiuni. Nu există absolut niciun regulament formal, din câte înțelegem noi, dar există acel fenomen de transmitere. Deci, noi suntem de părere că persoanele care au comis o infracțiune, indiferent unde, în regiunea transnistreană sau în Republica Moldova, urmează să fie trase la răspundere corespunzător. Însă în Republica Moldova există organe în acest sens și anume Procuratura constituțională.

Prin urmare, dacă există careva bănuieli rezonabile că o persoană ar fi comis o infracțiune, chiar și în orașul Dubăsari, Tiraspol, Râbnița, noi suntem de părere că această persoană urmează a fi deferită legii, dar legii Republicii Moldova, sub nicio formă celei din regiunea transnistreană.

Așa-numitele instanțe de judecată din regiunea transnistreană nu se pot constitui drept organe abilitate să dispună arestarea și condamnarea persoanelor.


Ce este important în aceste hotărâri, e că Curtea a reiterat că a existat pe lângă tratament inuman și încălcarea dreptului la libertate și siguranță sub aspect că miliția transnistreană, procuratura și așa-numitele instanțe de judecată din regiunea transnistreană nu se pot constitui drept organe abilitate să dispună arestarea și condamnarea persoanelor. Există doar Procuratura RM, Ministerul Afacerilor Interne și subdiviziunile sale care sunt în drept să cerceteze cauza penale și nicio altă instituție.”

Europa Liberă: Cum, de fapt, ar fi trebuit să se procedeze în aceste două cazuri, ca să nu se ajungă – iată – la aceste hotărâri ale CtEDO?

Alexandru Postica: „Transmiterea persoanelor e inadmisibilă, sub nicio formă. Poliția națională, organele de procuratură nu au niciun drept să transmită persoanele reținute unor structuri nerecunoscute. Aici a fost acea mare problemă, că autoritățile competente din Republica Moldova au delegat într-un fel oarecare atribuțiile lor de cercetare și urmărire penală. Practic, autoritățile cu spus că nu sunt competente, luați și examinați voi acele cauze”.

Europa Liberă: Tocmai așa se explică condamnarea și a Rusiei, și a Republicii Moldova?

Alexandru Postica: „Exact! Deja este vorba despre al treilea dosar. Republica Moldova a mai fost condamnată încă în anul 2001, deci vedem că peste zece ani situația rămâne la fel. Există cazuri individuale care relevă aceeași problemă”.

Europa Liberă: În cazurile de care vorbim este vorba de persoane care au fost transmise Tiraspolului. Există, însă, cazuri și în sens invers? Adică aveți cunoștință de cazuri când miliția transnistreană ar fi transmis organelor de drept pe cineva?

Alexandru Postică: „Nu am avut asemenea cazuri. Noi vorbim din perspectiva la nivel național a mai multor cazuri în care sunt vizate persoane care locuiesc la moment în regiunea transnistreană și de fiecare dată obținem răspunsuri de la organe competente ale Republicii Moldova, fie procurorul care gestionează cazul, fie poliția, că nu au nicio pârghie, nicio posibilitate de a solicita citarea persoanei sau ca persoana care locuiește bunăoară în Râbnița, Tiraspol, Bender să vină să fie interogată...”

Europa Liberă: Chiar dacă sunt cetățeni ai Republicii Moldova?

Alexandru Postica: „Chiar dacă sunt cetățeni ai Republicii Moldova, evident. Majoritatea sunt cetățeni ai R. Moldova, cei care locuiesc în regiunea transnistreană, chiar dacă au un așa-numit pașaport transnistrean.”

Europa Liberă: Intră cumva această problemă și în agenda de negocieri în format 5+2?

Alexandru Postica: „Indirect, da. Evident. Administrația de la Tiraspol califică orișicare dosare care sunt pornite în privința „cetățenilor săi” drept dosare politice, chiar dacă vorbim despre infracțiuni ordinare și, cu părere de rău, vorbind despre o speculație din partea administrației de la Tiraspol precum că toate dosarele care sunt pornite în privința celor care locuiesc în regiunea transnistreană sunt așa-numite „dosare politice”.

Administrația de la Tiraspol califică orișicare dosare care sunt pornite în privința „cetățenilor săi” drept dosare politice, chiar dacă vorbim despre infracțiuni ordinare


În realitate, este vorba despre infracțiuni ordinare și pur și simplu la un moment dat Procuratura a fost mai insistentă de a cita persoana în cauză. Deci evident, indirect, acest subiect urmează a fi discutat în cadrul negocierilor. Mai mult ca atât, reiterăm necesitatea unei discuții mult mai largi cu privire la acele prevederi ale unei justiții tranzitorii. Noi vorbim despre faptul că de jure pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv pe teritoriul regiunii transnistrene se aplică Codul de procedură penală, Codul Penal al Republicii Moldova, dar de facto avem o situație în care 11% din teritoriul nostru este în afara câmpului legal al Republicii Moldova și autoritățile nu întreprind acțiuni sistemice în vederea impunerii, să spunem așa, a legislației sale pe acest teritoriu.”

XS
SM
MD
LG