Social-democrații și aliații lor nu au așteptat data de 15 mai, data ieșirii din starea de urgență, pentru a intensifica atacurile împotriva guvernului.
Cum două instituții foarte importante, Curtea Constituțională și Avocatul poporului, sunt subordonate alianței anti-guvernamentale, s-a reușit ca multe dispoziții atât ale stării de urgență cât și ale stării de alertă, cea care va intra în vigoare după 15 mai, să fie golite de conținut. După ce amenzile aplicate vreme de două luni au fost declarate neconstituționale, iată că nu știm în momentul de față când și în ce mod vor putea deveni efective prevederile stării de alertă. Demersul social-democraților este unul în chip flagrant demagogic și populist: se urmărește arderea unor etape, se grăbește momentul relaxării totale cu toate riscurile ce decurg de aici.
În fond, lucrurile erau clare de mai mult timp: partidele care dețin majoritatea în parlament găsesc tot felul de motive pentru a pune bețe în roate guvernului. Departe de mine gândul că guvernarea liberală este ireproșabilă, că nu s-au făcut destule greșeli, că nu ne-au derutat o serie întreagă de ezitări și de decizii contradictorii. Per total însă, guvernul a gestionat bine criza coronavirusului, a luat măsurile care se impuneau, a reușit până acum să stăvilească extinderea epidemiei. A propus soluții de natură a atenua consecințele crizei economice, și-a asumat decizii riscante, ce ar putea fi decontate la viitoarele alegeri. Liberalii s-au aflat în situația ingrată de a se descurca singuri pentru că partidul care, teoretic, ar fi trebuit să-i susțină, Uniunea Salvați România (USR), a fost apatic și cvasi-absent în această perioadă.
Nimeni nu contestă dreptul... opoziției de a urmări, vigilent și critic, acțiunile executivului
Dacă se va continua așa va fi extrem de greu pentru actuala guvernare să-și ducă la îndeplinire proiectele. Vedem, din nou, cât de necesare erau alegerile anticipate, plan la care s-a renunțat din cauza pandemiei. Redresarea economică va fi un proces dificil și foarte probabil dureros, furnizând opoziției alte pretexte pentru a ataca guvernul. Nimeni nu contestă dreptul (mai mult: datoria) opoziției de a urmări, vigilent și critic, acțiunile executivului. Când însă atitudinea de contestare sistematică nu are alt scop decât a împiedica buna funcționare a statului și a acumula capital în perspectiva apropiatelor confruntări electorale, atunci însuși mecanismul democrației va avea de suferit. Românii așteaptă ieșirea din starea de urgență ca pe o eliberare și ca un nou prilej de perpetuare a tensiunilor și a adversităților.
