Linkuri accesibilitate

Pregătirea anexării Basarabiei (V): Implicările Legației Sovietice de la București (4)


„Cuirasatul Potemkin ”, unul din primele filme sovietice acceptate în circulație internațională

Printre lucrările cu caracter propagandistic găsite în arhiva ridicată de la fosta Legație Sovietică, după 22 iunie 1941, menționăm următoarele:

1. Manifest comunist răspândit camuflat sub coperta cărții dlui mareșal ION ANTONESCU intitulată Dragii mei copii. Manifestul a fost redactat în limba rusă de Legația Sovietică și semnat „Comitetul Executiv al Partidului Comunist din România”, pentru a lăsa impresia că este opera acestuia;

2. Manifestul comunist intitulat De la regimul legionar la dictatura militară (răspândit disimulat sub coperta cărții În umbra marelui Führer a Conducătorului Statului). Manifestul este semnat „Comitetul Central al Partidului Comunist din România”, pentru a lăsa impresia că este opera acestuia;

3. Manifestul comunist intitulat Punctul nostru de vedere şi lansat acoperit sub coperta lucrării Strigoii, a părintelui MOȚA. Manifestul este semnat de „Partidul Comunist din România”, pentru a se acredita, ca și în cele precedente, opinia că este opera acestui organ;

4. Un manifest al unui grup de muncitori de la șantierul Legației URSS scris cu ocazia zilei de 7 Noiembrie, aniversarea „Marii Revoluții” comuniste. Nu poate fi nicio îndoială că manifestul în speță a fost inspirat de Legația Sovietică, dacă nu redactat chiar de ea;

5. Manifest antigerman din 20.06.1940, prin care se recomandă prudență contra germanilor, care vor „să distrugă întreaga lume”.

6. O adresă a primului secretar de legație KUKOLEV către Secția a 2-a Occidentală NKVD, prin care, înaintând „două scrisori primite de la un grup de evrei și nemți din România” ascultători ai radiodifuziunilor postului Moscova, cere ca ele să fie trimise Direcției Radiodifuziunii, pentru ,, luarea unor măsuri în vederea înlăturării înăbușirii posturilor noastre (sovietice) de alte posturi europene” (în special postul Radio Chişinău, primul post de radio din Basarabia, deschis la 8 octombrie 1939);

Radio Chișinău, primul post de radio din Basarabia, actualmente blocul USM de pe str. A. Mateevici
Radio Chișinău, primul post de radio din Basarabia, actualmente blocul USM de pe str. A. Mateevici

7. O scrisoare a unui „grup de radioascultători nemți ai emisiunilor din România” pentru a fi înaintată prin Legația Sovietică Centralei Radiofonice din Moscova, prin care aduce mulțumiri acesteia pentru „frumoasele emisiuni” ce au ascultat. Totodată, comunică trimiterea statisticilor privitoare la „mortalitatea” în România din cauza tuberculozei şi a altor boli, pentru a se putea demonstra la postul de radio amintit „starea de sărăcie din România;

8. O scrisoare a numitului I. DRAGNEV, intitulată Dragi camarazi, prin care răspunde scrisorii trimise la 8 ianuarie 1941 de câțiva membri ai PCR, cărora le recomandă „crearea unei mari forțe organizate, a unui front popular în jurul clasei muncitorești unite”, dacă muncitorii nu voiesc „ca țara să fie atrasă război şi doresc eliberarea”;

9. Un proiect privind scopul organizației Grupul Informativ al Tineretului, adresat „tovarășului” DONSKOI și semnat de ZAGORODNÎI, șeful Secției a III-a Speciale a UGB, NKVD al URSS (Siguranța Statului a Rep. Ucrainene);

10. Un model de obligație pe care și-o lua cel chemat să activeze pentru URSS în România, intitulat Obligație socialistă;

11. Fotocopia unui raport întocmit de un agent străin şi procurat şi de Legația Sovietică, în care se arată punctul de vedere al Sovietelor cu privire la situația din Balcani și politica internațională;

12. Numeroase pelicule găsite nedevelopate în camera blindată a Legației Sovietice, cuprinzând informații asupra trupelor germane din România.

13. Un studiu intitulat Informații despre organizațiile naționale ucrainene din străinătate, purtând mențiunea ,,Strict Secret” , în care se arată lupta dusă de Germania pentru dezlipirea Ucrainei de Rusia;

14. O listă a fondatorilor societății Prietenii Uniunii Sovietelor din România, care au publicat un „apel” de înscriere în societate în ziarul Cuvântul Liber din 24 iulie 1934.

15. Programul Cercului de Studii asupra României, în cadrul căruia trebuiau să se trateze următoarele subiecte de către următorii membri ai legației:

a) Scurt istoric asupra României (ŞAROV); b) Geografia României moderne (SAMARIN); c) Compoziția României pe naționalități şi clase sociale. Sistemul de stat. Partidele politice existente în prezent (ŞUTOV); d) Scurt istoric asupra economiei române (KOLESNIKOV); e) Industria petrolului în România (ERIOMIN); f) Industria metalurgică, textilă şi chimică (ABRAMOV); g) Transportul pe căile de comunicații române (MIHAILOV); h) Bugetul statului. Impozite. Datoria publică internă și externă (KRÎMOV); i) Agricultura și silvicultura (FEODOROV); j) Comerțul exterior al României (FINOGHENOV); i) Cultura României. Analfabetismul (ISADCENKO).

Rafinaria Astra, Ploiești, anii 1930
Rafinaria Astra, Ploiești, anii 1930

Referitor la propaganda efectuată prin film, studiul Asupra filmului sovietic în România, făcând o comparație între filmul francez și american în România și filmul sovietic în aceeași țară, caută să demonstreze că valoarea acestuia este mult superioară prin subiectele abordate (din domeniul filosofic, social etc.) celorlalte, dar el nu se poate impune cu aceeași intensitate ca primele două datorită „mutilării” la care-l supune cenzura statului și criticii defavorabile pe care i-o face presa.

Pentru a fi rulate în forma lor inițială și a-și atinge scopul propagandistic urmărit și pe această cale, legația prezenta filmele fie într-o sală de cinematograf bucureșteană, fie în clădirea legației, sub masca reprezentațiilor de gală și a invitațiilor.

Privitor la activitatea propagandistică prin presă, celor chemați să activeze în acest sector li se dădeau următoarele instrucțiuni:

- dimineața să citească jurnalele din Capitală și cele mai mari organe de presă ale provinciei, în primul rând jurnalele presei minoritare (ungare, germane, evreiești etc.) și să rețină:

1. tot ceea ce ar putea fi concentrat ca „material” susceptibil de a fi trimis agenției reprezentate și

2. ceea ce ar putea fi păstrat în „dosare” cu titlul de ,,documente”, cum ar fi, de pildă, discursuri, comunicate oficiale, statistici, articolele personajelor importante tratând probleme de actualitate, noi brevete sau fotografii susceptibile de a fi întrebuințate ca material pentru articolele apropiate etc.

„Materialul” menționat la punctul 1) nu va constitui decât o sursă de informații care va trebui controlată şi completată. De exemplu, am citit într-un jurnal că exportul petrolului a fost oprit în Grecia și Turcia. Dau un telefon ,,omului” de la legația acestor țări cu care sunt amic şi îi cer să-mi spună dacă:

- cunoaște părerea oficială a țării lor în această chestiune;

- ar putea fi vorba de represalii din partea guvernului grec și turc și legația a primit instrucțiile de la Atena, respectiv Ankara, pentru a face un demers pe lângă Guvernul din București.

Când aceste informații nu sunt complete, vizitez autoritatea care se ocupă cu exportul petrolului, procur statisticile necesare, consult raportul comercial între România și cele două țări respective, exportul român în aceste state, procentajul exportului cu care România figurează în balanța comercială a celor două țări etc. Acest „material”, controlat de mai multe ori, poate fi trimis jurnalului sau agenției, pentru că în el se oglindește imaginea completă a situației.

A doua parte a lucrului este „o ochire prin oraș”. Fac vizite ministerelor legate de evenimentele care intră în sfera mea de activitate. De pildă, dacă faptul culminant al zilei are un caracter politic, merg la Ministerul Afacerilor Străine; dacă acest eveniment are caracter economic, merg la Ministerul Economiei Naționale, unde consult secretarul general, directorii și chiar ministrul, cu care întrețin relații cordiale și care datorită acestora este dispus să-mi dea lămuririle necesare fără rezerve.

După aceea vizitez „informatorii particulari". De exemplu, directorul unei case de expediție, acela al unei exploatări forestiere, unul sau doi politicieni sau personaje influente, având relații cu alte persoane, la care eu n-aș avea acces. Discut cu ei noutățile zilei, caut să obțin ceea ce mă interesează, ceea ce gândesc ei sau cei cu care ei au relații. Dacă în timpul discuției obțin detalii pe care le-aş putea considera ca „material", trebuie să le controlez la rândul lor.

A treia parte a lucrului urmează „după-amiază", când trebuie să prelucrezi materialul adunat. Dacă în timpul lucrului descopăr unele lacune, trebuie să le completez prin informații suplimentare. În arhiva ridicată de la Legația Sovietică s-au găsit pe lângă fișele „politice” menționate și numeroase fișe ale cotidianelor bucureștene şi ale unora dintre ziariști lor mai de seamă. Printre fișele ziarelor găsim pe acelea ale următoarelor cotidiane:

- Universul, caracterizat ca ziar naționalist, reacționar și adversari neînduplecat al URSS.

Ziarul Universul
Ziarul Universul

- Curentul, caracterizat ca ziar ultranaționalist. Susținător permanent al „nazismului" şi „fascismului" și adversar vehement al comunismului;

- Ordinea, considerat ziar oportunist, fără nuanță determinată;

- Timpul, socotit ziar de informație, fără atitudine precisă, cu o ușoară înclinație democratică;

- Porunca Vremii, caracterizată ca ziar șantagist și cu atitudine vădită contra Sovietelor;

  • Seara, caracterizat ca ziar şantagist, lipsit de orice atitudine și concepție politică;

  • Capitala, socotit „ziar-revolver", fără nicio nuanță;

  • Argus, ziar de specialitate economică, financiară și industrial, cu atitudine net capitalisto-burgheză;

- L'Indépendance Roumanie, considerat ca ziar de calitate mediocră şi subvenționat de stat;

  • Neamul Românesc, caracterizat ca ziar de factură şi ținută mediocră și de moralitate abjectă şi

- România, considerat ca ziar lipsit de tiraj, factură și de priză în opinia publică.

Printre fișele ziariștilor găsim pe acelea ale următorilor: STELIAN POPESCU, ION LUGOJANU, MIRCEA GRIGORESCU, DAŞCOVICI și ION JOLDEA RĂDULESCU

Stelian Popescu, directorul ziarului Universul
Stelian Popescu, directorul ziarului Universul

Mulțumiri dnului Vadim Guzun pentru oferirea lucrării Complimente de la Tanti Haritina. Spionaj sovietic în România, 1924-1944 (Cluj-Napoca: Argonaut, 2018), folosită în elaborarea acestei serii de publicații.

Vezi comentarii

Despre blogul: Comunismul în oglindă

Istoria paralelă a R(A)SS Moldovenești și României Populare/Socialiste văzută de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Instaurarea treptată a comunismului în spațiul sud-est european în timpul și după al Doilea Război Mondial a dus la crearea și reconfigurarea a două entități românești, Republica Populară/Socialistă România și RSS Moldovenească/RASS Moldovenească. În pofida unui trecut istoric care de multe ori a coincis și a unui experiment social comun, în perioada comunistă cele două entități au avut evoluțiile politice, sociale și economice diferite, deși – din nou – de multe ori asemănătoare. Au evoluat în paralel, într-un spațiu ideologic comun. Acest trecut diferit și totuși asemănător impune și o analiză istorică comparată a celor două spații românești, care va contribui la o mai bună înțelegere istorică a trecutului recent.

Este ce-și propun să facă istoricii Dorin Dobrincu de la Iași și Octavian Țîcu de la Chișinău în noul blog „paralel”, care continuă prima lor colaborare de succes la Radio Europa Liberă „1918 -2018: o istorie necunoscută a Centenarului”

Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei, Conferenţiar Universitar (ULIM), parlamentar independent, președintele Partidului Unității Naționale.

Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995. Între aprilie 2007-decembrie 2009: coordonator al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Notă: opiniile exprimate în acest blog nu coincid, neapărat, cu cele ale Europei Libere.

XS
SM
MD
LG