Iulian Chifu scrie pe blogurile Adevărul despre inconveniențele unui context politic în care nu există dușmani. Impasul, reamintește analistul, a fost formulat demult de Mihail Gorbaciov, care i-a avertizat pe învingătorii Războiului Rece: „Am să vă fac cel mai mare rău: am să vă las fără dușmani”. În cazul celor de la Chișinău, probleme vor avea în primul rând partidele venite la putere din opoziție. Coaliția formată de Blocul ACUM cu socialiștii va trebui să arate curând că democraţia a învins cu adevărat. Și nu va fi destul să se dea vina pe Plahotniuc. Totuși, „schimbările trebuie făcute pe lege, nu revoluţionar şi cu voluntarism excesiv. Nu poţi mătura un stat, instituţii şi un sistem normativ peste noapte pentru că riscul e ca, în viitor, să vină altcineva şi să o facă la fel. E şi o problemă de legitimitate a regimului democratic nou instalat ca aceste legi să fie respectate în orice caz”.
Iulian Chifu crede că soluția cea mai bună pentru rezolvarea problemelor care se pun ar fi alegerile anticipate. Guvernul Maia Sandu ar deveni atunci un guvern interimar, ceea ce ar trebui să-i și convină, dată fiind situația dezastruoasă a țării după Plahotniuc. S-a vorbit și de un viciu de legalitate în desemnarea sa ca prim-ministru. Și această problemă ar trece în planul doi dacă ar fi vorba de un interimat. E adevărat că varianta comportă un risc serios, recunoaște Chifu, „pro-ruşii de la PSRM ar putea prelua pe deplin conducerea statului” la viitoarele alegeri anticipate.
Vitalie Ciobanu scrie un comentariu pentru revista 22: „Noua putere de la Chișinău, spune el, va avea de dus o luptă crâncenă cu sabotajul, cu rezistența la schimbare din partea sistemului corupt. Pe de altă parte, toată lumea înțelege că Rusia nu a pus umărul la eliminarea lui Plahotniuc pentru a sprijini dezvoltarea democratică a Republicii Moldova, ci pentru a-și întări niște poziții. (…) Basarabia intră într-o nouă perioadă a zbuciumatei sale istorii postsovietice, în care va încerca – a obținut o șansă! – să-și întoarcă destinul pe o cale mai bună. Terenul a fost curățat. Alți competitori vor intra în arenă”.
De asemenea, într-un interviu acordat Magdei Grădinaru pentru ziare.com, Vitalie Ciobanu își întregește viziunea. Spune, de pildă, că Republica Moldova are foarte mare nevoie de sprijin, de expertiză din partea României, care trebuie să susțină reformele economice, accelerarea și finalizarea interconectării energetice (gazoductul și liniile electrice de înaltă tensiune), reformarea justiției și procuraturii. „Avem nevoie la Chișinău de o mai mare prezență mediatică românească”. Cât despre susținerea pe care puterea de la București i-ar fi acordat-o lui Vladimir Plahotniuc, Ciobanu crede că „România ar fi trebuit să aibă grijă să nu fie asociată cu un regim urât de majoritatea moldovenilor. Cauza Unirii nu are nimic de câștigat dacă pe flamura ei e scris Plahotniuc, dimpotrivă! Acest personaj a facut mult rău și mișcării unioniste din Moldova, contrapunând-o subtil, subversiv, Opoziției proeuropene și anti-oligarhice”.
Tot în revista 22, Armand Goșu își reia ideea că „Principalul sponsor al lui Plahotniuc a fost România. (Plahotniuc) Ar fi rămas în istoria crimei organizate din fostul Imperiu sovietic ca un relativ obscur traficant. Însă Guvernul Adrian Năstase l-a numit în fruntea celei mai mari sucursale a Petrom, cea din Moldova, iar Ion Iliescu i l-a prezentat lui Vladimir Voronin […] E greu de explicat de ce România a mizat exclusiv pe Plahotniuc. Cel mai probabil, oligarhul are atât de multă influență pe Dâmbovița, încât politica României față de Republica Moldova era controlată de Plahotniuc”.
