Linkuri accesibilitate

Roman Banari (CNTM): „Peste 90% din tineri ar opta să emigreze pentru locuri de muncă, plătite decent”


R. Moldova are o rată ridicată de tineri care nici nu lucrează, nici nu sunt la școală - ceea ce se va traduce și în pierderi semnificative la venitul țării, avertizează Consiliul Național al Tineretului (CNTM). În plus, majoritatea copleșitoare vrea să plece.

În Republica Moldova, rata tinerilor de 15–29 ani care nu învață și nici nu lucrează, așa-numiții NEET („Not in Education, Employment, or Training”), este de circa 27%, arată statisticile oficiale. Este o rată foarte înaltă, atât în raport cu țările vecine - România (20,9%) și Ucraina (18,7%), cât și cu alte țări din regiune. Pe lângă consecințele sociale, precum excluziune, discriminare, emigrare, fenomenul NEET în rândul tinerilor duce la costuri economice semnificative. Se estimează că ţările cu o rată a tinerilor care nu învaţă sau care nu lucrează de peste 20% au pierderi ce depășesc 2% din PIB. Este şi cazul R. Moldova. De ce, în pofida mai multor eforturi, mulţi dintre tineri rămân în continuare în afara sistemului de educaţie, formare şi ocupaţie profesională? Un interviu cu Roman Banari, secretar general al Consiliului Naţional al Tineretului din Moldova.

Interviul dimineții la EL: cu Roman Banari
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:18:43 0:00
Link direct

Europa Liberă: Ați constatat că rata tinerilor de 15-29 de ani aflați în afara sistemului de educaţie, formare şi ocupaţie este de aproape 27 la sută în Republica Moldova. Este o rată foarte înaltă atât în raport cu țările vecine, cât și cu alte regiuni. Cât de exacte sunt aceste date, adică există suficiente mecanisme de identificare, înregistrare și monitorizare a acestor tineri?

Roman Banari: „Cu certitudine asta nu este o dată foarte precisă pe motiv că din start noi avem o categorie de tineri care nu cad sub incidența acestei statistici. BNS-ul la acest moment ne furnizează date ce țin de vârsta de până la 29 de ani, însă dacă să ne uităm în legea cu privire la tineret, noi o să vedem vârsta tinerilor de la 14 la 35 de ani. Respectiv, categoria de la 30 la 35 de ani cumva cade din aceste statistici, cu toate că sunt unele statistici care reflectă inclusiv aceste date, dar ceea ce noi am fi dorit este o mai multă atenție în partea ce ține de monitorizarea exactă până la vârsta de 35 de ani de către BNS.

Evident că aici dacă ne referim la eficiența și în ce măsură statisticile date reflectă realitatea, este un pic sub semnul întrebării din momentul în care noi avem o foarte mare rată de migrație în rândul tinerilor care nu sunt în țară și, respectiv, probabilitatea este mare că și ei se regăsesc în aceste statistici, pe când ei nici nu sunt în țară și poate chiar și au anumite activități în străinătate.

Deci, aici trebuie de revăzut probabil sistemul de colectare a datelor și mecanismul cum facem și asigurăm monitorizarea celor care cad sub incidența acestei definiții de tânăr care nu este în educație sau în alte forme de ocupație și muncă.”

Europa Liberă: Vorbim totuși de această rată oficială. Prin ce se explică faptul că, iată, avem atât de mulți tineri din această categorie?

Roman Banari: „Pe de o parte, avem problema migrației tinerilor. Ei automat cad atât din sistemul național de educație, cât și din cel de ocupare, fapt ce ne face dificultăți în a monitoriza ceea ce se întâmplă cu ei. Și, cum spuneam anterior, da, ei probabil sunt angajați în munci poate formale sau informale peste hotare, dar ei nu sunt în baza de date a autorităților naționale ca fiind lucrători. Deci, asta este o problemă.

Avem 32% femei sau fete de categoria NEET, pe când procentajul la bărbați ar fi de 23,2% .

Doi: mulți tineri se află în țară, dar, cu părere de rău, nu se regăsesc în sistemul național atât de educație, cât și de muncă din varii motive. Și aici putem să evidențiem faptul că cei din categoriile social-vulnerabile iarăși sunt într-un grup sporit de risc, care nu se regăsesc în aceste locuri de educare sau de muncă din simplul considerent că sunt discriminați. Or, dacă e să credem datelor BNS, de exemplu, noi avem 32% femei sau fete de categoria NEET, pe când procentajul la bărbați ar fi de 23,2% pentru ultimele date furnizate de BNS cu care am făcut cunoștință. Respectiv, aici iarăși aceste statistici ne spun că în medie avem undeva 27%, dar prevalează oricum genul feminin care cade sub incidența acestei statistici și aici poate fi prezentat ca motiv inclusiv faptul că aceste femei de cele mai multe ori sunt antrenate în activități casnice, cum ar fi gospodărie, creșterea copiilor ș.a.m.d., fapt care le îngreunează procesul de a fi integrați în societate având aceste obligații.”

Cum ne educăm copiii să fie feminiști
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:29:44 0:00

Europa Liberă: Deci mai persistă acel stereotip că locul femeii e acasă?

Roman Banari: „Eu nu știu dacă îl putem la momentul actual numi stereotip, însă din practică vedem asta și, de fapt, noi am observat în activitatea CNTM-ului când încercam să promovăm integrarea tinerilor NEET în câmpul muncii am observat că este problema asta, pentru că noi ne-am întâlnit cu un grup de beneficiari dintr-o localitate din sudul țării, unde aceștia erau preponderent de genul feminin și unele din participante ne-au spus că ele ar fi interesate să se implice, însă treburile casnice nu le prea permit.”

Europa Liberă: Dar în ce măsură, iată, rata tinerilor care nu sunt angajați în câmpul muncii este influențată de domeniul educațional despre care unii experți spun că, în pofida mai multor reforme, se confruntă cu o serie de probleme, ceea ce se reflectă asupra performanțelor școlare ale elevilor, precum și asupra calității de pregătire a specialiștilor pentru piața forței de muncă?

Trebuie să promovăm conceptul de educație duală.

Roman Banari: „Bine, asta-i o problemă pe care inclusiv noi la Consiliul Naţional al Tineretului în rapoartele noastre și analizele documentelor publice încercăm să demonstrăm că, de fapt, sistemul de învățământ nu este într-atât de aliniat cu cerințele pieței de muncă și astfel noi pregătim cadre care nu întotdeauna sunt integrate pe baza principiilor care se solicită de către viitorii angajatori. Și aceasta este o problemă majoră, astfel ceea ce noi recomandam de multe ori este să promovăm conceptul de educație duală pe care îl avem la nivelul centrelor de excelență și colegii, care este o inițiativă lansată în 2017, dacă nu greșesc, în Republica Moldova și care are ca scop să aducă tinerii din sistemul de învățământ profesional-tehnic în câmpul muncii, adică 40% orientativ se află în clasă, iar restul de 60% - la locul de practică.

Astfel se combină practica cu teoria și asta noi o transmitem ca mesaj către decidenți că ar fi încă o soluție inclusiv pentru nivelul universitar, unde studenții să fie repartizați în funcție de profesiile pe care le aleg, inclusiv la locurile de stagii permanente, care să le asigure acea experiență de muncă care mulți tineri menționează că este un impediment în a fi angajați. Adică, ei nu au experiență și angajatorii o solicită și, respectiv, neavând experiența respectivă, ei sunt refuzați la angajare.

De fapt, o altă problemă care apare aici este faptul că avem legea cu privire la nediscriminare din 2012, care spune că toți sunt egali în fața legii și nu ar fi nevoie de discriminat inclusiv în câmpul muncii, dar asta totuși se întâmplă. Și mai mult ca atât, solicitarea de experiență este de multe ori văzută de către angajatori ca fiind o cerință obligatorie pentru ei, însă, conform legii cu privire la nediscriminare, putem să vedem că cerința ocupațională determinată este un termen care se atribuie specificului funcției. Deci, noi putem să solicităm această experiență doar în situațiile în care avem o funcție de conducere sau altele care sunt cu responsabilitate sporită. Aici este o justificare la solicitarea de experiență, însă atunci când vorbim despre un vânzător-consultant sau alte profesii care merg sub monitorizarea unor supervizori, aici chiar nu este un motiv și cred că cei care sunt subiecți ai unor astfel de forme de discriminare ar putea să opteze pentru o cerere de chemare în cadrul Consiliului de nediscriminare sau în instanța de judecată pentru a-și apăra drepturile.

Încercăm să promovăm stagiile de practică plătite.

Dar revenind la subiectul ce ține de experiență, da, este nevoie să conectăm inclusiv sistemul universitar la mecanismul acesta de învățământ dual și cred că asta o să le ajute. Mai mult ca atât, noi ca CNTM încercăm să promovăm stagiile de practică plătite. Este un termen pe care îl vedem foarte bine funcțional la nivelul Uniunii Europene, care, de fapt, a aprobat o directivă la nivelul Uniunii prin care se solicită de a achita salarii pentru munca pe care o prestează. Această formulă o promovăm și noi în Moldova și sperăm că mai multe instituții publice care ar servi drept model și exemplu pentru alții care să ia astfel de inițiativă ar fi salutabilă. Și aceasta ar permite tinerilor să aibă acea experiență și posibilitatea să se integreze mai ușor în câmpul muncii.”

Europa Liberă: Din datele statistice oficiale observăm că în Republica Moldova rata înaltă a tinerilor neangajați nu e influențată neapărat ca în multe alte state de părăsirea timpurie a instituțiilor educaționale. O particularitate la noi ar fi mai curând descurajarea pe piața muncii ca urmare a diverselor crize economice și sociale, salariile mici care nu asigură un trai decent, inechitatea în câmpul muncii.

Roman Banari: „Da, e adevărat, asta este cel mai mare impediment în integrarea celor din categoria NEET, pentru că ei nu sunt satisfăcuți de ofertele pe care le oferă Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă și n-o să mă tem să spun, tinerii ca și muți alții își doresc salarii decente, însă dincolo de asta apare întrebarea în ce măsură tinerii sunt gata să acopere acele cerințe și abilitățile la care se așteaptă un angajator, dar este o problemă cu două sensuri, adică avem și problema tinerilor, care sunt ambițioși și au așteptări mari vizavi de salarii și locuri de muncă, pe de altă parte, avem problema angajatorului care este gata astăzi să dea un salariu, însă nu găsește acele imbolduri care l-ar motiva să plătească, adică tânărul vine insuficient pregătit pentru un astfel de salariu la care încearcă să pretindă. Și asta este o problemă.

Și dacă e să cred unui sondaj pe care l-am făcut la CNTM în 2019, chiar începutul anului 2020, noi am încercat să vedem care este viziunea tinerilor privitor la migrație și din totalul de peste 1.500 de respondenți, care ne permite să considerăm că este un studiu pe scară națională, 93% au optat pentru ideea că ei vor să emigreze. Motivele care au stat la baza acestui răspuns au fost diferite, însă cel mai pronunțat a fost cel care era legat de câmpul muncii și condiții de muncă decente, adică salarii care ar motiva tinerii. Și pentru această opțiune au optat 64% din acei respondenți, după care a urmat educația de calitate și multe altele, dar aceste două sunt cele mai pronunțate, care au fost văzute de tineri ca fiind probleme în Moldova.”

Europa Liberă: Dar ce riscuri și probleme comportă excluziunea educațională și ocupațională a tinerilor?

Roman Banari: „Pierdem forța de muncă și posibilitatea de a face ca populația țării să lucreze pentru dezvoltarea țării și nu permite ca această forță de muncă, atât calificată, cât și necalificată, să plece peste hotare și să contribuie la dezvoltarea altor state. Acesta cred că este un risc major pentru un stat care își pierde forța sa de muncă. Dincolo de asta, dacă să vedem deja mai mult pe aspect personal, iarăși apare problema ce ține de destrămarea familiilor, crizelor care apar în unele familii din cauza faptului că cineva este peste hotare ș.a.m.d., adică apare deja și siguranța fizică sau psihoemoțională a celor plecați sau a celor care și-au lăsat copiii în grija altora acasă.”

Europa Liberă: Dar șomajul în rândul tinerilor este mai grav decât în rândul adulților?

Roman Banari: „Acest punct nu l-am examinat, dar cu certitudine dacă e să mă refer la efectele pandemiei asupra tinerilor și în general asupra pieței muncii în Republica Moldova, primul trimestru al anului 2020 a arătat că, de fapt, tinerii au fost cei mai afectați de pandemie în câmpul muncii și aceștia au fost cei mai mulți subiecți ai concedierilor din partea angajatorilor.

Deci, dacă credem acestor statistici, reiese că și pe fundal general tinerii se confruntă cu mai multe probleme, dar aici iarăși este nevoie de calcule mai specifice, pentru că noi avem categorii de vârstă de la 18 până la 35 de ani, ceilalți de la 15 până la 18 ani iarăși sunt cu drept de muncă, însă nu sunt la evidență câți sunt încadrați în muncă, câți în procesul educațional. În afară de aceștia, mai avem și categoria de 35 plus, iarăși niște cifre în care trebuie să ținem cont de numărul tinerilor din fondul general al populației și acestea sunt niște chestii la care ar trebui mai multe calcule, dar cred că tinerii sunt mult mai mult afectați decât maturii, pentru că pentru aceștia pe moment este lipsa experienței de muncă și asta îngreunează procesul de angajare al celor care au până la 25 de ani.”

Europa Liberă: Despre încurajarea angajării tinerilor se discută ani de zile, dar din discuția noastră e lesne de înțeles că nu s-a mișcat prea mult carul din loc. Ați vorbit despre cum încearcă organizația Dvs. să încurajeze angajarea tinerilor, dar la nivel de stat, ce s-a făcut la modul practic până acum? Ce măsuri, programe s-au întreprins pentru a diminua rata tinerilor aflați în afara câmpului muncii?

Roman Banari: „Din 2018 avem o nouă lege cu privire la ocuparea forței de muncă. Aici legiuitorul, adică guvernul împreună cu parlamentul au adăugat niște măsuri de susținere a angajării tinerilor, în special a tinerilor din categoria social-vulnerabilă. Este un mecanism în care statul contribuie la incluziunea în câmpul muncii prin suportul angajatorilor, adică dacă vorbim despre exemplul unui tânăr cu dizabilități, statul vine cu un suport pentru angajatorul care urmează să angajeze un tânăr cu dizabilități în câmpul muncii la el în unitate și pentru asta statul vine cu un suport în formă de grant pentru a adapta locul de muncă la necesitățile acelui tânăr cu dizabilități. Deci, este o măsură proactivă pe care a întreprins-o guvernul. Până la asta, în 2019, spuneam, a fost aprobată acea lege cu privire la nediscriminare, a fost aprobată și Legea nr. 60 cu privire la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități în martie 2020.

Viitorul Moldovei este în IT
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:19 0:00

Deci, avem două documente strategice care vin să asigure incluziunea tinerilor în câmpul muncii și nediscriminarea lor, inclusiv dacă ne referim la cei cu dizabilități au fost acordate multe garanții pentru buna integrare a acestora în câmpul muncii, atât obligarea angajatorilor să rezerve locuri de muncă pentru aceste categorii de persoane în cazul în care aceștia au mai mult de 20 de angajați, timp redus de muncă, concedii suplimentare ș.a. Însă aceste măsuri până nu demult nu au arătat mari efecte, pentru că sunt actori care și în ziua de azi sunt nemulțumiți de astfel de practici. Da, sunt alți colegi de-ai noștri care încearcă să promoveze conceptul de angajare asistată a tinerilor cu dizabilități în câmpul muncii, iarăși este vorba de eforturile sectorului neguvernamental în acest exercițiu.

Cu părere de bine, cu suportul Organizației Internaționale a Muncii, guvernul prin intermediul Ministerului Muncii deja este pe calea să dezvolte un nou serviciu pentru integrarea tinerilor NEET în sistemul de educație sau muncă, adică în funcție de necesitățile care vor fi identificate la cei implicați, însă ceea ce pot să spun la momentul actual e că se implementează de către CNTM, inclusiv cu suportul Organizației Internaționale a Muncii, în parteneriat cu Ministerului Muncii și Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă un proiect în Cantemir și Căușeni, unde încercăm să promovăm serviciul respectiv. Este un serviciu pilot prin care o să identificăm tinerii NEET și o să-i aducem în câmpul muncii prin diverse instrumente oferite atât de ANOFM, cât și de ODIM atunci când identificăm tineri care ar fi interesați să dezvolte o afacere.”

Europa Liberă: Ar fi niște soluții imediate, să zic, care ar duce la o scădere a acestei rate a tinerilor aflați în afara sistemului de educație, formare și ocupație?

Ceea ce ar stimula tinerii ar fi salarii decente și locuri de muncă pe care ei și le doresc.

Roman Banari: „Imediate nu cred că o să avem astfel de măsuri și ceea ce ar stimula tinerii ar fi salarii decente și locuri de muncă pe care ei și le doresc. Aici o să fie o provocare atât pentru guvern, cât și pentru angajatori, pentru că iarăși ajungem la faza că nu întotdeauna tinerii sunt pregătiți suficient ca să acopere ceea ce își propun sau au ca așteptări acei angajatori și, respectiv, aici fie că vorbim despre categoriile social-vulnerabile, unde deja statul vine cu suport și probabil că ar fi cazul acestei situații pe lângă faptul că se acordă acele subvenții pentru adaptarea locurilor de muncă probabilitatea este că am putea să mizăm pe alte probleme care să vină să susțină, inclusiv salarial, acei tineri care sunt încadrați în câmpul muncii. Adică, noi avem salariul acordat de angajator, plus statul vine cu o subvenție acordată pentru un tânăr care este tânăr specialist în câmpul muncii. Asta ar fi o soluție care ar veni atât să stimuleze acel tânăr, cât și pe ceilalți actori, adică angajatorii care au frustrarea să plătească un salariu decent pentru un tânăr care poate nu este suficient de pregătit în viziunea lui și, respectiv, aici angajatorul plătește cât el e gata să plătească și diferența este acoperită de către agențiile pentru ocupare sau alte structuri. Asta ar fi o soluție, dar dacă să analizăm alte practici internaționale, putem să identificăm și alte căi prin care putem să stimulăm tinerii să se angajeze, dar primordial este evident că vorbim despre salarii decente și locuri de muncă pe care aceștia și le doresc.”

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG