Elena Gidilica-Vladei s-a nascut la 12 aprilie 1961 in Chirileni Ungheni. A studiat la colegiul agricol M.V.Frunze din Tiraspol. A fost merceolog principal in asociatia „Gorplodiviscitorgprom”. A studiat la Institutul agricol, tehnologia pastrarii si prelucrarii fructelor si legumelor. Fost director comercial in Asociatia de producere si comert „Plai”. A studiat la Institutul de Managment si Dezvoltare Rurala-specealitatea manager in agribusiness. Fosta angajata la Consiliu judetean Chisinau -sef Directie Generala Economie si Reforme. A absolvit Academia de Administratie Publica. A avut colaborare si conlucrare in diferite proiecte-Soros Moldova, TACIS, UNDPI, USAID, Programul de dezvoltare participativa IREX/CPP, în proiectul BIZPRO-Moldova, Dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii2002-2003.
Luni
Luna lui cuptor-prima zi de concediu al anului 2019. Anul acesta sunt si cu alt statut in concediu - sunt pensionară. Desteptarea a fost la 02:30, asa ma scol de la sfirsitul primaverii pîna la inceputul toamnei. In acest timp, scriu, citesc, meditez, gătesc mincare.
La ora 08:00 am avut o intilnire cu Svetlana Corobceanu - jurnalista la „Jurnal de Chisinau”. Intilnirea a fost preconizata linga biserica Sf.Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava; de aici am fost insotita la redactia ziarului.
Am vorbit despre cei 70 ani de la cel de al doilea val de deportari si cel mai mare. Eu, fiind mărul Siberiei de acasă. In doua ore am vorbit doar crimpee din viata tragica a mamei mele Tatiana Vladei din cei 7 ani de Siberie si traiul de dupa venire in R Moldova; pe scurt am descris si viata mea de copil, cum a fost la cei, care parintii le-au fost deportati. Am plins de m-am rupt.
Afara e caldura mare. Este necesar sa se coacă grînele si sa aiba roada bogata de cereale fermierii care se ocupa cu cresterea lor. Vorbesc in cunostinta de cauza, chiar daca nu am lucrat agronom nicio zi, exact ca si Maria Biesu, cintareața de opera, ea la fel a terminat Colegiul agricol de la Tiraspol. Tot ce am invatat la Tiraspol mi-a prins bine in viata.
La ora 13:00 am intrat in casa. In program am de gatit dulceata din visine, pe care le-am adus ieri de la vila din Truseni si magiun din caise.
Marti
O zi plina de soare si temperaturi ridicate. Ma trezezesc linistita sunt a doua zi in concediu. Sunt 515 ani de la moartea lui Stefan cel Mare si Sfant, cu multa placere am dat timpul inapoi...
Anul 2004, am facut parte din delegatia Consiliului Raional Ialoveni la comemorarea a 500 de ani de la trecerea in nefiinta Domitorului, am participat la liturgia sfanta de la Putna, multumesc, tie Doamne.
Astazi imi propun sa ajung la Vadul-lui-Vodă. La ora 08:05 eram in statia sanatoriul Vadul lui Voda. Asa de la distanta nu se vede reparatie, nu departe de statie vad un panou, pe care alta data scria cat costa o zi de odihna la acest sanatoriu, astazi pe acest panou in dreptul sumei e gol....
M-am pornit de acasa foarte adecvat incaltata si imbracata comod, inarmata cu doua sticle de apa rece, asa ca ma deplasam pe jos.
Ce am vazut - foarte multe locatii de odihna, unele fara semne de viata, altele in constructie, iar unele de o frumusete rara, si m-am bucurat, ca de astea sunt foarte multe la numar. La una din ele am intrat pe teritoriu, apartine intreprinderii Franzeluta; administratoarea care s-a prezentat Oxana, mi-a vorbit ca se odihnesc angajatii la Franzeluta, care achita doar 25% din suma totala a biletului, ceea ce constituie 80 lei pe zi, cazarea si trei mese pe zi, restul banilor achita intreprinderea, sindicatul.
Am stat mult pe o banca si am admirat frumosul, m-am deplasat spre Centrul de reabilitare si odihna RELAX, in fata peste drum amenajat un parc cu scaune, am facut cel de-al doilea popas, admirind copacii inalti, grosi, multiseculari.
La cativi pasi e raul Nistru, doamne ce frumusete ....
Stind pe banca am depanat filmul vietii mele.In 1977 am pasit pentru prima data la Vadul-lui-Voda.
Fiind studenta la Tiraspol in vara aceluiasi an am fost superiorul detasamentului in componenta caruia intrau trei grupe de la specialitatea noastra. Detasamentul condus de miine, din cele noua la numar, s-a clasat pe locul intai si mi-au daruit o foaie de odihna in regiunea Moscovei. Eu, la 16 ani, eram inca fricoasa, sa nu ma pierd, am schimbat foaia cu un domn de la mecanica, dar cu armata facuta, detasamentul lui luase locul 3, ii daduse foaie la Vadul-lui-Voda. Schimbul de bilete s-a dovedit a fi cu noroc. Venind pe 10 septembrie 1977 la Vadul lui Voda, era atata lume din fosta URSS, pentru prima data am mers in excursie la Chisinau si am vizitat muzeele, anume de la Vadul-lui-Voda am mers sa vizitam Hidrocentrala de la Dubasari.
Atunci am stat doar șapte zile din 12, si am plecat acasa la Chirileni Ungheni sa-mi ajut mama, Tatana Vladei la norme; am mers la curatat porumb si am facut gem din gutui, vreo 30 kg, impreuna cu bunica mea Elena Stircu. Bunica a fost deportata in vara lui 1949, fiind vaduva a patru copii, sotul mort la razboi in 1944. Ea a plecat la cele vesnice pe 25 octombrie1977. Sa-ti fie tarina usoara, scumpa si draga mea bunica Elena Stircu.
La ora 20:00 m-am intors de la Vadul-lui-Voda, incintata de cele vazute.
Miercuri
Trezirea la 04:30, am inceput cu lectura. Citesc cartea Rocada destinelor de Varvara-Valentina Corcodel, roman-cronica editat in 2011. Este asemanător cu drama mamei mele Tatiana Stircu Vladei, a bunicii mele Elena Stircu, unchiului Vasile si a matuselor mele Varvara si Maria.
La pag.77 a acestei carti, erau descrise grozaviile prin care a trecut si mama mea. Citesc, plîng, plîng si citesc.
In aceasta carte este descris cel de al doilea val de deportari, din satul Ulmu, raionul Ialoveni, 39 de familii de Ulmeni, tarani instariti, au fost smulsi de la vatra parinteasca, incarcati in vagoane de vite si trimisi in Siberia.
Pe ulmeni i-au dus pe malul riului Irtis - cel mai mare afluent al riului Obi, in regiunea Tiumeni, repartizati in diferite sate.
Aceasta lucrare se citeste repede, descriind tragedia poporului nostru din care am gustat si eu, fiind marcata pe viata. La amiaza am terminat cartea de citit.
Ulterior, am iesit din casa cu sotul meu Vasile. Am mers la cinematograful Patria Loteanu la filmul Siberia din oase, regia acestui film apartinind Leontinei Vatamanu. Filmul este dedicat tuturor celor deportati in anii 1941-1949. Din nou ma regasesc si imi regasesc neamul si familia deportati la orele 02:00 noaptea spre ziua de 6 iulie 1949. Acest film mi-a fost enorm de greu sa-l privesc, dar niciodata nu am sa-l pot uita, deoarece e filmul din miine. Am plins tot filmul.
O zi plina de lacrimi am avut astazi.
Joi
SUA sarbatoresc ziua nationala, ziua cand a fost proclamata independenta fata de Imperiul Britanic in 1776. 4 iulie devine ziua Nationala incepind cu anul 1941, in timpul mandatului presedintelui Franklin Delano Roisvelt.
Deci, astazi fiica noastra Doinita va avea zi libera de la serviciu si s-ar putea sa vorbim si de doua ori pe SKYPE. Fiica este absolventa a Universitatii de Stat din New York, 2009, cu sediul la Plattsburgh. A terminat specialitatile: Business, contabilitate, Finante, Business International, cu media A+. Detine certificatul de CPA - in domeniul contabilitatii. Este casatorita, mama a doi copii, Akexandru si Bianca, locuieste in Canada-Ottawa si munceste la distanta, la o companie de audit din statul Vermont SUA, in calitate de Manager Grippin Donlan Pinkham.
Am mers la frizerie, am trecut sa aprind o lumanare de sanatate. Vin acasa si ma suna Doinita, am zis eu, că astazi o sa vorbim.
Trei ani consecutiv am fost impreuna cu sotul, timp de o luna in Canada; cu anumite ocazii ne reunim familia in forma extinsa.
Sigur ca noi ne-am fi dorit sa ne fie copilul in Moldova, si Doinita a incercat, in anul 2009, a aplicat dosarul pentru a face practica la intreprinderile ICS KPMG Moldova SRL ICS Pricewaterhause Coopers Audit SRL, ICS Deloitte &Touche SRL si altele, insa nu a primit nici un raspuns. Probabil ca asa a fost sa fie...
Vineri
Am fost la biserica din sectorul Ciocana, Nasterea Maicii Domnului. Am aprins luminari pentru toti cei apropiati plecati la cele vesnice. Aveam pregatita o punga cu haine pentru cei nevoiasi, foarte mult ma bucur, vazind pe cei care ingrijesc de acest lacas imbracati in haine de ale sotului sau ale mele.
Uneori duc hainele pe care nu le mai folosim si la Asociatia Fostilor Deportati si detinuti politici.
La biserica am multumit Domnului ca am asa posibilitate de a intinde o mana de ajutor, de a face milostenii, ce inseamna milostenia, am invatat de la raposata bunica mea Elena Stircu. Foarte multe lucruri frumoase si placute lui Dumnezeu am invatat de la ea. Multumesc mult bunica Elena! Sunt sigura ca ma auzi de acolo de Sus. Bunica Elena zicea: cine da, lui isi da, dand te omenesti.
Fiecare din noi suntem ceea ce daruim.
La biserica m-am retinut pîna la ora 15:00, de aici m-am dus in parcul Stefan cel Mare, in scuarul monumentului fiind o expozitie de fotografii ale persoanelor deportate in anii 1941-1949. Apoi am plecat la Muzeul National de Istorie a Moldovei, unde a fost inaugurata expozitia Marturii din Gulag.
O expozitie foto-ducumentara, care va fi pana pe 31 august 2019. E o expozitie muncita. Multumesc tuturor celor care au contribuit cu exponate, care au dat marturii si celor care muncit, sa expuna aceste marturii, si tuturor vizitatorilor.
Chiar daca nu este expusa si drama-istorie a mamei mele, a bunicii mele, eu totusi vă indemn sa o vizitati, soarta tuturor e identica. E o durere mare prin care au trecut absolut toti cei deportati. Muzeul de Istorie si-a inchis usile odata cu plecarea mea.
Multumesc tie, Doamne, pentru ziua de astazi!!
