Linkuri accesibilitate

Sergiu Gaibu (ExpertGrup): Un moratoriu pe plata datoriei spre Banca Națională ar fi rezonabil - bilanț 2019


Sergiu Gaibu (ExpertGrup): Un moratoriu pe plata datoriei spre Banca Națională ar fi rezonabil - bilanț 2019
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:28:47 0:00

Sergiu Gaibu (ExpertGrup): Un moratoriu pe plata datoriei spre Banca Națională ar fi rezonabil - bilanț 2019

În bilanțul anului 2019, expertul financiar Sergiu Gaibu spune că s-ar putea declara un moratoriu pe plata, din bugetul statului, a datoriei generată de „furtul miliardului”, pentru a da guvernului timpul să găsească o soluție optimă pentru achitarea unui credit „neobișnuit”.

Europa Liberă: Vorbim astăzi, din nou, despre legea miliardului, iar pretextul ni l-a oferit opoziția atunci când a cerut în parlament moratoriu pe plățile acestea, care trebuie să meargă anual, timp de 25 de ani, până în 2041, către Banca Națională, plăți din buget. Opoziția a zis așa: „Haideți să punem moratoriu, să înghețăm aceste plăți și din acele 800 de milioane, pe care le-am calculat, să facem altceva”. Acuma s-ar putea ca omul de rând să se gândească în felul următor: „Înseamnă că se poate fără aceste plăți. Dacă se poate fără aceste plăți, de ce le-am făcut până acuma?” Răspunsul Dumneavoastră la această întrebare care este? Sau greșește opoziția și vine cu propuneri populiste, cum le numea speakerul parlamentului, zilele trecute, în parlament?

Sergiu Gaibu: „Discuții de această natură au fost și până acuma. Din momentul când de fapt a fost acordat creditul s-au purtat discuții cât de legitimă este forma aceasta de creditare, dacă trebuia să fie așezată această povară pe contribuabili și, probabil, acest subiect are mai multe dimensiuni. Eu am să încerc să discut despre dimensiunea economică, să încerc să analizez partea economică. În primul rând, trebuie să vedem natura acestei datorii, modul în care s-a format această datorie, fiindcă de aici pornește toată analiza economică și care ar fi impactul și legitimarea acestei datorii. Pe lângă faptul că s-au furat acei bani prin intermediul acelor trei bănci, însuși modul de soluționare a problemei acelei găuri financiare create în sistemul bancar este unul defectuos. Cu toate că au fost declarații multiple în privința faptului că s-au urmat niște modele vestice, fie că americane, fie că din Europa, despre faptul că trebuia acoperită această gaură, modul cum s-a făcut lucrul acesta, de fapt, cel mai mult probabil că nu are niciun precedent, cel puțin în lumea dezvoltată. Din analizele pe care le-am efectuat rezultă câteva modele care au fost aplicate în Vest. Primul model, clasic de fapt, se lasă ca băncile să fie bancrotizate și, respectiv, se acoperă doar conform legii privind garantarea depunerilor...”

Europa Liberă: Ceea ce nu-i cazul în...

Sergiu Gaibu: „Nu s-a întâmplat lucrul acesta. De fapt nu era un scenariu absolut care putea să fie exclus. Până și acuma la majorarea plafonului se tot insista ca să fie majorat nu prea mult. S-a ajuns deja la 50 de mii de lei, dar se consideră că se acoperă 99 % din toate depunerile, ceea ce de asemenea nu este corect pentru că evaluarea s-a făcut în bază de conturi bancare și nu de fapt deponenți unici din băncile respective. Deci analiza este extrem de aproximativă și cu grad de eroare foarte înalt. Evident că garantarea la nivelul care era atunci, de 6 mii de lei, era una mizerabilă și incomparabil mică comparativ cu veniturile și chiar cu practicile internaționale. Eu nu mai zic cu cele ale UE, dar din principiu cu anumite corelări cu veniturile populației, dorința de a face anumite economii pentru necesități suficient de primare.”

Europa Liberă: Motiv din care nu se putea merge pe acea cale...

Sergiu Gaibu: „Da, și nu se putea de mers pe acea cale. În același timp nu înseamnă că nu se putea prin intermediul mecanismului de garantare a achitării. Dar să le luăm pe rând! Deci, o cale este bancrotizarea, ceea ce s-a întâmplat și în Statele Unite. Primele bănci, în urma crizei, au fost lăsate să se bancrotizeze. Dar având în vedere că s-au pomenit cu un efect suficient de negativ asupra pieței financiare, au hotărât totuși să facă intervenții. Și care a fost natura acestor intervenții? Un tip de intervenție este când o bancă care este în dificultate sau o instituție financiară care este în dificultate, există un alt agent economic, o altă instituție financiară privată care este disponibilă să achiziționeze, la un preț evident redus, fiindcă este o instituție în dificultate, acel agent economic. Având în vedere că este criză, evident că lichidități pentru astfel de operațiuni sunt reduse. Și atunci guvernul (clar că Guvernul Statelor Unite) a venit cu instrumente financiare privind finanțarea acelor agenți economici, acelor instituții financiare care doresc să procure acele bănci în dificultate, deja pentru a le încorpora și a-și urmări obiectivele lor de business, comerciale.”

Europa Liberă: Ar fi fost o soluție aplicabilă în Moldova?

Sergiu Gaibu: „De exemplu, dacă una din bănci, fie vorba de Moldova-Agroindbank, care avea o rețea suficient de mare, iarăși Banca de Economii avea o rețea largă, una din cele mai mari rețele din sistemul bancar prezente în Republica Moldova. Respectiv, posibil că, dacă s-ar fi pus pe masă o astfel de soluție, s-ar fi discutat o astfel de soluție, este foarte probabil că s-ar fi găsit un oarecare de operator care s-ar fi interesat de o astfel de rețea. Și evident la un premium-price să spunem așa, adică la o valoare adecvată, puteau să fie achiziționate și, respectiv, preluate acele datorii care se așezau pe Banca de Economii. Evident, lucrul acesta trebuia să se întâmple înainte ca să se purceadă la creditare și la operațiunile care au urmat și care au condus la inflamarea și mai mare a celor trei bănci. Deci, până la etapa respectivă, era suficient de rezonabilă o astfel de abordare.”

Europa Liberă: Ceea ce nu s-a făcut și s-a mers cu totul pe altă opțiune.

Sergiu Gaibu: „Așa. O altă opțiune care era aplicată este preluarea acelei bănci de către o instituție de stat specializată cu lucrul acesta, de stat, care se ocupă de restructurarea acestei bănci. Evident, dacă banca este într-o stare deplorabilă, se procură, efectiv, cu un dolar. Adică, oricum, în rezultatul unei declarări a insolvabilității, acționarii, cel mai probabil, nu se vor alege cu nimic în urma stingerii datoriilor celor care au un rang superior față de acționari. Practic, toți creditorii sunt de rang superior față de acționari. Și în cazul acesta o preia statul. Dar, iarăși, mai întâi o preia, după care face o evaluare și, numai după ce a făcut evaluarea, face un plan de separare a părții bune a băncii, așa-numită good bank, în care activele bune sunt separate de cele toxice sau cele care sunt cu dificultăți majore, se restructurează și banca cea bună este vândută. Și de cele mai multe ori în trei-patru ani este restructurată și vândută cu un preț favorabil. Deci, este vorba de o tranzacție comercială absolut naturală. Activele toxice sunt tratate deja, așa cum se întâmplă și în mediul de afaceri. Deci, este vorba de o echipă de juriști, care se ocupă de analiza subiectelor respective. Cele care au fost fraude, respectiv, sunt transmise către procuratură. O parte din aceste datorii pot fi transmise la companii, care se ocupă de recuperarea datoriilor. Deci, de lucrul acesta se ocupă o echipă dedicată și specializată pe astfel de subiecte.”

Europa Liberă: Ca să fie clar, Dvs. acuma enumerați alte opțiuni pe care le-ar fi avut autoritățile, dar pe care nu știu de ce nu le-au aplicat.

Sergiu Gaibu: „Nu le-au aplicat și care au fost de fapt utilizate în Vest.”

Europa Liberă: S-a mers pe o altă cale...

Sergiu Gaibu: „Practic, o cale moldovenească. Putem s-o numim așa: o cale moldovenească. Nici pe departe nu...”

Europa Liberă: Pe care ați caracteriza-o cum? Deci, iată, faptul că s-a transformat în datorie de stat pe care urmează bugetul în fiecare an să plătească Băncii Naționale, să întoarcă niște bani Băncii Naționale în următorii 25 de ani.

Sergiu Gaibu: „Da. Deci, în concluzie la toate aceste opțiuni este că a fost aplicată cea mai proastă metodă posibilă de soluționare a acestei găuri în sistemul bancar și, de fapt, s-a purces la a doua etapă – de furt – prin acordarea acestui credit, fără ca să fie efectuate analizele anterioare, să fie preluate, spre exemplu, fie în proprietatea statului sau fie prin altă metodă, transmise către un agent economic sănătos, sau prin fondul de garantare, respectiv, practic, s-a stimulat etapa a doua a furtului, când s-au introdus bani suplimentari prin creditul respectiv și a fost posibilă expansiunea creditară a acestor trei bănci, respectiv, majorarea acelei poveri create asupra sistemului bancar.”

Europa Liberă: De ce furt?

Sergiu Gaibu: „Fiindcă banii, care au fost transmiși către aceste bănci, o parte bună din ele, au stimulat efectiv creditarea în continuare nerațională, hai s-o numim așa. Nerațională, fiindcă, conform datelor statistice, practic în noiembrie 2014 volumul creditării în tot sistemul bancar a atins 10 miliarde de lei, pe când media lunară pe toate lunile precedente nu depășea 2 miliarde de lei. Deci, a crescut de cinci ori în doar o singură lună și aceasta s-a întâmplat datorită celor trei bănci, nu la tot sistemul bancar. Fizic este imposibil să faci o evaluare coerentă a acelor dosare, fiindcă sa fie asigurată calitatea business-planurilor. Era clar că este o bulă creată în mod artificial, cu scopul de a scoate acele mijloace bănești din aceste trei bănci.”

Europa Liberă: Asta înseamnă că cei care propun un moratoriu asupra acestor plăți ar opera cu o soluție care ar fi bună?

Sergiu Gaibu: „Natura însăși a creditului, fiindcă creditul acesta nu este un credit clasic comercial și nu trebuie să fie tratat ca un credit clasic comercial. Deci, cum s-a făcut? Că s-a făcut defectuos acest credit, dar el deja s-a întâmplat, banii au fost luați: o parte a mers la achitarea celor care au făcut depuneri, dar nu doar, ci și a altor instituții financiare care și-au depus banii, ceea ce nu trebuia să se întâmple, conform practicilor internaționale, ca să facem o remarcă. Natura acestui credit nu este comercială, ci de a soluționa o problemă din cadrul sistemului economic general, fiindcă nu este vorba doar de sistemul bancar dar în general de echilibrului economic național, economiei naționale.”

Europa Liberă: Vreți să spuneți că nu este un credit clasic, care, ai împrumutat – trebuie să-l întorci?

Sergiu Gaibu: „Da. De exemplu, dacă eu v-aș credita pe Dvs., eu iau o parte din valoarea mea, pe care eu am creat-o prin muncă, deci este valoare adăugată, și eu am transformat valoarea adăugată într-o anumită sumă de bani, pe care v-o acord Dvs. Și eu, ca o persoană care a depus efort pentru lucrul acesta, urmăresc să păstrez valoarea adăugată creată anterior, inclusiv contra inflației, contra riscurilor care pot surveni, deci, și aplic o dobândă, ca să-mi asigur conservarea valorii adăugate, pe care eu am creat-o. Banca Națională nu este același agent economic, ci o instituție împuternicită de către cetățeni prin intermediul guvernului de a administra masa monetară, simbolul banului. Banca Națională nu produce valoare adăugată în sine, respectiv, emiterea acelor 13 miliarde este o emisie ascriptică, care nu are în spate o valoare adăugată creată.”

Europa Liberă: Adică este ceva scris pe hârtie?

Sergiu Gaibu: „Da, ei au declarat că, din momentul acesta, noi avem cu 13 miliarde de lei mai mult în cadrul economiei, pe care îi dăm la cele trei bănci. Care știm ce au făcut cu ei. Deci, nu trebuie să fie urmărit scopul de recuperare a banilor respectivi, cu conservarea unei valori a acestora. Este un nonsens. A fost o înscriere strict electronică, în ce privește această valoare. Dobânda sau aplicarea acelei dobânzi și justificarea acelor 5% este anacronică cu starea de lucruri sau cu natura acestui credit. Mai mult ca atât, având în vedere că Banca Națională a acordat acel credit către acele trei bănci, cu 0,1%, cu atât mai mult apare întrebarea de ce s-a aplicat 5 % la aceste 13 miliarde? De facto, în momentul eliberării acestui credit, s-a majorat masa monetară cu 13 miliarde și Banca Națională, în cel mai bun caz, poate urmări să le aducă înapoi și să reducă masa monetară cu acești bani, care au fost acordați nenatural, majorați, cu efectele respective: inflația, creșterea cursului valutar. Au suferit, de fapt, toți cetățenii RM și agenții economici, adică noi toți am plătit pentru faptul că acel administrator de masă monetară, scopul căruia este să echilibreze și să mențină o valoare coerentă a monedei și nu să facă bani, de fapt, greșeala, gafa lor deja noi toți am resimțit-o. Maximum ce putea să urmărească Banca Națională era să recupereze această masă, ca s-o aducă la nivelul anterior acestui credit.”

Europa Liberă: Dar, n-a făcut asta, ci a mai pus și-o dobândă.

Sergiu Gaibu: „Prin aplicarea dobânzii, efectiv, mai retrage încă 12 miliarde, conform contractului de credit, deci cam 25 de miliarde, în total, pe parcursul a 25 de ani, din circulația masei monetare, lucru care este inexplicabil. Din punct de vedere economic, nu are rezon lucrul acesta. Din punctul meu de vedere, dobânda respectivă nu are niciun sens și ea trebuie să fie anulată imediat, iar acei bani care au fost achitați până acum ar putea fi trecuți în contul achitării datoriei respective.”

Europa Liberă: 2,3 miliarde...

Sergiu Gaibu: „2,3 miliarde, da. Deci, cu dobânda cred că ne-am clarificat. Cu creditul este o situație un pic mai delicată. Strict matematic sau din punct de vedere financiar, atunci, într-adevăr, probabil că masa monetară ar avea sens să fie readusă la starea de până la situația respectivă, adică reducerea cu 13 miliarde, dacă, efectiv, toți cetățenii și toți agenții economici, în 2015, de fapt, au plătit costul acestei majorări de masă monetară. Este vorba de inflație, și este vorba de cursul valutar, noi toți am suferit și valoarea noastră adăugată, datorită administrării proaste a Băncii Naționale, a scăzut. Fiindcă masa monetară sau scopul de menținere a valorii scriptice a acestui instrument monetar, bancnota, nu s-a păstrat, nu a fost administrată rațional de către Banca Națională. Respectiv, apare întrebarea firească, din punct de vedere economic: de ce trebuie rambursat acești bani, având în vedere că, efectiv, masa monetară s-a majorat, s-a restabilizat, s-a format un nou echilibru, după acele devalorizări, acele schimbări de curs valutar, retragerea forțată a masei monetare, este un efect de restricționare a creșterii economice, care nu prea are sens în condițiile actuale ale RM.”

Europa Liberă: Și autoritățile zic așa: pentru că avem și parteneri cu care ne-am înțeles, cu care am convenit, pentru că reacția acestor parteneri, de exemplu FMI, ar fi foarte proastă dacă am renunța la asta.

Sergiu Gaibu: „Noi trebuie să înțelegem și natura Fondului Monetar: el este o instituție care intervine în situații dificile, pe lângă criza respectivă, care a fost provocată în 2014. De principiu, economia națională este o economie cu dificultăți majore și de aceea avem prezent FMI. FMI e ca pompierii, care vin cu un set restrâns, instrumente destul de fundamentale de a redresa o economie care este așezată prost. Cum sunt țările din Africa, țările din Asia Centrală ș.a.m.d. Pentru ca acest credit – pe care îl dă FMI care îl dă acestor țări în dificultate, care sunt guvernate prost – să funcționeze, ei pun o serie de condiții destul de dure de la bun început. Și asta-i natura și rolul lui. FMI nu poate să fie bun, de principiu: vine și pune condiții dure. De ce? Pentru că, din cauza unei guvernări proaste, s-au întâmplat lucruri proaste. Și atunci, ei se uită destul de simplu, cu o abordare puțin contabilă, pe partea de venituri și pe parte de cheltuieli. Ați făcut niște pierderi, respectiv, trebuie să compensați pierderile date. Soluția ar trebui s-o ofere guvernanții...”

Europa Liberă: Și care ar fi soluția?

Sergiu Gaibu: „...și ar explica lucrurile, de asemeni.”

Europa Liberă: Ei au moștenit această problemă și acum, chiar dacă ar avea mare interes să facă ceva sau să fie pe placul alegătorului, trebuie să găsească ei, trebuie să ofere ei o soluție. Care ar fi aceasta?

Sergiu Gaibu: „Din punctul meu de vedere, cu dobânda, poate fi foarte simplu argumentat lucrul acesta. Argumentarea prin compensare a valorii economice a acestui credit nu are niciun sens, fiindcă creditul nu este o contravaloare a unei valori adăugate create economic. Este o înscriere în registre, atât. Respectiv, maximum ce poate recupera Banca Națională este recuperarea acestei înscrieri în registre. Eu cred că de lucrul acesta se poate ușor de convins și FMI, dacă se face și se elaborează cu o explicație coerentă. Pentru partea a doua, trebuie să fie o convingere destul de bună că lichiditățile date și-au făcut efectul. Și aici trebuie să fie cu argumentare macroeconomică solidă și faptul că noua balanță economică creată pe plan monetar este stabilizată și nu are sens să facem o compresie a masei monetare. Este adevărat că este un pic mai dificil acum de explicat lucrul acesta, deoarece sistemul bancar are lichidități destul de mari, este chiar în exces de lichidități și este destul de dificil de a pune pe masă argumentul respectiv. Dar de ce au apărut lichiditățile excesive? Pentru că activitatea economică este destul de redusă și agenții economici, de fapt, nu apelează la credite, asta e altă parte a monedei. De fapt, nouă ne trebuie stimulente și putem să ajungem, dacă s-ar crea un mediu de afaceri mai sănătos, poate să ajungă la situația când va fi insuficiență de lichidități în economie, pentru a acoperi necesarul de tranzacții care se produc în cadrul economiei naționale. Fiindcă ăsta-i rolul monedei. Moneda trebuie să fie în așa volum (și asta e o problemă chiar și la teoreticienii în economiei, nesoluționată nici până în prezent), rolul monedei e să fie în valoarea și în cantitatea necesară pentru acoperirea volumetriilor de tranzacții care se produc în economie. Dacă se produce o oarecare cesiune, moneda, masa monetară, ar trebui să se reducă, dar, iată, mecanisme de reglementare nu există. Și se întâmplă când se reduce volumul tranzacțiilor? Se începe procesul inflaționist. Și iată aici există acest agent care este Banca Națională care se străduie să intervină și deja depinde de profesionalismul lor cât de bine intervin pentru a reechilibra aceste măsuri. Și invers: atunci când este expansiune, chiar trebuie să ajuți la majorarea masei monetare, într-o formă sănătoasă, astfel încât să permită tranzacționarea și nu scumpirea resurselor, prea mare. Acesta este rolul masei monetare și de aceea a și fost inventată cândva bancnota, ca un instrument care să aibă o valoare intrinsecă.”

Europa Liberă: În concluzie, dle Gaibu, dacă autoritățile ar decide să anuleze Legea miliardului, nu s-ar întâmpla nimic ieșit din comun?

Sergiu Gaibu:„Efectiv, nimic ieșit din comun. La nivel economic, macroeconomic, avem deja situația echilibrată, toate efectele acestei injecții de masă monetară în economie s-au epuizat încă în anul 2015. De la faptul că aceste credite vor fi anulate, efect asupra economiei nu va fi decât faptul că vor fi mai multe surse disponibile în cadrul bugetului de stat, pentru realizarea programelor sale.”

Europa Liberă: Banca Națională nu va avea de suferit?

Sergiu Gaibu: „Ajungem și la Banca Națională. Sper că, dacă au prea multe resurse, iarăși, să nu facă prea multe cheltuieli sociale, și să se reorienteze și spre partea investițională cel puțin o parte din aceste resurse, pentru a stimula creșterea economică și, inclusiv, exporturile, care să se compenseze cu valută și să mențină și echilibrul valutar, nu doar partea monetară. Pentru Banca Națională, evident, bilanțul va arăta mai uricios, va fi un minus în bilanțul respectiv, dar, pe de altă parte, având în vedere că Banca Națională, ca instituție, pentru că nu vorbesc acum de echipa actuală, dar vorbesc anume ca instituție, ea trebuie să-și spele păcatele istorice.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă că balanța va arăta mai prost, pentru cetățean ce ar însemna asta?

Sergiu Gaibu: „Nimic. Pentru cetățean nu înseamnă nimic.”

Europa Liberă: Dar pentru cine ar însemna ceva?

Sergiu Gaibu: „La Banca Națională va fi un bilanț mai prost, va arăta rezultate mai proaste, va fi profit mai puțin și asta e tot cu ce se va confrunta.”

Europa Liberă: Poate investitorii ar veni mai greu?

Sergiu Gaibu: „Nu se întâmplă nimic. Banca Națională gestionează masa monetară, nu e vorba de investitori. Investitorii vin atâta timp cât există un mediu economic sănătos.”

Europa Liberă: Să vă explic de ce v-am întrebat anume așa, pentru că politicienii zic așa: iată, există opoziția care zice să punem moratoriu pe aceste plăți, până ne clarificăm ce facem cu legea. De partea cealaltă e Președintele, e partidul majorității, care zice: nu, noi elaborăm măsuri și soluții, dar o să le aplicăm prin primăvară, o să micșorăm cu cel puțin o treime povara. Ce trebuie să înțelegem din asta?

Sergiu Gaibu: „Probabil că au niște planuri. Trebuie să vedem care-s planurile concrete, ca să înțelegem ce e cu această treime. Dar, dacă-i să revenim la moratoriu, eu am explicat partea economică, dar, indiscutabil, este și partea juridică Pentru a acomoda acele angajamente sau acele relații formalizate prin anumite documente juridice, indiscutabil, trebuie să existe o soluție de asemenea delicată. Să nu tăiem acuma cu toporul acele soluții anterioare și de fapt să provocăm anumite precedente nesănătoase. Propunerea de a face un moratoriu pentru ca să fie găsită o soluție juridică, cu consultări largi, inclusiv pentru a avea timp pentru a discuta și cu FMI, și cu alți parteneri internaționali, lucrul acesta e suficient de rațional. Stabilind un moratoriu, se conservează status quo-ul actual și, respectiv, se caută soluții optime pentru acest credit care are într-adevăr foarte multe întrebări deschise atât la modul de a acordare cât și natura sau rezonul lui de achitare din contul contribuabililor. Partea cu dobânda cred că s-ar putea de soluționat destul de rapid, lucrul acesta pentru mine este suficient de clar. Eu aș negocia direct și cred că ușor se poate de convins și FMI la subiectul respectiv și ar putea fi anulat chiar la momentul actual. Pentru credit, cred că ar fi soluția cea mai optimă e să fie stabilit un moratoriu și gândite și cântărite toate părțile respective, inclusiv impactul asupra bilanțului Băncii Naționale, fiindcă, până la urmă, în cazul în care gaura e prea mare, acel deficit este prea mare la Banca Națională și poate să afecteze partea operațională. Acesta-i unicul risc care poate să fie, pentru că ea tot are nevoie de anumite cheltuieli pentru partea operaționale și oricum există și obligația din partea guvernului de a suplini acele deficituri pe care le are Banca Națională. Dacă ne luăm după acest credit după care trebuie să suplinim Banca Națională cu fonduri suplimentare nu schimbă efectiv situația. De aceea, moratoriul e logic pentru partea principală a creditului, pentru a face analizele de rigoare, necesare, și a veni cu concluzia finală. Pe când dobânda poate să fie anulată chiar acum.”

Europa Liberă: Putem presupune că anume asta se va întâmpla în primăvară?

Sergiu Gaibu: „Având în vedere că e o treime din acele calcule pe care le-a făcut, probabil că este vorba de o soluție parțială și eu personal pot ghici doar partea cu dobânda, fiindcă aceasta e cea mai rațională parte de a fi...”

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG