Mass media din România dar și în alte părți al lumii abordează criza provocată de pandemia de coronavirus „în stil mecanic, fără context şi nuanţe”. Rezultatul e că induce panică. Ea poate fi bună până la un punct, pentru că impune ideea că situația e serioasă, dar are și un revers periculos – efecte economice negative pe termen mediu și lung, scrie Alexandru Lăzescu în editorialul Ziarului de Iași. Cum arată nuanțele ignorate de presă? „Abordările din mass media sunt în proporţie covârşitoare în cheie ultra-alarmistă, cu accentul pus pe proiecţiile extreme, pe cele mai catastrofale”. De pildă, un specialist german în boli infecţioase şi microbiologie a arătat că nimeni nu ia în calcul că în Germania mor zilnic 2200 de oameni de alte boli decât coronavirus, iar această cifră nu o comunică nimeni. Un epidemiologist britanic a avansat la un moment dat „o ipoteză şocantă. În baza unei modelări pe care o pusese la punct avertiza că într-un scenariu extrem epidemia ar putea provoca 510 mii de decese în Marea Britanie şi 2,2 milioane în Statele Unite. Bineînţeles mass media a preluat imediat ştirea, uitând pe drum de precizarea "în cazul cel mai defavorabil"”.(L-am citat pe Alexandru Lăzescu). Sunt prezentate ca infailibile analizele și recomandările OMS, care în fond este un corp de experți care mai pot și greși, își pot revizui opiniile. Se adaugă aici folosirea pandemiei în lupta politică, iar aspectul e foarte vizibil în Statele Unite, unde în toamnă vor fi alegeri prezidențiale. Lăzescu observă că în presa americană nu s-a pomenit deloc că administrația Obama nu a mai reînnoit în rezervele de stat stocul de măşti N95, utilizate pentru protecţia cadrelor medicale.
În Evenimentul zilei, un articol sintetizează opinii ale mai multor oficiali europeni, din care ar rezulta că Uniunea Europeană e presată să devină o mare federație sau să dispară. Presiunile fățișe nu duc la nimic bun, pentru că majoritatea statelor s-a întors la o viziune mai degrabă naționalistă. Nu-i poți face pe finlandezi să dea bani Greciei, de pildă. Au făcut-o o dată, pe timpul crizei economice din Grecia și le-a fost de-ajuns, așa că autorul articolului încheie cu o soluție formulată déjà de la bun început de părintele Uniunii Europene, Jean Monnet : „Națiunile europene ar trebui să fie conduse către un superstat, fără ca populațiile lor să realizeze ce se întâmplă. Acest obiectiv poate fi atins prin pași succesivi, fiecare ascuns sub o formă și un scop pur economic”.
„Ca politician, trebuie să ai mare curaj să îți asumi acum un rol de conducător. Practic, nu prea ai cum să ieși bine din încercarea asta”, scrie Cristian Lică pe site-ul republica.ro. El spune că reacția politicienilor din diverse țări e de multe feluri. Unii, pe fondul stării de urgență, se transformă în adevărați dictatori, alții dau bir cu fugiții. În România, ar fi nevoie măcar de câteva reguli de comportament politic : „Nu minți. Nu-ți risipi eforturile pentru a-ți masca erorile. Asumarea lor îți crește credibilitatea. Nu exagera cu cenzura. (…)Nu abuza de putere. (…)Nu da vina pe echipă.(…) Nu da vina pe noi. Noi ăștia suntem, așa înțelegem viața și așa ne comportăm. E foarte probabil să fii și tu vinovat de educația pe care am primit-o și de lipsa de omogenitate socială”. În rest, trăim vremuri în care toți liderii politici, din întreaga lume, sunt mai contestați ca oricând.
